Anulare act administrativ. Sentința nr. 2149/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2149/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 2576/2/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2149
Ședința publică de la 26 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta P. ANIȘOARA în contradictoriu cu pârâtul M. A. NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI INFORMARE PUBLICĂ, COMISIA DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR ȘI U. M._ BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta P. Anișoara, prin avocat C. Lungănașu, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, și pârâții M. A. Naționale – Departamentul pentru Relația cu Parlamentul și Informare Publică, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și U. M._ București, prin consilier juridic Varona Alexandr, cu delegație pe care o depune la dosar
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, prin avocat, depune decizia de imputare nr. A 3819/17.06.2013, în fotocopie. Comunică un exemplar reprezentantului pârâților.
Reprezentantul pârâților în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii arată că reclamanta atacă o decizie de repunere în termen, act care nu-i produce efecte directe. Față de înscrisul depus astăzi arată că la momentul primirii cererii de chemare în judecată nu era emisă decizie de imputare. Decizia de repunere în termen este întemeiată legal și emisă în termen.
Curtea acordă cuvântul părților asupra capacității procesuale a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor.
Reprezentantul pârâților arată că Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor nu poate sta singură în proces deoarece nu are personalitate juridică.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru considerentele expuse în răspunsul la întâmpinare. Față de susținerea că prin emiterea deciziei contestate nu i s-a adus nici un prejudiciu arată că încă de la momentul emiterii deciziei administrativ – jurisdicționale se cunoștea care e persoana pentru care se va emite decizia de imputare. Actul contestat s-a emis într-o procedură nelegală. Prevederile O.G. 121/1998 și ale Codului de procedură civilă îi dau dreptul să sesizeze instanța de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii.
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata:
La data de 5.04.2013 sub nr._ s-a inregistrat cererea reclamantei P. ANIȘOARA care a chemat in judecata pe paratul M. A. NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI INFORMARE PUBLICĂ, COMISIA DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR ȘI U. M._ BUCUREȘTI pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei Administrativ-Jurisdicționale nr. 175/CJ 1058/2012 din data de 06.03.2013, pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M. A. Naționale în dosarul nr. 175/CJ 1058/2012 și, în consecință, respingerea cererii de repunere în termenul de efectuare a cercetării administrative formulată de Comandantul UM_ București.
A mai solicitat suspendarea efectelor deciziei sus indicate pana la solutionarea definitiva a prezentei cauze si obligarea autoritatatilor parate la suportarea cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a aratat ca a absolvit Facultatea de armament, rachete, muniții și geniu, specializarea militară "Topogeodezie și automatizarea asigurării topogeodezice" din cadrul Academiei Tehnice Militare in 18.08.2006 si a fost trecuta in rezerva prin ordinul MP 312 LA 4.07.2011.
La data începerii studiilor universitare a încheiat contractul nr. D/1252/07.11.2001, potrivit căruia avea obligația de a lucra în cadrul armatei timp de opt ani.
Intrucat la data trecerii sale in rezerva nu era indeplinita aceasta obligatie autoritatile parate au demarat procedura pentru atragerea raspunderii sale materiale in conformitate cu prevederile OG nr. 121/1998.
Ulterior trecerii sale in rezerva la data de 08.11.2011, col. ing. M. A., în calitate de Șef al Unității Militare_ București din cadrul MApN a aprobat Procesul-Verbal de Cercetare Administrativă, înregistrat sub nr. A5538 din 08.11.2011. Acest proces-verbal a fost emis ca urmare a finalizării cercetării administrative ce a avut drept obiect stabilirea cheltuielilor de școlarizare pe care subsemnata trebuia să le plătesc pentru neîndeplinirea integrală a contractului încheiat la admitere cu M. A.. Prin acest act juridic, U. M. pârâtă și - în fond, toți pârâții - au stabilit cuantumul prejudiciului la valoarea de 24.621 lei, propunând emiterea deciziei de imputare pentru această sumă în sarcina subsemnatei. în consecință, la data de 16.11.2011 s-a emis Decizia de imputare înregistrată sub nr. A5697, prin care comandantul (șeful) UM_ București a ordonat angajarea răspunderii materiale în valoare de 24.621 lei în sarcina sa.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie ce a fost soluționată prin Hotărârea nr. A159 din data de 06.01.2012 emisă de același comandant al UM_ București care emisese Decizia de imputare inițială. Găsind întemeiată contestația, Comandantul UM_ București a dispus admiterea totală a contestației, anularea Deciziei de imputare nr. A5697 din 16.11.2011 și trimiterea către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a unei cereri de repunere în termen a cercetării administrative.
Considera ca aceasta decizie a ramas definitiva in sistemul administrativ al cailor de atac pentru ca nu a fost atacata de UM in cauza.
Astfel cum s-a dispus prin Hotărârea Comandantului UM_ București din data de 06.01.2012, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a fost sesizată cu cererea de repunere în termenul de efectuare a cercetării administrative, având în vedere că Decizia de imputare a fost anulată. In consecință, la data de 22.02.2012, în dosarul nr. 11/CJ 81/2012, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MApN a pronunțat Decizia Administrativ-Jurisdicțională prin care, în unanimitate de voturi, s-a respins cererea de repunere în termen formulată de Comandantul UM_ București. Această soluție este definitivă în sistemul administrativ al căilor de atac. Și în cazul acestei decizii a menționat dispozițiile art. 43 din OG nr. 121/1998, potrivit cărora persoana nemulțumită putea ataca această soluție direct la instanța de contencios-administrativ competentă, conform legii. Din nou, autoritățile pârâte nu au înțeles să formuleze vreo acțiune în instanță împotriva acestei soluții, astfel că Decizia de respingere a cererii de repunere în termenul pentru efectuarea cercetării administrative a rămas pe mai departe definitivă.
Prevalându-se de o altă prevedere legală în favoarea UM_ București, respectiv art. 35 alin. 1 din OG nr. 121/1998, Comandantul acestei unități militare a înțeles să formuleze o cerere de revizuire la data de 13.06.2012 împotriva Deciziei Administrativ-Jurisdicționale din data de 22.02.2012 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor în dosarul nr. 11/CJ 81/2012, cererea fiind înregistrată sub un nou număr de dosar, respectiv nr. 95/CJ 530/2012.
Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a soluționat la data de 19.09.2012 cererea de revizuire formulată de Comandantul UM_ București, pronunțând o Decizie Administrativ-Jurisdicțională prin care a respins ca inadmisibilă această cale de atac. La fel ca în situația anterioară, soluția este definitivă în sistemul administrativ al căilor de atac, fiind supusă doar contestării în instanță, cale procesuală ce nu a fost urmată de către unitatea militară în cauză. Ca atare, ca și în cazurile de mai sus, și această soluție a rămas definitivă în sistemul administrativ-jurisdicțional prin necontestarea ei.
La 18.12.2012, Comandantul UM_ București a formulat, în temeiul art. 33 alin. 1 din OG nr. 121/1998, o cerere de repunere în termen pentru efectuarea cercetării administrative în vederea stabilirii cuantumului cheltuielilor imputabile reclamantei. Această cerere a fost înregistrată sub un nou număr de dosar, respectiv 175/CJ 1058/2012.
A depus intampinare prin care a invocat o . exceptii, insa cu toate acestea la data de 06.03.2013 Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MApN a pronunțat Decizia Administrativ-Jurisdicțională nr. 175/CJ 1058/2012 prin care s-a admis cererea de repunere în terme formulată de Comandantul UM_ București. Soluția este definitivă în sistemul administrativ-jurisdicțional, fiind supusă căii de atac prevăzută de art. 43 din OG nr. 121/1998.
Reclamanta considera instanta de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Bucuresti competenta sa solutioneze cauza, deoarece actul administrativ jurisdictional este definitiv in sistemul administrativ al cailor de atac.
A reiterat prevederile art. 43 din OG nr. 121/1998.
In continuare reclamanta a prezentat pe larg care sunt in opinia sa motivele de nelegalitate ale deciziei administrativ jurisdictionale atacate in cauza.
Pe scurt acestea sunt faptul ca decizia a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, nu s-a motivat de ce a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii invocata de reclamanta la cererea de repunere in termen.
Nu erau indeplinite conditiile pentru admiterea cererii de repunere in termen, cererea a fost formulata tardiv si a fost retinuta o stare de fapt complet eronata.
In drept, a invocat prevederile art. 23, art. 33, art. 43 din OG nr. 121/1998, art. 10 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 194 și urm., 451 cod procedura civila.
In dovedirea cererii sale reclamanta a depus copie de pe contestatia sa decizia de imputare din noiembrie 2011, procese verbale de cercetare administrativa, hotarari privind decizia sus invocata, decizii administrativ jurisdictionale, printre care si decizia a carei anulare o solicita.
La 26.04.2013 a depus intampinare paratul M. prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata.
Paratul a aratat ca cercetarea administrivia este un act al procedurii administrativ jurisdictionale si ca prin decizia contestat nu s-a solutionat fondul cauzei, decizia putand fi atacata doar odata cu fondul.
Prin admiterea cererii de repunere in termen se reia procedura de stabilire a raspunderii materiale, fara a se cunoste persoana in sarcina careia va fi stabilita raspunderea materiala.
Aceeasi intampinare a fost inregistrata si la 29.04.2013, fiind transmisa initial prin fax si apoi prin posta.
Totodata paratul M. a depus si actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
La 20.05.2013 reclamanta a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii.
A reiterat dispozitiile art. 43 din OG nr. 121/1998.
La termenul din 26.06.2013 instanta a pus in discutie exceptia invocata de paratul M. prin intampinare in conformitate cu dispozitiile art 224, 237 cod procedura civila.
In conformitate cu dispozitiile art. 248 al. 1 Cod procedura civila instanta se pronunta cu prioritate asupra exceptiilor.
Cu privire la excpetia inadmisibilitatii actiunii se retine ca aceasta exceptie este intemeiata pentru urmatoarele considerente.
Reclamanta a invocat ca temei al introducerii actiunii sale dispozitiile art. 43 din OG nr. 121/1998.
Potrivit textului mai sus indicat «În situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii.”
De aici reies si conditiile de exercitare a actiunii in instanta printre care cel mai relevant in speta de fata este acela ca doar persoanele obligate la repararea prejudiciului in conditiile ordonantei se pot adresa instantei judecatoresti competente daca se considera lezate.
In speta reclamanta nu contesta decizia de imputare si implicit deciziile emise in solutionarea contestatiei sale impotriva deciziei de imputare ci un act premergator emiterii deciziei, deoarece admiterea unei cereri de repunere in termenul de efectuare a cercetarii adminsitrative formulate de comandantul UM_ Bucuresti nu poate avea decat acest caracter al solutionarii unei cereri in procedura de cercetare administrativa (art. 22 din OG nr. 121/1998).
Nici din interpretarea dispozitiilor art. 31 si 33 din acelasi act normativ nu se poate desprinde o alta concluzie.
Astfel la art. 33 al. 2 din actul normativ indicat in precedent se prevede ca hotararea asupra cererii de repunere in termen se comunica comandantului unitatii care a solicitat repunerea in termen.
Asadar, desi, Comisia de jurisdictie a imputatiilor a dispus ori a acceptat si participarea reclamantei cu ocazia cererii de repunere in termen, din textul legal nu reiese ca era vorba de o procedura contradictorie prin care trebuie sa fie solutionata cererea de repunere in termen si de aceea se prevede comunicarea hotararii numai catre cel ce a formulat cererea, adica comandantul unitatii si nu si de catre persoana in sarcina careia urmeaza a se stabili raspundarea materiala.
De altfel se poate ca de cele mai multe ori la acel moment sa nici nu se cunoasca persoana in sarcina careia poate fi stabilita raspunderea materiala, deoarece procedura de cercetare administrativa urmeaza dupa aceasta cerere.
Faptul ca, in cazul particular din speta, reclamanta cunostea ca cel mai probabil raspunderea va fi stabilita in sarcina sa nu poate deschide acesteia calea de contestare a unei hotarari de repunere in termenul de efectuare a cercetarii administrative, act care evident este emis inaintea emiterii deciziei de imputare care de altfel a fost emisa dupa introducerea actiunii de fata, la 17.06.2013, asa cum reiese din decizia depusa de reclamanta la primul termen de judecata.
Intrucat decizia de imputare a fost emisa cu doar cateva zile inainte de primul termen de judecata evident ca impotriva acestei decizii nu au fost exercitate si cu atat mai putin epuizate caile de atac prevazute de art. 30-42 din OG nr. 121/1998.
Am vazut ca art. 43 din acelasi act normativ conditioneza dreptul persoanelor obligate la repararea prejudiciului de a se adresa instantei, atunci cand se considera lezate, de epuizarea cailor de atac prevazute la art. 30-42, adica a contestatiei prevazute la art. 30 si a plangerii reglementate la art. 31.
Astfel se constata ca reclamanta a introdus prezenta actiune la 5.04.2013, iar decizia de impunere a fost emisa abia la 17.06.2013, nefiind in mod evident formulate si epuizate caile de atac prevazute de art. 30 si 31 din OG nr. 121/1998.
Nimic nu o impiedica pe reclamanta sa invoce motivele de nelegalitate ale deciziei referitoare la cererea comanadantului unitatii de repunere in termenul de efectuare a cercetarii administrative odata cu contestarea in instanta a deciziei comisiei de jurisdictie a imputatiilor in conformitate cu prevederile art. 43 din OG nr 121/1998 fata si de prevederile art. 18 al. 2 din legea nr. 554/2004.
Astfel potrivit art. 18 al. 2 din legea contenciosului administrativ, instanta de contencios este competenta sa se pronunte “și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății”.
Actul supus judecatii nu poate fi in interpretarea dispozitiilor legii nr. 554/2004 si ale OG nr. 121/1998 decat decizia de imputare si decizia emisa de comisia de jurisdictie a imputatiilor in solutionarea plangerii impotriva deciziei de imputare.
Chiar daca nu am tine cont de prevederile art. 43 din OG nr. 121/1998 ci numai de dispozitiile legii nr. 554/2004, cererea reclamantei este inadmisibila in raport de faptul ca aceasta nu a facut dovada plangerii prealabile prevazute de art. 7 din acest act normativ.
Conform art. 7 din legea nr. 554/2004 persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ, trebuie sa se adreseze autoritatii publice cu o solicitare privind revocarea in tot sau in parte a actului inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ.
Prin urmare reclamanta trebuia ca inainte de a se adresa instantei sa se adreseze cu o cerere prin care sa solicite anularea deciziei nr. 175/CJ 1058/2012 din 6.03.2013, decizie pe care o contesta reclamanta.
Prin urmare, fie ca aplicam dispozitiile art. 43 din OG nr. 121/1998, fie pe cele ale legii nr. 554/2004, este intemeiata exceptia inadmisibilitatii invocata de parata prin intampinare si in baza textelor de lege mai sus invocate si a art. 248 Cod procedura civila va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge actiunea reclamantei este inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARESTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta P. ANIȘOARA, domiciliată în com. Crîmpoia, ., jud. O., în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI INFORMARE PUBLICĂ, COMISIA DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR ȘI U. M._ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
RED. JUD. CP (4 ex)
| ← Pretentii. Decizia nr. 2915/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3876/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
