Pretentii. Decizia nr. 2915/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2915/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 2484/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2915
Ședința publică de la 20.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - L. C. - N.
JUDECĂTOR - F. ȘURCULESCU
JUDECĂTOR - A. J.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice S., împotriva sentinței civile nr.3484/F/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. D. N. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. unic_ la data de 06.07.2012 reclamantul G. N., domiciliat în Țăndărei, ., nr. 17, județul Ialomița, în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S., cu sediul în .. 14, județul Ialomița, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.865 lei, reprezentând taxa de poluare, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, anularea adresei nr._/07.06.2012, emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea de restituire a taxei de poluare, cât și a deciziei_/16.03.2010; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat second-hand autoturismul marca Hyundai cu nr. de identificare (.) nr. KMHJN81VP6U341873 și pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Apreciază că taxa plătită încalcă normele internaționale care au prioritate in raport cu legile interne, normele europene stabilind libera circulație a mărfurilor și a bunurilor.
In drept, reclamantul a invocat Legea nr. 554/2004, OUG 50/2008, Codul de procedură fiscală, Constituția României și Tratatul Comunității Europene.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, conform înscrisului aflat la dosar.
Prin întâmpinare, pârâta A.F.P. S. a solicitat respingerea cererii reclamantului și menținerea operațiunii de încasare a taxei de poluare, ca fiind temeinică și legală, precum și în concordanță cu normele Uniunii Europene. Totodată, a depus cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa de poluare se face venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și se gestionează de către aceasta.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
O primă problemă ce trebuie soluționată înainte de cercetarea pe fond a cauzei este aceea a consecințelor juridice a intrării în vigoare în timpul desfășurării prezentului proces a Legii nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Sub acest aspect, tribunalul consideră că respectarea principiului neretroactivității legii, principiu reglementat de dispozițiile art. 6 alin. 1 din Noul Cod Civil, cât și de art. 15 din Constituția României, face ca reglementările cuprinse în Legea nr. 9/2012 să nu fie aplicabile în cazul în speță.
În acest sens, tribunalul reamintește că principiul neretroactivității legii face ca reglementarea unei noi legi să nu aibă efect asupra faptelor și actelor juridice care s-au consumat în întregime sub vechea lege.
Se constată că obligația de plată a taxei auto a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare, iar plata s-a făcut la data de 16.03.2010, potrivit chitanței nr._, data la care raporturile juridice dintre părți s-au consumat și când încă Legea nr. 9/2012 nu a intrat în vigoare.
Revenind la actele și lucrările dosarului, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, înmatriculat anterior într-un stat membru U.E., respectiv Spania.
Pentru a putea circula cu acest autoturism se impunea înmatricularea, iar o condiție obligatorie pentru înmatriculare a fost și achitarea taxei de poluare.
Tribunalul urmează a analiza legalitatea perceperii taxei speciale de înmatriculare in raport de normele interne, cat mai ales de normele legale impuse de Uniunea Europeană.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142 și 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . O.U.G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 214 ,214 și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin O.U.G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 alin 2 se plătește „cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Această obligație este prevăzută atât în Constituției României art. 148 cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza C./Enel (1964 ) și cauza Simmenthal (1976) care reglementează efectual direct al normelor comunitare.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, temeiul juridic în baza căreia a fost încasată taxa de primă înmatriculare este în contradicție și cu jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție Europene ( cauza Nadasdi și Nemeeth - Ungaria și cauza Berezinischi –Polonia ) care stabileste incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în Ungaria și Polonia. Tribunalul are în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Astfel, în ambele hotărâri, C.J.E. a statuat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională
Față de considerentele sus arătate, tribunalul, constatând caracterul discriminatoriu al taxei de primă înmatriculare, are obligația impusă de prevederile art. 148 din Constituția României să înlăture aplicarea acesteia.
În aceste condiții decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/16.03.2010 și adresa nr._/07.06.2012 fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale și a principiilor de drept invocate, motiv pentru care va dispune anularea acestora.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene și, în consecință, tribunalul, prin sentința civilă nr. 3484/2012,a admis cererea formulată de reclamantul G. N. privind restituirea sumei de 2.865 lei.
Cât privește actualizarea sumei cu indicele de inflație, tribunalul reține că în cauză, fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și repararea integrală a prejudiciului astfel suferit de reclamantă o reprezintă acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală la data plății efective.
De asemenea, având în vedere că taxa de poluare s-a făcut venit la Administrația F. pentru Mediu, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și a obligat-o pe aceasta să vireze în contul A.F.P. S. suma încasată cu titlu de taxă poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării taxei la data plății efective.
La cerere, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta către reclamantă și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 659,3 lei .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice (A.) S., solicitând admiterea recursului si respingerea cererii reclamantului G. N. pentru următoarele:
Reclamantul G. N. a solicitat stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule, in vederea Înmatriculării autoturismului proprietate personala.
Potrivit dispozițiilor O.U.G. Nr.50/2008, pe baza documentelor anexate cererii de stabilire a taxei de poluare, inspectorii din cadrul Administrației Finanțelor Publice S., au emis Decizie de Calcul al taxei de poluare pentru autovehicule pe numele G. N. care reprezintă, potrivit Codului de Procedura Fiscala, act administrativ.
Reclamantul solicita ulterior restitutirea respectivei taxe, insa a primit răspuns negativ, deoarece conform dispozițiilor art.117 alin.l lit.a: "se restituie la cerere debitorului, sumele plătite fara existenta unui titlu de creanța". Insa in acest caza exista titlu de creanța, anume Decizia de calcul a taxei de poluare in baza căreia, reclamantul a achitat taxa de poluare in vederea înmatriculării autovehiculului respectiv.
Prin acțiunea formulata, reclamantul G. N. solicita restituirea taxei de poluare, in suma de 2.865 lei pe motiv ca dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, privind taxa pe poluare, sunt nelegale si neconforme cu prevederile Tratatele Uniunii Europene.
În cuprinsul acțiunii, reclamantul face in tot cuprinsul acțiunii referire la obligativitatea respectării tratatelor europene, insa dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeana, concludenta in acest sens fiind Comunicarea către membrii transmisa de Comisia pentru Petiții din C. Parlamentului European, potrivit căreia dispozițiile O.U.G. Nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, si care completează dispozițiile O.U.G.nr.50/2008, sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de incalcare au incetat sa existe si cazul a fost inchis.
Mai mult decât atat, taxa de poluare este stabilita prin emiterea unei decizii, care reprezintă un act administrativ al organului fiscala unde isi are domiciliul fiscal contribuabilul, in G. N. .In aceste condiții, incasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal si nu un act normativ, ca in cazul taxei de prima înmatriculare, situație in care este inutila referirea la Tratatele Europene, făcuta atat de reclamant cat si de instanța de fond.
Daca s-ar păstra aceeași doctrina cu privire la obligativitatea respectării tratatelor Uniunii Europene si la celelalte acte administrative emise de organul fiscal, am ajunge in situația in care orice taxa sau impozit ar putea fi contestata in instanța si câștigată, motivat fiind de faptul ca in tarile Uniunii Europene, nu sunt obligatorii.
Din Jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incălcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei imnatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
În relație cu art.90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
În ceea ce privește OUG nr.50/2008, art.4 face distincție între autovehiculele noi, la care, potrivit anexei, taxa de poluare este integrala si autoturismele vechi, second-hand, înmatriculate pentru prima data în România pentru care taxa de poluare se plătește în procent, diminuat procentual progresiv în funcție de vechimea autovehiculului.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului poluatorul plătește, principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atat, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art. 13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: " interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului asa cum este exprimata in lege"".
În concluzie, fata de cele prezentate mai sus, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, anularea Sentinței civile nr.3484F/22.11.2012 pronunțata de Tribunalul Ialomița si pe cale de consecința respingerea acțiunii formulate de reclamantul G. N. ca neintemeiata.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozițiile art.7 alin(l) din Legea nr.554/2004.
Examinând recursul declarat în cauză, sub aspectul criticilor formulate, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
În ceea ce privește critica formulată pe fondul cauzei, apreciază că este neîntemeiată.
În esență s-a arătat că, potrivit art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare intervine cu ocazia primei înmatriculări în România, că, legislația națională nu contravine Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, că, deși potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție tratatele constitutive ale UE au prioritate față de legile interne contradictorii, autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru, că, în fine, restituirea solicitată nu se încadrează în niciuna dintre situațiile stabilite de art. 117 literele a-h, din OG 92/2003.
De asemenea, s-a arătat că, principiul poluatorul plătește este acceptat și la nivelul UE.
Instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, taxa de poluare nu era datorată de reclamant față de dispozițiile Tratatului UE, care primează față de dispozițiile interne contradictorii.
Jurisprudența CJUE, în interpretarea art. 110 din Tratat, este în sensul că, prevederile naționale fiscale nu trebuie să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, în favoarea produselor de pe piața națională.
Deși în vigoare dispozițiile OUG 50/2008, ele nu sunt în acord cu principiile instituite prin Tratatul UE.
În preambulul actului normativ, puterea executivă a justificat necesitatea adoptării acestui act, prin aceea că, este necesară asigurarea protecției mediului.
Potrivit art. 4 din ordonanță, taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România însă nu face distincție între autoturismele produse în România sau într-un stat membru.
Din actul normativ menționat rezultă că, dacă autoturismul a fost anterior înmatriculat în România nu se plătește taxă la o nouă înmatriculare însă se percepe această taxă dacă autoturismul a fost înmatriculat prima dată într-un stat membru.
Această reglementare, în mod evident, este discriminatorie și descurajează achiziționarea de autoturisme second hand din spațiul comunitar.
Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a reținut incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, care consacră principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar.
De altfel, în cauzele T. contra România și N. contra României, CJUE a arătat că, taxa de poluare instituită de legislația românească este de natură să descurajeze importul și punerea în circulație a autovehiculelor cumpărate din alte state membre, contrar dreptului UE.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea acestei taxe, admițând acțiunea reclamantului.
Nefiind incident în cauză, motivul de recurs prevăzut de art., 304 pct. 9 C.p.c și niciunul dintre celelalte motive de recurs, potrivit art. 312 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice S., împotriva sentinței civile nr.3484/F/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. D. N. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. C. - N. F. Șurculescu A. J.
GREFIER
C. A.
Red. LCN/AC
2 ex/28.06.2013
Jud. fond :T. I.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5536/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2149/2013. Curtea de... → |
|---|
