Anulare act administrativ. Decizia nr. 3876/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3876/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 4342/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3876
Ședința publică din data de 03 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentele pârâte Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman, Administrația Finanțelor Publice Z., împotriva sentinței civile cu nr. 1182/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C. N., cererea de chemare în judecată având drept obiect „anulare act administrativ – restituire taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant personal și care este legitimat de către instanță, datele acestuia de identificare fiind consemnate în cuprinsul caietului grefierului de ședință, lipsă fiind recurentele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul reclamant a înaintat la dosarul cauzei, prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 27.09.2013 întâmpinare, în două exemplare.
În temeiul O.U.G. 74/2013, a H.G. 520/2013 și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2211/2013, Curtea ia act de schimbarea denumirii recurentei pârâte – Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Ploiești și apreciază procedura de citare legal îndeplinită la termenul de față având în vedere data citării recurenților în cauză, anterioară datei intrării în vigoare a actelor normative sus-indicate.
Interpelat fiind, intimatul reclamant arată că nu s-a adresat organelor fiscale cu o cerere privind restituirea taxei de poluare, întrucât a considerat că nu este nevoie, astfel încât s-a adresat direct instanței de judecată cu o atare cerere.
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii și acordă cuvântul asupra acestei excepții, precum și asupra fondului recursului declarat în cauză.
Intimatul reclamant formulează concluzii de respingere a excepției de inadmisibilitate și de respingere a recursului ca nefondat, de menținere a sentinței instanței de fond, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține recursul spre deliberare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1182/_, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul S. C. N. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman și Administrația Finanțelor Publice Z., a anulat Decizia de calcul al taxei de poluare nr._/27.09.2011 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Z., a obligat pe pârâți la restituirea sumei de 7228 lei achitată cu chitanța . nr._ cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data achitării la data restituirii efective.
A respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că art. 110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.
Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.
Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.
În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are accepțiune diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor și duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevăd că autovehiculelor din categoriile M 1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare.
Reclamantul S. C. N., ca proprietar al autoturismului marca BMW Tip 520 D, număr de identificare WBANX310XOCO88309, an fabricație 2008, înmatriculat la data de 27.06.2008 în alt stat membru al Uniunii Europene, a solicitat înmatricularea pentru prima dată în România a acestui autoturism, fiind emisă decizia de calcul pentru suma de 7228 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, sumă achitată de reclamant.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M 1 – M 3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Conform art. III al O.U.G. nr. 218/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.
Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.
În noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului Fiscal – art. 2141 – 2133, se restituie contribuabilului .
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de „primă înmatriculare”, toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
OUG nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene. Prin suspendarea art.4 alin.2 din legea nr.9/2012, Guvernul nu a schimbat efectele acestuia față de cele ale OUG nr.50/2008. Efectele discriminatorii ale OUG 50/2008, respectiv între autoturismele second hand provenite de pe piața internă (pentru care la vânzare și reînmatriculare nu se plătea taxa) și autoturismele second hand provenite de pe piața Uniunii Europene (pentru care la vânzare și reînmatriculare se plătea taxa) conform art.110 TFUE ( art.90 TCE) – discriminare reținută de instanțele naționale și de către CJCE. (cauzele T. și N.) au fost eliminate de Legea nr.9/2012, această lege introducând taxarea și a autoturismelor second hand provenite de pe piața internă, înmatriculate pentru prima dată anterior datei de 01.01.2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP Teleorman, în nume propriu și în numele AFP Zimicea, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C.p.c.
În motivarea cererii de recurs a arătat că nu se poate vorbi de încălcarea principiului discriminării produselor importate față de produsele interne atâta timp cât, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art. 90 (110) din Tratat, potrivit cărora niciun stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare
Prin instituirea taxei de poluare, prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, nu sunt încălcate prevederile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene (modificat și renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), aceasta neputând fi asimilată impozitelor interne, deoarece taxa de poluare este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a CE (modificat și renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) privind compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008, examinată în raport cu modificările aduse de O.U.G. nr. 218/2008, întrucât scutirea de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele noi operează pentru perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, or față de împrejurarea în care taxa a fost stabilită la data de 27.09.2011, aprecierea ca discriminatorie și nelegală a taxei de poluare este total greșită.
În mod eronat instanța de fond a admis acțiunea întrucât nu a reținut prevederile legale în care restituirea taxei de poluare se poate solicita, doar ca diferențe de taxe plătite, în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.
Eventuala nelegalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, nu poate face obiectul controlului exercitat de o instanță judecătorească, în cadrul unei acțiuni având ca obiect restituirea taxei de poluare.
Totodată, se reține că instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prin O.U.G. nr. 50/2008, reprezintă voința legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să o respecte, în baza art. 13 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, conform cărora „interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, în scopul realizării cerințelor legii”, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor constituționale, numai Parlamentul sau Guvernul, pe baza delegării legislative, sunt abilitate să adopte măsuri legislative, pentru modificarea și completarea actelor normative interne, pentru asigurarea compatibilității acestora cu dreptul comunitar.
Prin admiterea cererii intimatului reclamant și exonerarea acestuia de la plata taxei de poluare, instanța de fond s-a substituit autorităților cu atribuții în elaborarea actelor normative, în condițiile în care atributul exclusiv al instanțelor judecătorești este aplicarea legislației specifice actului dedus judecății.
La termenul de judecată din 03.10.2013, la solicitarea instanței, reclamantul a precizat că anterior sesizării instanței cu prezenta acțiune, nu a solicitat organului fiscal restituirea taxei de poluare, împrejurare în raport de care instanța a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Analizând înscrisurile aflate la dosar și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/27.09.2011, restituirea sumei de 7228 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu rata dobânzii de la momentul perceperii taxei până la momentul restituirii.
Astfel, cum s-a stabilit prin decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în cazul unor astfel de cereri nu este necesară parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, fiind aplicabile dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, în această situație, acțiunea de restituire a taxei de poluare se întemeiază pe un refuz nejustificat al organelor fiscale de a soluționa o cerere, refuz asimilat de art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 unui act administrativ unilateral. Pentru ca reclamantul să poată invoca un astfel de refuz nejustificat al pârâtei de a-i soluționa o cerere, era necesar ca anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ și fiscal, să formuleze o cerere prin care să solicite pârâtei restituirea taxei de poluare, altfel acțiunea este inadmisibilă.
Condiția formulării unei cereri adresată organelor fiscale prin care să solicite restituirea taxei de poluare rezultă și din dispozițiile art. 117 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia sumele „se restituie, la cerere”.
De asemenea, potrivit art. 117 alin. 9 din Codul de procedură fiscală, procedura de restituire a sumelor de la buget se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, acesta fiind Ordinul MFP 1899/2004, care în capitolul 1, art. 2 prevede că „restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare”.
Se reține și că nu este vorba despre neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, ci de chiar lipsa actului administrativ individual asimilat sub forma refuzului nejustificat al autorității de a soluționa o cerere a persoanei care se consideră vătămată.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere că reclamantul nu s-a adresat anterior formulării cererii de chemare în judecată cu o cerere de restituire a taxei de poluare și de plată a dobânzilor aferente, adresată organului fiscal competent, Curtea apreciază că excepția inadmisibilității acțiunii este întemeiată, astfel că soluția primei instanțe de admitere a cererii reclamantului formulată împotriva pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman și Administrația Finanțelor Publice Z. este dată cu aplicarea greșită a legii, impunându-se respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1-3 coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul că va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței civile cu nr. 1182/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C. N..
Modifică sentința în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./ 2 ex./
Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C.
Judecător de fond: Z. L.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2149/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2959/2013. Curtea de... → |
|---|
