Anulare act administrativ. Sentința nr. 1603/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1603/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 1087/2/2013
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1603
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.05.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I. C. G.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta S.C. U. W. PRODUCTION S.A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat G. N. C., cu împuternicire avocațială la fila 168 din dosar și pârâta, prin consilier juridic C. G., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul reclamantei depune la dosar un răspuns la întâmpinarea pârâtei, referitor la excepția prematurității acțiunii, înscris pe care îl comunică în ședință publică și consilierului juridic al pârâtei.
Curtea califică excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca fiind excepția inadmisibilității, întrucât motivele invocate în susținerea excepției duc la respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, iar nu ca prematură și acordă cuvântul pe fondul excepției inadmisibilității acțiunii.
Consilierul juridic al pârâtei arată că în cauză nu este vorba despre admisibilitatea acțiunii pentru că reclamanta a uzat de procedura prealabilă, în sensul că s-a adresat organului fiscal, însă nu s-a pronunțat o decizie de soluționare a contestației. Pe cale de consecință, solicită admiterea excepției prematurității acțiunii, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 206 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, acțiunea este prematură. Precizează că reclamanta s-a îndreptat împotriva unor acte administrative fiscale, respectiv decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, acte împotriva cărora se face contestație la organul fiscal care le-a emis, iar reclamanta nu a făcut dovada depunerii deciziei de soluționare a contestației.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției, ca netemeinică, întrucât nu există temei legal, iar conform art. 205 din Codul de procedură fiscală, contestația formulată pe cale administrativă nu înlătură dreptul lor la acțiune.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 08.02.2013, reclamanta . SA a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. F-TR 508/06.12.2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 450/06.12.2012 emise de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.03.2013, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii, excepție ce a fost calificată de instanță ca fiind excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivarea excepției pârâta a invocat faptul că reclamanta a formulat contestație administrativă în baza art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, contestație ce nu a fost soluționată de organul fiscal competent, și anume Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 15.05.2013, reclamanta a solicitat respingerea excepției arătând că dreptul la acțiune era actual și că acțiunea a fost introdusă cu respectarea cerințelor legii. Reclamanta a invocat și faptul că actul administrativ contestat a fost suspendat prin sentința 272/2013 a Curții de Apel București, iar neintroducerea acțiunii în anularea actului în termenul de 60 de zile prev. de art. 14 alin. 1 din legea 554/2004 duce la încetarea de drept a suspendării cu efecte dezastruoase pentru societate.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, Curtea o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr. F-TR 508/06.12.2012 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 450/06.12.2012 emise de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman s-a stabilit în sarcina reclamantei . SA obligații suplimentare de plată cu titlu de impozit pe profit, TVA și accesorii în cuantum total de 8.190.470 lei.
Împotriva actelor de mai sus, reclamanta a formulat contestație administrativă întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală ce a fost înregistrată la pârâtă sub nr._/17.12.2012.
Contestația administrativă a fost înaintată de pârâta DGFP Teleorman organului fiscal competent să o soluționeze, și anume Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, până în prezent nefiind emisă o decizie de soluționare a contestației.
Curtea apreciază că această procedură administrativă de contestare reglementată de art. 205 și urm din Codul de procedură fiscală are natura unei proceduri prealabile ce condiționează accesul la calea jurisdicției judiciare, instanța de contencios administrativ și fiscal neputând fi sesizată anterior parcurgerii acestei proceduri.
Acest aspect rezultă din dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora „deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”
Susținerea reclamantei privind încetarea de drept a măsurii suspendării deciziei de impunere dispusă de instanța de contencios administrativ, întrucât nu a formulat acțiune în anulare în termenul de 60 de zile prev. de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, este neîntemeiată, întrucât termenul de 60 de zile curge de la data la care reclamantul avea posibilitatea efectivă de a formula acțiune în anularea actului. Or, în cazul de față, reclamanta poate introduce acțiune în anulare numai împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative. Prin urmare, pe perioada cuprinsă între data dispunerii suspendării de către instanța de contencios administrativ și data soluționării contestației administrative, nu curge termenul de 60 de zile, astfel că decizia de impunere rămâne suspendată pe această perioadă, precum și pe o perioadă de 60 de zile ce se calculează de la data emiterii deciziei de soluționare a contestației administrative.
Față de cele arătate mai sus, Curtea va admite excepția invocată de pârâtă și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. U. W. PRODUCTION S.A., cu sediul în Roșiori de Vede, ., jud. Teleorman, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., jud. Teleorman, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2013.
Președinte, Grefier,
I. C. G. E. S. M.
Red. I.C.G.
4 ex./
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3963/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
