Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5718/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5718/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 24301/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5718
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
JUDECĂTOR: G. G.
GREFIER: B. C.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 4481/26.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. S. NAȚIONAL L. M. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat Bombescu M., care depune împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că recurenta pârâtă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei conform dispozițiilor dispuse prin rezoluția de primire a dosarului și mențiune cu care legal a fost citată în acest sens, după care:
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că recursul formulat de către recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE era scutit de taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 lei, în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013 și că, din eroare, a fost citată cu această mențiune.
La interpelarea instanței cu privire la alte cereri prealabile, reprezentantul intimatei reclamante, luând cuvântul, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar înscrisuri în susținerea acestui refuz și un set de executări și somații precizând faptul că, complexul este pe cale a fi executată silit.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă constată că proba cu înscrisuri solicitată de către intimata reclamantă, prin reprezentant, este utilă soluționării cauzei și o încuviințează.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatei reclamante având cuvântul învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei reclamante, luând cuvântul, solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică și corect motivată, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, precizând că trebuie să se țină cont și de faptul că, complexul L. M. este un complex de interes național și că are ca obiect de activitate pregătirea în regim de cantonament a sportivilor nominalizați în loturi naționale și olimpice și că în această situație obiectivul complexului îl reprezintă operațiunile de prestare a serviciilor de cazare, masă și recuperare fizică către cluburile sportive naționale care efectuează cantonamente la acest complex.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se precizează de către reprezentantul intimatei reclamant că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4481/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă cererea formulată de reclamantul C. S. Național L. M. București în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, fiind dispusă suspendarea executării deciziei de impunere nr. F S 2 102/05.04.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată a TVA stabilite de inspecția fiscală până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, următoarele:
Prin decizia de impunere nr.F S2 102/05.04.2013 parata AFP Sector 2 a stabilit in sarcina reclamantului obligațiile suplimentare de plată a TVA pentru perioada ianuarie 2007-septembrie 2009 in cuantum de 528.353 lei pentru ca in aceasta perioada complexul sportiv nu a incasat TVA pentru prestarea serviciilor de cazare, masa si recuperare fizica către cluburile sportive si naționale care au efectuat cantonamente la L. M.. In motivarea deciziei organul fiscal a mentionat dispozitiile art.127 al.4 si art.147 Cod fiscal si a retinut ca C. S. N. L. M. București realizeaza atat activitati in calitate de autoritate publica, reglementate de OMTS nr.322/1991, pentru care are calitatea de persoana neimpozabila in sensul art.127 al.4 Cod fiscal, cat si activitati economice pentru care are calitatea de persoana impozabila, codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit in conditiile art.153 C fiscal si pct.66 al.3 din Normele metodologice fiind valabil numai pentru partea din activitate destinata realizarii de activitati economice. De asemenea, organul fiscal a facut referire si la dispozitiile art.141 al.1 lit.l C fiscal si la normele de aplicare, aratind ca aceste prevederi se refera la prestarile de servicii strins legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii fara scop patrimonial pentru persoanele care practica sportul sau educatia fizica si scutirea de TVA nu se refera la serviciile achizitionate de catre cluburi/baza sportive/ligi sportive de la institutiile publice din subordinea Ministerului Tineretului si Sportului. Astfel de institutii care factureaza servicii de cazare, masa si recuperare fizica catre cluburi sportive/organizatii/ligi sportive realizeaza operatiuni impozabile taxabile din punctual de vedere al TVA, conform prevederilor art.126 al.1 si 9 din Legea nr.571/2003, sens in care s-a exprimat si Directia Legislatie in Domeniul TVA din cadrul Ministerului Finantelor Publice prin adresa nr._/12.06.2009, la solicitarea contribuabilului verificat. In decizie se arata si faptul ca incepind cu luna octombrie 2009 contribuabilul a considerat prestarile de servicii de cazare, masa si recuperare fizica catre cluburile sportive/organizatii si ligi sportive drept oparatiuni taxabile.
Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004.
Astfel, tribunalul a arătat că art.141 alin.1 litera l din Codul fiscal (in forma in vigoare pentru perioada de referinta), invocate de reclamant in sustinerea cererii de chemare in judecata prevede: “Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxă: (…) l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică” .
A reținut că art.127 din Codul fiscal reprezinta norme de drept general, iar art.141 din Codul fiscal reprezinta norma speciala in sensul ca mentioneaza in mod expres care anume activitati calificate ca operațiuni de interes general sunt scutite de TVA, printre acestea fiind si prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică.
Avind in vedere mentiunile art.1 din Ordinul nr.322/19.02.1991 al Ministrului Tineretului si Sportului si art.3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea Complexului S. N. L. M. București, aprobat prin OMTS nr.548/18.09.2000, tribunalul apreciaza ca reclamantul desfasoara o activitate de interes general prin prestarea de servicii de cazare, masa si recuperare fizica catre cluburi sportive/organizatii/ligi sportive, servicii care prin natura lor sunt strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice si care sunt prestate in folosul persoanelor care practică sportul sau educația fizică. In acest sens se au in vedere atât înscrisurile depuse de reclamant, cat si cele depuse de parata cu privire la serviciile efectiv prestate de Complex si beneficiarii acestora.
De asemenea, analizând aparent mențiunile din art.13 al.5 din Regulamentul privind organizarea si funcționarea Complexului S. N. L. M. București, aprobat prin OMTS nr.548/18.09.2000 (fila 26 verso) („Veniturile provenite din activitati si serviciile prestate pentru alte unitati sportive si pentru public vor fi utilizate, de regula, pentru dezvoltarea si modernizarea bazelor sportive din cadrul Complexului, in vederea asigurarii parametrilor inaltei performante sportive”), tribunalul a apreciat ca reclamantul se încadrează si in noțiunea de organizație fără scop patrimonial prevăzuta de art.141 al.1 lit.l din Codul fiscal.
Adresa nr._/03.06.2009 emisa de Directia Legislatie in Domeniul TVA din cadrul Ministerului Finantelor Publice (depusa de reclamant la termenul din 19.09.2013) si mentionata in decizia contestata nu este de natura a clarifica motivul pentru care organul fiscal a apreciat ca reclamantul nu ar reprezenta o organizație fără scop patrimonial.
In plus, pct.29 din Normele metodologice (HG nr.44/2004) dispune ca “Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal se aplică pentru prestările de servicii ce au strânsă legătură cu practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate în beneficiul persoanelor care practică sportul sau educația fizică, în situația în care aceste servicii sunt prestate de către organizații fără scop patrimonial, cum sunt organizațiile și ligile sportive, cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile și cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu se aplică scutirea de taxă pentru încasările din publicitate, încasările din cedarea drepturilor de transmitere la radio și la televiziune a manifestărilor sportive și încasările din acordarea dreptului de a intra la orice manifestări sportive”.
Asadar Normele metodologice definesc si subiectele de drept avute in vedere de legiuitor in art.141 al.1 lit.l din Codul fiscal, in sensul ca reprezinta „organizație fără scop patrimonial”organizațiile și ligile sportive, cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile și cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Complexului S. N. L. M. București ce are ca obiect de activitate administrarea bazei materiale a MTS (baza sportiva -sala de gimnastică, sala de box, 2 piste circulare de alergări, sala de haltere, terenul de atletism "Viitorul", sala de judo, sector de săritura în lungime și triplusalt, pista de încălzire, sectorul de aruncare pentru greutate, sector de săritura cu prăjina, sector de săritura în înălțime, pistă centrală cu 10 culoare, sala de atletism, bazinul descoperit de înot, sala pentru aruncări, bazinul acoperit de înot, sala pentru alergări, sala de arte marțiale, sala de gimnastică ritmică și sărituri, hotel pentru uzul exclusiv al sportivilor si o cantina pentru uzul exclusiv al sportivilor) in vederea pregătirii loturilor naționale si olimpice si organizării competițiilor sportive la nivel național si internațional se încadrează in ipoteza avute in vedere de legiuitor in art. 141 alin.1 lit. l din Codul fiscal si explicata la pct.29 din Normele metodologice.
Asadar, sustinerile reclamantului sunt de natura a crea o aparenta de nelegalitate, o îndoiala serioasa in privinta legalitatii actului contestat, iar din inscrisurile depuse la dosar, analizate in mod aparent intrucit analiza îndeplinirii condiției „cazului bine justificat” presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului, fara a fi prejudecat fondul litigiului, instanta retine ca este indeplinita conditia „cazului bine justificat” pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.
In ceea ce priveste îndeplinirea condiției ,,prevenirii unei pagube iminente”, instanta a avut in vedere dispozițiile art.2 lit.s din Legea nr.554/2004, conform cărora reprezintă ,,prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public”. Tribunalul a reținut ca reclamantul a depus la dosar somatiile nr.40/_ /_ si nr.40/_ /_ si titlurile executorii nr._/18.06.2013, nr._, care se refera si la suma ce face obiectul deciziei de impunere nr.F S2 102/05.04.2013 contestate in prezenta cauza. Avind in vedere cuantumul ridicat al sumelor mentionate in titlurile executorii (740.624 lei si 834.769 lei), precum si faptul ca reclamantul desfasoara o activitate interes public major, Tribunalul a apreciat ca blocarea conturilor sale duce la imposibilitatea asigurarii cantonamentelor loturilor nationale ale Romaniei si federatiilor de sport. In consecinta, este indeplinita in cauza si conditia pagubei iminente.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs, pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor - Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice a Municipiului București.
În motivare, a arătat că raționamentul instanței de fond este eronat întrucât a procedat la o analiză pe fond a legalității și temeiniciei actului administrativ, depășind atribuțiile cu care a fost învestită pentru soluționarea cereri. În cauză nu se poate vorbi de nașterea unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate, astfel că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Instanța a înlăturat apărările sale, fără a preciza motivele. Astfel, instanța nu a reușit să combată argumentele legale prezentate de organul fiscal în cuprinsul raportului de inspecție cu privire la calificarea contribuabilei ca persoană parțial impozabilă.
În ceea ce privește paguba iminentă, simpla existență a actelor de executare nu poate conduce în mod automat la ideea existenței unui prejudiciu iminent, întrucât nu s-a făcut dovada unei imposibilități de plată a sumelor în discuție.
Intimata – reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În motivare, a arătat că afirmațiile recurentei legate de antamarea fondului de către prima instanță sunt neîntemeiate, din analiza sentinței rezultând că instanța a analizat aspectele de fond doar în măsura necesară pentru îndeplinirea condițiilor de suspendare a executării actului administrativ. A arătat că in mod corect s-a reținut de către prima instanță incidența în cauză a prevederilor art. 141 alin. 1 Cod fiscal, complexul L. M. fiind o organizație fără scop patrimonial, având ca obiect de activitate pregătirea în regim de cantonament a sportivilor nominalizați în loturi naționale și olimpice. În această situație, se încadrează în cazul de scutire de la plata TVA prevăzut de art. 141 alin.1 Cod fiscal.
În susținere, a depus înscrisuri.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, precum și prin raportare la probatoriul administrat, Curtea va constata următoarele:
Prin decizia de impunere nr.F S2 102/05.04.2013 recurenta - pârâtă AFP Sector 2 a stabilit în sarcina intimatului - reclamant obligațiile suplimentare de plată a TVA pentru perioada ianuarie 2007-septembrie 2009 in cuantum de 528.353 lei, reținându-se că in aceasta perioada complexul sportiv a realizat operațiuni impozabile taxabile din punct de vedere al TVA, constând în prestarea serviciilor de cazare, masa si recuperare fizica către cluburile sportive si naționale care au efectuat cantonamente la L. M..
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.
Astfel cum a reținut și tribunalul, Curtea reține că potrivit art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi întrunite, cumulativ, două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, ambele condiții fiind îndeplinite în prezenta cauză.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazurile justificate sunt definite ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pornind de la definiția legală dată la art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările legate de starea de fapt și de drept rezultă o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
În cauză, in mod corect s-a reținut de către prima instanță existența unei astfel de îndoieli.
Potrivit art.141 alin.1 litera l din Codul fiscal “Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxă: (…) l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică” .
În timp ce organul fiscal a considerat că serviciile de cazare, masa si recuperare fizica presate către cluburile sportive si naționale care au efectuat cantonamente la L. M., reprezintă operatiuni impozabile taxabile din punct de vedere al TVA, conform prevederilor art.126 al.1 si 9 din Legea nr.571/2003, intimata-reclamantă a arătat că acestea sunt scutite în baza art. 141 alin.1 lit. 1 din Codul fiscal.
Prin urmare, în esență, chestiunea cu privire la care părțile au puncte de vedere diferite, este dacă serviciile de cazare, masa si recuperare fizica presate către cluburi sportive/organizatii/ligi sportive reprezintă prestări de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice.
Curtea reține că din moment ce art. 141 alin.1 litera 1 din Cod fiscal, prevede că prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sunt scutite de TVA, chestiunea dacă serviciile de cazare, masa si recuperare fizica presate de către intimata-reclamantă cluburilor și organizațiilor sportive reprezintă prestări de servicii strâns legate de practicarea sportului este o chestiune care comportă discuții, iar cum aceste servicii au legătură de practicarea sportului, se naște o indoială rezonabilă cu privire la interpretarea dată de organul fiscal acestor prevederi legale. Prin aceste considerente nu se anatamează însă in niciun fel fondul cauzei, ci doar se constată că există o indoială cu privire la legalitatea actului administrativ, competența de lămuri interpretarea care trebuie dată textului legal și de a stabili dacă serviciile prestate de intimata-reclamantă se încadrează sau nu la excepția prevâzută de art. 141 alin.1 lit.1 Cod fiscal, aparținând exclusiv instanței de fond.
În consecință, nu poate fi reținută critica recurentei în sesnul că raționamentul primei instanțe este unul greșit, fiind antamat fondul cauzei și nici critica sa in sensul că nu a rezultat existența unei indoieli serioase.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea reține că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, ci a reținut că aparent serviciile prestate de intimată par a fi servicii strâns legate de practicarea sportului, fiind astfel scutite de TVA.
Prima instanța a precizat în mod explicit că analiza înscrisurilor, a dispozițiilor legale incidente și a susținerilor reclamantei relevă doar aparent o indoială asupra legalității actului administrativ, fără a stabili însă că actul este nelegal, sau că susținerile reclamantei sunt întmeiate în ceea ce privește fondul cauzei. S-a reținut că susținerile reclamantei sunt intemeiate în ceea ce privește existența indoielii asupra legalității actului, fapt ce face să fie indeplinită condiția cazului bine justificat.
Față de cele arătate, apare ca neîntemeiată și critica recurentei în sensul că prima instanță nu a combătut susținerile sale in sensul că intimata-reclamantă este o persoană parțial impozabilă. Susținerile recurentei în sensul că intimata-reclamantă este o persoană parțial impozabilă reprezintă însăși chestiunea supusă dezbaterii în prezenta cauză, prima instanță expunând pe larg motivele pentru care a apreciat că există un dubiu în ceea ce privește obligația intimatei-recurente de a achita sumele ce fac obiectul deciziei de impunere nr.F S2 102/05.04.2013, motive pe care Curtea le apreciază ca fiind întemeiate, astfel cum s-a arătat.
De asemenea, Curtea reține ca în mod corect tribunalul a reținut că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, față de cuantumul ridicat al sumelor mentionate in titlurile executorii, precum si față de împrejurarea că intimatul-reclamant desfasoara o activitate interes public major, astfel încât blocarea conturilor sale ar duce la imposibilitatea asigurarii cantonamentelor loturilor nationale ale Romaniei si federatiilor de sport. Recurenta a criticat soluția primei instanțe pe acest aspect, arătând că simpla existență a actelor de executare nu conduce automat la ideea existenței unui prejudiciu imminent, însă tribunalul nu a reținut că este indeplinită această conidiție motivat doar de existența actelor de executare, ci a indicat mai multe motive care au fundamentat această soluție, Curtea constatând justețea celor reținute de prima instanță în acest sens.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 4481/26.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. S. NAȚIONAL L. M. BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. O. C. C. G. G.
D. M.
GREFIER
B. C.
Red. Jud. P./2 ex./13.02.2014
Tribunalul București – Secția a IX-a
Judecător fond: I. S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1820/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 718/2013. Curtea de... → |
|---|
