Anulare act administrativ. Decizia nr. 5536/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5536/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3386/116/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5536
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 259/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită iar prin cererea de recurs formulată recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite disp. art. 150 Cod procedură civilă și reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași Secția Civilă la data de 28.12.2012 sub nr._ reclamantul S. M. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Călărași și Administrația F. pentru Mediu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr._/19.12.2012 emisă de AFP Călărași și să fie obligată la restituirea sumei de 4.615 lei reprezentând taxă de poluare încasată conform chitanței . 8 nr._/19.12.2012 la care se adaugă dobânda legală calculată de la 19.12.2012 până la data restituirii sumei cum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr.259/31.01.2013 Tribunalul Călărași Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Călărași, a anulat decizia nr._/19.12.2012 emisă de AFP Călărași, a obligat pârâta către reclamant la restituirea sumei de 4.615 lei reprezentând taxă de poluare încasată conform chitanței . 8 nr._/19.12.2012 la care se adaugă dobânda legală calculată de la 19.12.2012 până la data restituirii sumei și a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 39,5 lei cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 31.01.2013 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, excepție pe care a admis-o, motivat de faptul că această pârâtă nu este instituția care a emis decizia administrativă a cărei anulare se solicită.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2012, un autoturism marca Suzuki iar pentru a înmatricularea acestuia în România a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de 4615 lei, pe care reclamantul a considerat-o discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art.110 al.1 ale Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern.
Prima instanță a reținut că autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit.a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1) iar Legea 9/2012 are aplicabilitate pentru taxele de poluare plătite începând cu anul 2012 rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1). Scopul general al art.90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cu produsele interne. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern respectiv a OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare și ale Legii nr. 9/2012 rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. OUG nr. 50/2008 și Legea nr. 9/2012 sunt contrare art. 90 din Tratat întrucât sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu,favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și mai recent vânzarea autoturismelor noi produse în România.
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul actelor normative menționate rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic,potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cel similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât, această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
În consecință dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind Funcționarea U.E., precum și dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritare și prevalează legii interne.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul a admis cererea formulată reclamantul S. M. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Călărași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI prin care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenta-pârâtă arată că intimatul-reclamant nu a contestat modul de calcul al taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule și cu toate acestea, o apreciază ca fiind ilegală și discriminatorie.
Recurenta arată că în speță sunt incidente prevederile Legii nr.9/2012 care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Prin urmare, câtă vreme legiuitorul prevede în mod expres obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, "cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare", această taxă este legal datorată, contestatorul neinvocând prin contestație faptul că organul fiscal nu ar fi aplicat corect elementele de calcul al !axei corespunzătoare vehiculului în cauză, prevăzute de legislația în vigoare.
În susținerea contestației, intimatul a invocat prevederile art.148 din Constituția României care instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, însă legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului.
Incidența dispozițiilor art.110 (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în această cauză este inexistentă. Astfel, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr. 9/2012, aplicată produsului provenind din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este calculată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective precum emisiile de C02, capacitatea cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului, fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale si fără a avea efect discriminatoriu.
Mai mul, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 4.615 lei a fost stabilită ca urmare a cererii intimatului depusă la organul fiscal.
Se arată că instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezintă opțiunea legiuitorului român, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art.13 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:"Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege ".
În concluzie, organele fiscale au stabilit taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în mod legal, motiv pentru care se impune respingerea contestației ca neîntemeiată, argumentele de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nefiind de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a dobânzii legale în materie fiscală, se învederează că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, care dispune:
"Art. 124 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."
În drept, art. 3041 codul de procedură civilă .
Intimatul-reclamant S. M. legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N.. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 259/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 Decembrie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. S.D./2 ex.
Tribunalul Călărași – Secția Civilă
Jud. Ș. G.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1049/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2915/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
