Anulare act administrativ. Sentința nr. 1290/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1290/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 8916/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1290
Ședința publică de la 10.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: - C. P.
GREFIER: M. - C. I.
Pe rol se află soluționarea acțiunii de contencios administrativ formulată de reclamantaS.C. M. T. S.R.L., cu sediul în București, cu sediul social în București, .. 1, cam. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 2, București, D. Gerota, nr. 13, având ca obiect – „anulare act administrativ - DEC.460/26._”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei de ședință, s-a prezentat reclamanta, prin avocat C. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, la fila 173, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, prin avocat, depune în ședință publică înscrisuri.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Precizează că nu există dovada stabilirii de către organele de urmărire penală a faptului că există indiciile săvârșirii unei infracțiuni, așa cum prevede textul pct. 10.6 din Ordinul A.N.A.F. nr. 2137/2011, susținând că măsura dispusă este nelegală.
Arată că s-au încălcat prevederile art. 108 Cod procedură fiscală, în sensul că nu s-a întocmit cu ocazia controlului fiscal un proces – verbal de sesizare a organelor de urmărire penală, așa încât se putea face aplicarea prevederilor art. 214 din Cod procedură fiscală.
În consecință, solicită anularea Deciziei nr. 460/26.10.2012 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P.M.B. și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației formulate în procedura administrativă. În susținere depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată, depune în acest sens chitanța nr. 49/30.10.2012 reprezentând onorariu de avocat (fila 180 din dosar).
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta S.C. M. T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, următoarele:
-anularea Deciziei nr. 460/26.10.2012 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscală-Direcția Generala a Finanțelor publice a Municipiului București - Serviciul Soluționare Contestații,
-obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației formulate în procedura administrativa,
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a solicitat rambursarea soldului negativ de TVA în sumă de 554.539 lei, sumă rezultată din deconturile de TVA depuse de societate pentru perioada 01.06._11.
În urma acestei solicitări s-a desfășurat inspecția fiscală ce s-a materializat în raportul de inspecție fiscală nr. F -S4 65/29.06.2012.
Prin raportul de inspecție fiscală ce a avut drept rezultat emiterea deciziei de impunere nr. F-S4 110/29.06.2012 s-a respins cererea noastră de rambursare și astfel implicit nu s-a acceptat ca TVA deductibilă, TVA în cuantum de 554.501 lei.
Prin Decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare nr. F-S4 110/29.06.2012 emisa în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-S4 65/29.06.2012 s-au stabilit în sarcina societății următoarele:
- TVA stabilită suplimentar de plată:564.761 lei;
- TVA respinsă la rambursare:554.501 lei;
- TVA acceptată la rambursare:38 lei;
- Dobânzi/Majorări de întârziere:2.843 lei;
- Penalități de întârziere: 1.539 lei.
Întrucât prin actele administrativ-fiscale de mai sus, în mod netemeinic și nelegal, au fost stabilite în sarcina sa obligații nedatorate, a formulat calea de atac prevăzuta de art. 205 și urm. Cod proc. Fiscala în termenul legal.
Contestația împotriva Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare nr. F-S4 110/29.06.2012 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-S4 65/29.06.2012 comunicate la data de 30.07.2012 a fost înregistrata la organul emitentul acestora, AFP Sector 4, sub nr._/13.08.2012.
A arătat că pârâta i-a comunicat Decizia nr. 460/26.10.2012 privind soluționarea contestației înregistrata la DGFP-MB sub nr._/12.09.2012, decizie prin care nu a fost soluționata contestația ci s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi luata la încetarea motivului ce a determinat suspendarea.
Din analiza acesteia rezulta ca singurul argument al paratei cu privire la măsura dispusa, a suspendării, îl constituie faptul ca prin adresele_/18.11.2011 și respectiv nr._/27._ Administrația Finanțelor Publice Sector 4 a sesizat organul de urmărire penală cu privire la nelegalitatea tranzacțiilor derulate cu furnizorii de pe teritoriul României, apreciind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin 1. din Legea nr. 241/2005.
Reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 214 alin. 1 lit. a) Cod procedură fiscală, organul de soluționare a contestației formulată pe cale administrativă poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Procedura suspendării soluționării contestației este facultativă, iar pentru a se dispune o astfel de măsură prezintă relevanță în primul rând existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, cu înrâurire hotărâtoare asupra soluției.
Așadar, condiția esențială impusă de text se referă, indiscutabil, la justificarea acestei măsuri de interdependență dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina contribuabilului contestator.
În cauză, stabilirea existenței și întinderii obligațiilor fiscale suplimentare ale subscrisei nu este impietată în vreun fel de demararea și continuarea cercetărilor penale, organul fiscal având toate elementele pentru a stabili aceste obligații.
Este adevărat că art. 214 alin. l lit. a) Cod proc. fiscală nu impune ca și condiție, pentru a se putea dispune suspendarea contestației, începerea urmăririi penale, însă în cauză nu există interdependență între posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare.
Potrivit pct. 10.6 din Ordinul ANAF nr. 2137/2011, „suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă trebuie motivată de legătura de cauzalitate dintre obligațiile fiscale și stabilirea de către organele de urmărire penală a faptului că există indiciile săvârșirii unei infracțiuni".
Din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca organele de inspecție fiscala din cadrul AFP Sector 4 au sesizat P. de pe lângă Tribunalul București prin adresele nr._/18.11.2011 și respectiv nr._/27._ cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin 1. din Legea nr. 241/2005.
Reclamanta a menționat că nu a fost înștiința de organele de cercetare penala în acest sens, nefiind citată până în prezent, deși a trecut mai bine de un an de la data formulări primei plângerii penale, așa cum a arata pârâta.
Așa fiind, în lipsa stabilirii de către organele de urmărire penală a faptului că există indiciile săvârșirii unei infracțiuni, așa cum prevede textul pct. 10.6 din Ordinul ANAF nr. 2137/2011, măsura dispusă este nelegală.
A precizat că, întrucât în cauză infracțiunea pentru care se arata ca s-a formulat plângere și cu privire la care organul a sesizat existența indiciilor vizează achiziționarea unor produse care provin pe circuitul economic de la alți furnizori decât cei abilitați legal, astfel ca nu se poate reține că eventuala constatare a săvârșirii acesteia are consecințe determinante asupra soluției care în fapt vitează existența și întinderea obligațiilor fiscale ce se calculează în raport de evidențele contabile.
Așa fiind, suspendarea soluționării contestației formulate încalcă prevederile art. 214 Cod proc. fiscala, în sensul ca organul administrativ de soluționare a contestațiilor nu a făcut nici o dovada din care să rezulte strânsa interdependenta de care depinde soluționarea cauzei în procedura administrativa intre obligațiile contestate și stabilirea caracterului infracțional al faptelor penale invocate.
Reclamanta a mai arătat că anularea măsurii de suspendare a soluționării contestației formulate împotriva actului fiscal se impune și în raport de nerespectarea condițiilor procedurale impuse de art. 108 din Codul de procedură fiscală, ce stabilește modalitatea în care are loc sesizarea organelor penale.
Potrivit art. 108 din cod, organele fiscale sunt acelea care, în situația sesizării organelor penale cu privire la constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, au obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecție și de către contribuabilul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului. în toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.
Rezultă deci că o astfel de sesizare se face doar în urma încheierii unui proces verbal întocmit cu ocazia inspecției fiscale, act ce se comunică și contribuabilului care îl poate semna cu sau fără obiecțiuni în caz contra acesta fiindu-i comunicat potrivit regulilor de la art. 44 Cod proc fiscala.
A arătat că în cauză au fost încălcate prevederile art. 108 Cod proc. fiscală, în sensul că nu s-a întocmit, cu ocazia controlului fiscal, un proces verbal de sesizare a organelor de urmărire penală, așa încât nu se putea face aplicarea prevederilor art. 214 din același act normativ.
Aceasta este interpretarea care se impune în raport și de dispozițiile art. 244 alin. l pct.2 Cod pr.civilă, coroborat cu prevederile art.2 alin.3 din Codul de procedură fiscală.
În măsura în care procedura la care se referă art.108 Cod procedură fiscală nu a fost respectată de organele de procedură fiscală, care nu au întocmit în condițiile prevăzute de lege sesizarea penală, nu se poate lua măsura la care se referă lit. a) din art.214, pentru că nu a existat o sesizare conformă.
În drept, reclamanta a invocat prev. art. 1 din Legea nr. 554/2004, art 218 Cod proc. Fiscala, art. 274 Cod proc. Civila.
Legal citată, pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Pârâta a arătat că în fapt, organele de inspecție fiscala din cadrul din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 4 au verificat ., pentru perioada 01.06._11, privind TVA, constatările fiind consemnate în raportul de inspecție fiscala nr. F-S4 65/29.06.2012.
În raportul de inspecție fiscala, organele fiscale menționează ca societatea își desfășoară activitatea în domeniul comerțului cu material lemnos (parchet achiziționat de pe piața românească (pentru care deduce taxa pe valoarea adăugata) pentru a fi livrat în Marea Britanie (operațiune pentru care nu colectează taxa pe valoarea adăugata conform prevederilor Codului fiscal în vigoare), iar urmare acestor operațiuni aceasta înregistrează TVA de rambursat.
Societatea a înregistrat în evidenta contabila (conform jurnalelor de cumpărări pentru perioada 01.06._11) mărfuri pentru care a dedus TVA în suma totala de 564.799 lei în următoarea structura:
-38 lei - achiziții diverse;
-12.719 lei - aferenta servicii transport prestate de către . SRL și .;
-9.576 lei - aferentă achiziției de uși de stejar revândute către clientul din Anglia;
-38.260 lei - aferenta achiziției de materiale promoționale (fly-ere și casete luminoase);
-504.206 lei - aferente achiziției de parchet de stejar revândut către clientul din Anglia.
În vederea stabilirii realității tranzacțiilor efectuate pe teritoriul național s-a solicitat efectuarea de controale încrucișate la următoarele societăți, având calitatea de furnizori ai societății:
-. SRL;
-.;
-.;
Urmare verificărilor efectuate au fost întocmite următoarele procese verbale:
-nr._/02.06.2011, încheiat urmare controlului încrucișat efectuat la . SRL;
-nr._/10.08.2011, încheiat urmare controlului încrucișat efectuat la .;
-nr._/17.11.2011, încheiat urmare controlului încrucișat efectuat la .;
De asemenea, a arătat că s-a efectuat control încrucișat la furnizorul furnizorilor societății M. T. SRL, respectiv la . ADVERTISING SRL, pentru care s-a încheiat procesul verbal nr._/29.10.2010. Controlul s-a efectuat anterior inspecției fiscale inițiata la ., în baza solicitării de control încrucișat transmisa de către D.G.F.P. Ilfov nr._/17.06.2010 în vederea stabilirii realității și legalității relațiilor comerciale dintre . ADVERTISING SRL și ., care a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA la DGFP Ilfov.
Urmare verificărilor încrucișate efectuate nu s-a confirmat realitatea tranzacțiilor, întrucât societățile verificate nu s-au ocupat cu producția de parchet de stejar și nici cu transportul bunurilor, având doar calitatea de intermediar, bunurile fiind lăsate în custodie la furnizorii acestora.
S-a constatat ca bunurile au fost puse în circulație de către . ADVERTISING SRL, aceasta declarând livrări de bunuri în perioada 01.07._10 de 2.866.482 lei (fără TVA), iar așa cum reiese din procesul verbal nr._/29.10.2010 încheiat la . ADVERTISING SRL de către organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 4, societatea are în evidenta contabila intrări de mărfuri făcute de la firme „Fantoma", de la firme cu „identitate furata", sau documente financiare (facturi) false, respectiv:
-.;
-. SRL;
-.>
-. SRL.
Din procesul verbal nr._/29.10.2010 încheiat de către organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 4 la . ADVERTISING SRL, rezulta ca facturile emise pe numele societății EUTERA EXPERT CONSTRUCT SRL aveau alte serii și numere, respectiv . nr._, . nr._ și . nr._.
S-a constatat ca în perioada 01.07._10 - . ADVERTISING SRL, . SRL, . și . au declarat achiziții de marfa de la ., iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat ca . a fost declarata inactiva începând cu data de 11.06.2009, conform O.P.A.N.A.F. nr. 1167/29.05.2009.
De asemenea, organele fiscale au constatat că mărfurile au circulat intre societăți intre care exista relații de afiliere așa cum sunt definite la art. 7, pct. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, respectiv:
-. a fost afiliata cu . ADVERTISING SRL până la data de 27.01.2011, întrucât asociatul unic al . - domnul F. B. este soțul doamnei F. D., asociat unic al . Advertising SRL;
-începând cu data de 27.01.2011 - . Advertising SRL este afiliata cu . SRL și cu ., respectiv domnul C. M. A. este administrator și asociat în . Advertising SRL, în . SRL și ., iar domnul G. G. M. este asociat la . Advertising SRL și în ..
În vederea confirmării livrărilor intracomunitare efectuate către BAKERS TIMBER RECLAMATION LTD din Anglia organele fiscale au solicitat control încrucișat la transportatori, respectiv la . - Rm. V. și . SRL - . și drept urmare au fost încheiate următoarele procese verbale:
-Procesul verbal nr._/04.05.2011, încheiat de către DGFP - V. la . din care rezulta ca aceasta nu a efectuat prestări de servicii (transport) de parchet de stejar pentru . - București și Bakers Timber Reclamation LTD din Anglia. Organele fiscale nu au identificat documente financiar fiscale care să ateste existenta unei relații comerciale intre . pe de o parte și . sau Bakers Timber Reclamation LTD pe de alta parte;
-Procesul verbal nr. 1642/28.07.2012 încheiat de către DGFP Călărași la . SRL din care reiese ca societatea a prezentat 5 facturi emise către ., reprezentând contravaloare transport auto pe ruta România - Anglia, dar aceasta nu deține în patrimoniu mijloace fixe (autoutilitare) cu care să desfășoare activitate de transport rutier de mărfuri și nici personal angajat (șoferi).
De asemenea, în vederea confirmării livrărilor intracomunitare organele fiscale au solicitat autorităților fiscale din Marea Britanie efectuarea unui control încrucișat la BAKERS TIMBER RECLAMATION LTD (7 Pedders Drive, Hunstanton England) conform formularului „SCAC -2004" privind schimbul de informații.
Prin adresa transmisa de către DGFP-MB - Serviciul Municipal de Informații Fiscale nr. I_/15.03.2012, înregistrata la Administrația Finanțelor Publice sector 4 sub nr._/20.03.2012 a fost comunicat răspunsul transmis de către autoritățile fiscale din Marea Britanie în care se precizează ca în registrele contabile verificate la BAKERS TIMBER RECLAMATION LTD (VAT No GB_) pentru anul 2010 până în luna mai 2011, livrările de la ., în valoare de 551.330 Gbp, nu se regăsesc.
În consecință, prin raportul de inspecție fiscala nr. F-S4 65/29.06.2012 s-a stabilit ca societatea nu are dreptul la deducerea TVA în suma de 554.514 lei aferenta achizițiilor pentru care nu s-a confirmat realitatea operațiunilor derulate cu societățile de mai sus.
Pârâta a arătat că prin adresele nr._/18.11.2011 și nr._/27.03.2012, înregistrate la organul de cercetare penala în data de 23.11.2011, respectiv în data de 02.04.2012 organele de inspecție fiscala din cadrul A.F.P. Sector 4 - Activitatea de Inspecție Fiscala au sesizat P. de pe lângă Tribunalul București, cu privire la nerealitatea tranzacțiilor derulate de . cu furnizori aflați pe teritoriul României, aspecte consemnate în procesele verbale nr._/29.10.2010, nr._/02.06.2011,_/10.08.2012 și nr._/17.11.2011, solicitându-se întreprinderea masurilor ce se impun pentru a stabili dacă sunt întrunite elementele infracțiunilor prevăzute la Cap. II, art.8 alin.(1) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, respectiv asocierea intre . cu terți (. Advertising SRL, ., SC Magic Expedition 2007 SRL și .), în vederea obținerii, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursare de la bugetul de stat.
Ca urmare, organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale. Prioritatea de soluționare, în speța, o au organele de cercetare penala care se vor pronunța asupra caracterului infracțional, cu privire la activitățile economice desfășurate de societatea reclamanta, vizând infracțiuni reglementate de Codul penal și de art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale care prevede următoarele:
" Art. 8. - (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1)".
Astfel, intre stabilirea obligațiilor fiscale constatate prin raportul de inspecție fiscala nr. F-S4 65/29.06.2012 ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. F-S4 110/29.06.2012, transmise de AFP sector 4 către IGP - DGPMB - Serviciul de Investigare a Fraudelor cu adresa nr._/18.11.2011 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor constatate exista o strânsa interdependenta de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.
Aceasta interdependenta consta în faptul ca, în cauza, se ridica problema realității tranzacțiilor efectuate intre societatea reclamanta și furnizorii interni, pentru care în urma verificărilor încrucișate nu s-a putut stabili realitatea operațiunilor desfășurate pentru care societatea a înregistrat TVA deductibila și a solicitat la rambursare TVA, fără a fi îndeplinite condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere și utilizarea în folosul operațiunilor taxabile, ceea ce a condus la diminuarea obligațiilor sale fata de bugetul statului.
Ca urmare, în condițiile în care speța privește condițiile de exercitare a dreptului de deducere a TVA, care trebuie să aibă la baza tranzacții reale și să fie justificate cu documente, organele administrative de soluționare a contestației nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, prioritatea de soluționare având-o organele penale care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptelor, potrivit principiului de drept "penalul tine în loc civilul", consacrat prin art. 19 alin. (2) din Codul de procedura penala și aplicabil și în procedura fiscala, în baza prevederilor coroborate ale art. 2 alin. (3) și art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata cu cele ale art. 244 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedura civila.
Având în vedere cele precizate mai sus, rezulta ca, până la pronunțarea unei soluții pe latura penala, organele de soluționare a contestațiilor pe cale administrativa nu se pot investi cu soluționarea pe fond a cauzei, motiv pentru care, în mod corect, au suspendat soluționarea pentru TVA și accesorii aferente TVA în suma totala de 569.143 lei, procedura administrativa urmând a fi reluata în conformitate cu dispozițiile art. 214 alin.(3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, care stipulează:
"Procedura administrativa este reluata la "încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu".
Referitor la reluarea procedurii administrative, pct.10.1 - 10.3 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2137/2011 stabilesc următoarele:
"10.1. Dacă prin decizie se suspenda soluționarea contestației pâna la rezolvarea cauzei penale, organul de soluționare competent va relua procedura administrativa, în condițiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, numai dupa încetarea definitiva și irevocabila a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedita de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate. Soluția data de organele de cercetare și urmărire penala trebuie însoțita de rezoluția motivata, atunci când suspendarea a fost pronunțata până la rezolvarea cauzei penale. Dacă solicitarea de reluare a procedurii de soluționare aparține împuternicitului conte statorului, altul decât cel care a formulat contestația, aceasta trebuie să facă dovada calității de împuternicit, conform pct.2.2-2.4 din prezentele instrucțiuni.
10.2. În situația în care solicitarea de reluare a procedurii aparține contestatorului, organele de soluționare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresa, comunicarea faptului ca motivul de încetare a suspendării soluționării contestației a rămas definitiv/definitiv și irevocabil.
10.3. La reluarea procedurii administrative, organul de soluționare competent poate solicita organului fiscal care a sesizat organele de urmărire și cercetare penala punctul de vedere privind soluționarea contestației în raport cu soluția organelor penale."
Totodată, pârâta a precizat că și Curtea Constituțională prin Decizia nr.449/26.10.2004 s-a pronunțat în sensul că „întâietatea rezolvării acțiunii penale este neîndoielnic justificată și consacrată ca atare și de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de Procedură penală, scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenței sau nu a infracțiunii cu privire la care instanța are unele indicii", menționând în cuprinsul aceleiași Decizii faptul că pentru identitate de rațiune, cele statuate în materie civilă își găsesc justificarea și în ceea ce privește acțiunile în contencios administrativ.
Prin Decizia nr.72/28.05.1996, Curtea Constituțională a reținut că, nu trebuie ignorate nici prevederile art.22, alin.(1) din Codul de Procedură Penală, potrivit cărora „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".
De asemenea, prin Decizia nr.449/26.10.2004, Curtea Constituțională a constatat că "pentru identitate de rațiune, cele statuate în materie civilă își găsesc justificarea și în ceea ce privește acțiunile în contencios administrativ".
A mai arătat că prin Decizia nr.95/2011, Curtea Constituțională apreciază că „în ceea ce privește posibilitatea organului de soluționare a contestației de a suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, Curtea a reținut că adoptarea acestei măsuri este condiționată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are constatarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracțiuni asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Or, într-o atare situație este firesc ca procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrativ fiscale să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea [...]".
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
În fapt, reclamanta a solicitat rambursarea soldului negativ de TVA în sumă de 554.539 lei, sumă rezultată din deconturile de TVA depuse de societate pentru perioada 01.06._11.
În urma acestei solicitări s-a desfășurat o inspecție fiscală finalizată prin întocmirea de către organele fiscale a Raportului de inspecție fiscală nr. F -S4 65/29.06.2012, fiind emisă Deciziei de impunere nr. F-S4 110/29.06.2012 și fiind respinsă cererea reclamantei de rambursare soldului negativ de TVA în sumă de 554.539 lei.
Prin Decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare nr. F-S4 110/29.06.2012 emisa în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-S4 65/29.06.2012 s-au stabilit în sarcina reclamantei următoarele:
- TVA stabilită suplimentar de plată:564.761 lei;
- TVA respinsă la rambursare:554.501 lei;
- TVA acceptată la rambursare:38 lei;
- Dobânzi/Majorări de întârziere:2.843 lei;
- Penalități de întârziere: 1.539 lei.
Împotriva acestei decizii de impunere reclamanta a formulat contestație în temeiul art. 205 și urm. Cod proc. Fiscala, contestația fiind înregistrata la organul fiscal sub nr._/13.08.2012.
Prin adresele nr._/18.11.2011 și nr._/27.03.2012 (filele 149-163) Administrația Finanțelor Publice Sector 4 a sesizat organul de urmărire penală cu privire la nelegalitatea tranzacțiilor derulate de reclamantă cu furnizorii de pe teritoriul României, apreciind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin 1. din Legea nr. 241/2005.
Urmare a acestei sesizări, pârâta a emis Decizia nr. 460/26.10.2012 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi luata la încetarea motivului ce a determinat suspendarea.
Un primă critică de nelegalitate formulată de reclamantă cu privire la Decizia nr. 460/26.10.2012 vizează, în esență, împrejurarea că, în opinia sa, infracțiunea pentru care se arata ca s-a formulat plângere și cu privire la care organul a sesizat existența indiciilor vizează achiziționarea unor produse care provin pe circuitul economic de la alți furnizori decât cei abilitați legal, astfel ca nu se poate reține că eventuala constatare a săvârșirii acesteia are consecințe determinante asupra soluției care în fapt vitează existența și întinderea obligațiilor fiscale ce se calculează în raport de evidențele contabile, apreciind că în aceste condiții, măsura suspendării încalcă prevederile art. 214 Cod proc. Fiscala.
Curtea reține că, potrivit prevederilor legale menționate, „Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;…”
În cazul de față, se observă că sesizarea adresată de organele fiscale Parchetului de pe lângă Tribunalul București vizează existența unor indicii privind nerealitatea tranzacțiilor derulate de reclamanta . cu furnizori de pe teritoriul României, astfel cum s-a consemnat în procesele verbale nr._/29.10.2010, nr._/02.06.2011,_/10.08.2012 și nr._/17.11.2011, respectiv asocierea intre societatea reclamantă cu terți (. Advertising SRL, ., SC Magic Expedition 2007 SRL și .), în vederea obținerii, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursare de la bugetul de stat, urmând ca, în urma cercetării organelor de urmărire penală, să se stabilească dacă sunt întrunite elementele infracțiunilor prevăzute la Cap. II, art.8 alin.(1) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.
Or, potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale:
„(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1)".
D. fiind că soluționarea contestației formulate de reclamantă presupune a se stabili dacă aceasta are dreptul la rambursarea soldului negativ de TVA, ceea ce implică analizarea de către organul fiscal de soluționare a contestației a condițiilor de exercitare a dreptului de deducere a TVA, care trebuie să aibă la baza tranzacții reale și să fie justificate cu documente, intre stabilirea obligațiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. F-S4 110/29.06.2012, și stabilirea presupusului caracter infracțional al faptelor constatate exista o strânsa legătură, pârâta fiind în imposibilitatea de a soluționa contestația până când nu se soluționează cauza penală.
Astfel, este evidentă, date fiind faptele constatate de organele fiscale, că interdependenta dintre soluția pronunțată asupra contestației și soluția pronunțată cu privire la presupusa infracțiune, întrucât se ridica problema realității tranzacțiilor efectuate intre societatea reclamanta și furnizorii interni, având în vedere că, în urma verificărilor încrucișate, nu s-a putut stabili realitatea operațiunilor desfășurate pentru care societatea a înregistrat TVA deductibila și a solicitat la rambursare TVA, or, soluționarea contestației presupune tocmai a se stabili dacă reclamanta are dreptul la această rambursare.
În consecință, Curtea apreciază că sunt îndeplinite cu prisosință cerințele prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a din Codul de procedură fiscală, organele administrative de soluționare a contestației fiind în imposibilitate de a se pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, motiv pentru care, în mod corect s-a procedat la suspendarea soluționării contestației, procedura administrativa urmând a fi reluata în conformitate cu dispozițiile art. 214 alin.(3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În ceea ce privește critica reclamantei referitoare la faptul că au fost încălcate prevederile art. 108 Cod proc. fiscală, în sensul că nu s-a întocmit, cu ocazia controlului fiscal, un proces verbal de sesizare a organelor de urmărire penală, așa încât nu se putea dispune măsura suspendării, întrucât nu există o sesizare conformă, Curtea constată că nu poate fi reținută, din considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând, din analizarea sistematică a prevederilor Codului de procedură fiscală, nu rezultă că suspendarea soluționării contestației dispusă în condițiile prevăzute de art. 214 este condiționată de încheierea unui astfel de proces-verbal, măsura suspendării putând fi dispusă dacă sunt îndeplinite cerințele legale expres prevăzute, indiferent de forma în care s-a realizat sesizarea organelor de urmărire penală.
În al doilea rând, susținerile reclamantei sunt infirmate de documentele depuse de pârâtă la dosarul cauzei, întrucât cele două adrese - nr._/18.11.2011 și nr._/27.03.2012 - prin care au fost sesizate organele de urmărire penală sunt precedate de întocmirea a două procese-verbale purtând aceeași dată, respectiv procesul-verbal nr._/18.11.2011 (filele 118-120) și procesul-verbal nr._/27.03.2012 (filele 121-123), la adresele de sesizare fiind atașate și aceste procese-verbale.
Referitor la împrejurarea că procesele-verbale nu îndeplinesc exigențele prevăzute de art. 108 Cod proc. fiscală, întrucât, cu excepția procesului-verbal din data de 18.11.2011, nu au fost comunicate contribuabilului, Curtea reține că aceste aspect nu este în măsură să producă o vătămare a drepturilor sau intereselor reclamantei, în condițiile în care aceasta a luat cunoștință de sesizarea organelor de urmărire penală prin comunicarea Deciziei nr. 460/26.10.2012, fiind astfel atins scopul pentru care legiuitorul a prevăzut cerința comunicării către contribuabil a măsurii constând în sesizarea organelor de urmărire penală.
Din aceste considerente, constatându-se că Decizia nr. 460/26.10.2012 emisă de Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția Generala a Finanțelor publice a Municipiului București - Serviciul Soluționare Contestații este legală, măsura suspendării soluționării contestației formulate de reclamantă fiind justificată în fapt și în drept, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantaS.C. M. T. S.R.L., cu sediul în București, cu sediul social în București, .. 1, cam. 2, ., ., Sector 4, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 2, București, D. Gerota, nr. 13, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. P. M. - C. I.
Red.jud. P.C.
Tehnored. I.C./4ex.
..2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1303/2013. Curtea de... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... → |
|---|
