Anulare act administrativ. Sentința nr. 718/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 718/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 3472/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 718
Ședința publică de la 18 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul G. R. având ca obiect „anularea act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Curtea reține că a fost soluționată de către Curtea Constituțională excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.04.2012 sub numărul de dosar_ reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta G. R., în temeiul art. 1 și art.9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-suspendarea prevederilor O.U.G. nr. 59/2011, publicată în M. Of. nr. 457 din 30 iunie 2011
-acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 59/2011;
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este pensionata începând cu data de 1 mai 2007, prin Decizia de pensionare nr._/12 nov.2010, emisa de Casa Județeană de Pensii O., anterior pensionării ocupând funcția de grefier.
Urmare a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 și a HG nr. 737/2010, s-a emis o noua decizie de pensionare, in august 2010. împotriva HG 737/2010 și a deciziei de pensionare am formulat acțiune în justiție, care mi s/a admis la fond in dosarul_ si am fost repusa in plata începând cu data de 18 aprilie 2011, cu pensia de serviciu. Cu ocazia apariției OUG 59/2011, am primit decizie de revizuire si mi s/a redus cu 70 % pensia, a doua oara in interval de un an de zile. In cursul celui de al doilea dosar in care am contestat decizia de revizuire, prima hotărâre a devenit IREVOCABILA.
Marea majoritate a doctrinei, precum și practica judiciară, admite caracterul de act administrativ al ordonanțelor guvernamentale .
Mergând pe firul acestei constatări, aceeași autori au concluzionat, pe bună dreptate, că ordonanțele guvernamentale sunt acte administrative în raport de autoritatea care le adoptă și acte cu putere de lege, în raport de forța lor juridică. De altfel, ordonanțele se înscriu în tiparul definiției actului administrativ ca fiind „manifestări unilaterale și exprese de voință ale autorităților publice în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice".
Din aceste considerente, având în vedere prevederile cuprinse în partea ultimă a art. 126 alin. 6 din Constituție, potrivit cărora instanțele de contencios administrativ soluționează cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului și dispozițiile art. 9 din legea 554/2004 reclamanta se consideră îndreptățită să solicit suspendarea O.U.G. nr. 59/2011, care, din această perspectivă, beneficiază de regimul oricărui alt act administrativ.
A mai arătat că prevederile cuprinse în O.U.G. nr. 59/2011 îi vatămă drepturile și interesele legitime, la care face referire alin. 1 al art. 9 din legea 554/2004, întrucât prin ordonanța respectivă îmi sunt restrânse ilegal și neconstituțional drepturile câștigate în mod definitiv și irevocabil prin hotărârea judecătorească la care aceasta a făcut referire, pronunțata în dosarul_ , de către CA Pitești.
In aceste condiții, actul a cărui suspendare o solicită a fost emis cu exces de putere fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin.l lit. n din Legea nr. 554/2001.
A mai arătat că prin adoptarea OUG nr. 59/2011 reclamantei i s-au produs prejudicii patrimoniale însemnate, întrucât consecința acestui act este ignorarea tuturor hotărârilor judecătorești anterioare și repunerea în situația existentă la 1 septembrie 2010.
După cum reiese din excepția de neconstituționalitate pe care am atașat-o prezentei acțiuni, prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011 a fost abrogată H.G. nr. 737/2010, care era suspendată printr-o hotărâre judecătorească, pronunțata în dosarul_, privind Asociația Națională a pensionarilor din serviciul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al de pe lângă acestea, și anulată în dosarul_/2/2010, privind aceiași Asociație, din care și eu fac parte.
D. fiind acest fapt, consideră că prin O.U.G. nr. 59/2011 G. a ignorat prevederile articolelor: 1 alin. 3-4, 11, 20, 21, 44 și 53 din Constituția R..
Reclamanta își legitimează interesul de a intenta prezenta acțiune prin invocarea dreptului la pensie, ca valoare patrimonială, consacrat în art. 47 alin. 2 din Constituția R. și în art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a drepturilor omului, dreptul la pensie are semnificația unui drept câștigat, ce trebuie să fie recunoscut și executat de către stat în cuantumul prestabilit.
De pildă, în cauza Akdeejeva c. Letonia (2007) CEDO a obligat statul leton la plata de despăgubiri, stabilind că a fost încălcat art.6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. l, în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind că este vorba despre un drept câștigat.
În același sens Curtea Constituțională a R. a arătat că "în cazul în care după recalculare noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".
În condițiile în care legislația existentă la momentul pensionării a fost suficient de clară și previzibilă încât să-mi permită planificarea unor acțiuni pe termen lung și pe termen scurt, pentru mine și familia mea, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor prezente și viitoare, consideram că intervenția intempestivă a Guvernului prin emiterea O.U.G. nr. 59/2011 nu face altceva decât să-ne afecteze substanța dreptului la pensie, în partea sa cea mai importantă. în plus, dată fiind noua metodologie de calcul a pensiei introdusă prin O.U.G. nr. 59/2011, aceasta nu diferă substanțial de cea prevăzută prin H.G. 737/2010, care a fost suspendată de o instanță judecătorească.
A arătat în esență că, date fiind considerațiile de mai sus, în urma recalculării pensiei potrivit O.U.G. 59/2011, i s-a produs un prejudiciu efectiv în cuantum de 2574
lei, începând cu 1 august.2011, reprezentând diferența dintre cele doua pensii pentru care solicitam plata unor despăgubiri ,precum și faptul că potrivit art.14 alin.5 din legea nr.554/2004, în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat, acesta este suspendat de drept.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat ,iar instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În drept reclamanta și –a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ .
Reclamanta a invocat excepției de neconstituționalitate a prevederilor pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la prevederile art. 1 alin 4, 21, 44, 53 din Constituția R..
Pârâta legal citată s-a nu s-a prezentat în fața instanței ,însă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
A invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată ,precum și excepția inadmisibilității capătului de cererea vând ca obiect suspendarea executării ORDONANȚEI DE URGENȚĂ Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Analizând probele administrate în cauză curtea reține că cererea reclamantei este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Curtea reține că procedura de suspendare a executării actelor administrative reglementată de prevederile art 14 și 15 din Legea 554/2004 poate avea ca obiect numai acte administrative unilaterale definite potrivit art 2 alin 1 litera c din Legea 554/2004 potrivit căruia prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Curtea învederează că ordonanța de urgență a cărei suspendare se solicită de către reclamantă nu este un act administrativ a cărei suspendare să poată fi dispusă în condițiile art 14 și 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 59 din 29 iunie 2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu este un act administrativ care să intre sub incidența prevederilor art 14 și 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, ci reprezintă un act de putere adoptat de către G. R. în virtutea delegării legislative reglementată de art 115 din Constituția R. și supusă aprobării Parlamentului R., astfel încât ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
nu este suceptibilă de o suspendare a executării în condițiile art 14 și 15 din Legea 554/2004.
Astfel, art. 115 din Constituia R. reglementează instituția delegării legislative cu următorul conținut:
Delegarea legislativă
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.
(4) G. poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. (5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al R.. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.
În măsura în care curtea și-ar însuși argumentația reclamantei și ar considera, de plano, că ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor intră sub incidența prevederilor art 14 și 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrative, în aceste împrejurări s-ar aduce atingere principiului constituțional reglementat de prevederile art 1 alin 4 din Constituția R. potrivit potrivit căruia statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
În cauza Albina contra Românei CEDO a învederat că noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60).
Așadar, oabligația instanței de motivare a hotărârii nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument juridic al părților, dacă din considerentele hotărârii reuzultă că instanța a examinat în mod efectiv problemele esențiale care i-au fost supuse.
În virtutea celor expuse anterior, curtea reține că ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu este un act administrativ care să intre sub incidența prevederilor art 14 și 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, ci reprezintă un act de putere adoptat de către G. R. în virtutea delegării legislative reglementată de art 115 din Constituția R. care nu este susceptibil de suspendare în baza prevederilor art 14 și 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ ,motiv pentru care instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
De altfel, admisibilitatea suspendării unui act administrativ în procedura reglementată de art 14 și 15 din Legea 554/2004 reclamă în mod imperativ faptul că acesta este susceptibil și de anulare în procedura reglementată de art 11 din Legea 554/2004, iar în lumina art 15 din același act normativ suspendarea executării actului administrativ dispusă de către instanță durează până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, în cazul de față până până la soluționarea pe fond a acțiuni judecătorești având ca obiect anularea ORDONANȚEI DE URGENȚĂ Nr. 59 din 29 iunie 2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
Or, de lege lată nu există un temei de drept substanțial care să reglementeze posibilitatea anulării unei Ordonanțe a Guvernului, de altfel în mod implicit reclamanta recunoaște această situației de fapt și de drept invocând ca moment în timp până la care să se producă efectele suspendării actului administrativ nu data soluționării pe fond a acțiuni având ca obiect anularea ORDONANȚEI DE URGENȚĂ Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ci până la soluționarea pe fond a unei acțiuni judecătorești exercitată de către reclamantă în temeiul art 9 din Legea 554/2004.
Având în vedere momentul în timp până la care reclamantă solicită să se producă efectele suspendării ORDONANȚEI DE URGENȚĂ Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 14 alin 1 din Legea 554/2004 potrivit căruia în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a actului administrativ a cărui anulare se solicită.
Având în vedere că nu este îndeplinită condiția premisă instituită de art 14 și 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv existența unui act administrativ susceptibil de executare, definit potrivit art 2 alin 1 litera c din Legea 554/2004, curtea reține că este superfluu să procedeze la analiza exhaustivă a argumentației juridice a reclamantei descrisă în cererea de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 11.06.2012 instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la prevederile art. 1 alin 4, 21, 44, 53 din Constituția R. ,precum și suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în OUG nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la prevederile art. 1 alin 4, 21, 44, 53 din Constituția R..
Prin Decizia Curții Constituționale nr 1088/18.12.2012 instanța a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la prevederile art. 1 alin 4, 21, 44, 53 din Constituția R..
Potrivit art 9 alin 3 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 după pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.
Având în vedere împrejurarea că prin Decizia Curții Constituționale nr 1088/18.12.2012 instanța a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la prevederile art. 1 alin 4, 21, 44, 53 din Constituția R. în lumina prevederilor art 9 alin 3 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 instanța va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta C. M., cu domiciliul în Slatina, .. 5, ., ., în contradictoriu cu pârâtul G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei, nr. 1A, sector 1, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. OVIDIUFUIOREA V. M.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5718/2013.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 290/2013.... → |
|---|
