Anulare act administrativ. Sentința nr. 1820/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1820/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 2417/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1820
Ședința publică de la 4 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta S.C. E. S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund reclamanta, reprezentată de avocat P. M., având la dosar împuternicire avocațială, și pârâta, prin consilier juridic C. C., având la dosar delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având pe rând cuvântul, părțile, prin reprezentanți, arată că, în opinia lor, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București – Secția a VIII- C. Administrativ și Fiscal.
Curtea, verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 din codul de procedură civilă republicat, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza de față, având în vedere obiectul acesteia și dispozițiile art. 5 alin. 7 din OUG nr. 33/2007.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra excepției tardivității invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată, având în vedere că obiectul cauzei constă în anularea actului administrativ emis de Președintele ANRE, act administrativ a cărei contestare se poate realiza în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 5 alin. 7 din OUG nr. 33/2007, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012. Având în vedere că legea de aprobare este o lege organică, ce cuprinde dispoziții exprese cu privire la termenul în care poate fi contestat actul administrativ, apreciază că norma derogă de la dreptul comun, respectiv de la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și văzând și data comunicării deciziei, respectiv 18.03.2013, raportat la data formulării contestației, 29.03.2013, se constată că termenul a fost depășit cu 9 zile. Menționează că dovada comunicării efectuate prin e-mail este atașată întâmpinării.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției, având în vedere că textul invocat din OUG nr. 33/2007 arată doar că ordinele și deciziile, care sunt acte administrative, pot fi contestate în termen de 30 de zile la Curtea de apel, fără a prevedea și o excepție de la dispozițiile de drept comun, respectiv de la art. 7 din Legea nr. 554/2004, care instituie obligația pentru reclamantă ca, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, să parcurgă etapa plângerii administrative prealabile. Excepțiile de la această regulă sunt prevăzute de art. 7 alin. 5, în cadrul cărora însă reclamanta nu se plasează. În aceste condiții, independent de prevederile OUG nr. 33/2007, reclamanta avea obligația, dar și dreptul, ca, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, să parcurgă etapa procedurii prealabile, ceea ce a și făcut. Precizează că cererea de acreditare a fost depusă la 28.01.2013, decizia a fost emisă la 13.02.2013, iar la data de 5 martie 2013, înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere administrativă prealabilă; răspunsul autorității a fost comunicat la data de 13.03.2013, iar la data de 29.03.2013 a fost formulată prezenta acțiune în contencios administrativ. Prin urmare, reclamanta a respectat atât obligația de a parcurge procedura prealabilă, cât și termenul de 30 de zile stabilit pentru procedura prealabilă, respectiv termenul prevăzut pentru contestarea deciziei, care curge de la momentul comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Menționează că la data de 21.03.2013, reclamanta a formulat și o completare la plângerea prealabilă, astfel cum se arată și în cererea de chemare în judecată, completare la care însă s-a răspuns ulterior promovării acțiunii în instanță. Subliniază că plângerea administrativă este și un drept al persoanei vătămate, nu doar o obligație, întrucât permite ca autoritatea administrativă emitentă să-și revoce actul, situație care scutește cheltuieli și timp. Având în vedere că au fost respectate termenele prevăzute de legea specială și de cea generală, precum și faptul că s-a adresat autorității emitente și instanței de judecată în termenele stabilite, reclamanta, prin avocat, susține că excepția nu este întemeiată.
Pârâta, prin consilier juridic, având cuvântul în replică, solicită să se aibă în vedere dispozițiile exprese ale art. 5 alin. 7 din OUG nr. 33, care specifică expres termenul de 30 de zile calculat de la data notificării deciziei.
Reclamanta, prin avocat, solicită să se rețină susținerea acesteia în sensul că textul invocat nu stabilește și o excepție de la regula parcurgerii procedurii prealabile.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității introducerii acțiunii.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 29.03.2013, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. Națională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE, anularea în parte a Deciziei ANRE nr. 397/13.02.2013 de acreditare a Centralei Electrice Eoliene (CEE) E. S. 1 pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, obligarea pârâtei să modifice decizia contestată, conform prevederilor art. 6 alin. 71 din Legea nr. 220/2008, modificată prin OUG nr. 88/2011, și să transmită decizia astfel modificată către operatorul de sistem CN Transelectrica SA, cu efect din data de 13.02.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a criticat aplicarea de către autoritatea publică pârâtă a mecanismului de reducere a numărului de certificate verzi prevăzut de art. 6 alin. 7 din Legea nr. 220/2008, apreciind că în speță este incidentă excepția instituită de art. 6 alin. 71 din lege. Totodată, a arătat că, la soluționarea cererii de acreditare, pârâta avea obligația de a lua în considerare studiul de fezabilitate existent, potrivit art. 29 din Regulamentul de acreditare aprobat prin Ordinul ANRE nr. 42/2011, și că în mod eronat la calculul coeficientului de reducere a numărului de certificate verzi a avut în vedere valoarea maximă a finanțării nerambursabile la care avea dreptul reclamanta în baza contractului încheiat cu Administrația Fondului pentru Mediu, și nu valoarea efectivă primită cu acest titlu.
În drept, a invocat dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 220/2008, Ordinul ANRE nr. 42/2011.
A anexat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri.
Pârâta ANRE a formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 7 din OUG nr. 33/2007, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
A anexat documentația ce a stat la baza emiterii actului atacat, precum și dovada comunicării acestuia către reclamantă.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, Curtea reține că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. 7 din OUG nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu modificările și completările aduse prin Legea de aprobare nr. 160/2012, „Ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate”.
În cauza de față, reclamanta contestă decizia Președintelui ANRE nr. 397/13.02.2013 privind acreditarea CEE E. S. 1 pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, sub aspectul numărului de certificate verzi stabilit.
Decizia atacată a fost notificată . la data de 18.02.2013, fiind transmisă prin e-mail, astfel cum rezultă din dovada depusă de pârâtă la dosarul cauzei (fila 166), necontestată de reclamantă, iar acțiunea a fost promovată și înregistrată pe rolul instanței la data de 29.03.2013, cu depășirea termenului de 30 de zile de la notificare, prevăzut de lege.
Nu pot fi primite apărările reclamantei în sensul că termenul de 30 de zile pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ începe să curgă de la data răspunsului la plângerea prealabilă, obligatorie potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care dispozițiile art. 5 alin. 7 din OUG nr. 33/2007, care au caracterul unei norme speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie reprezentat de Legea contenciosului administrativ, prevăd în mod neechivoc termenul în care pot fi atacate în instanță actele emise de președintele ANRE și momentul de la care acesta începe să curgă, fără ca legea specială să reglementeze și o procedură administrativă prealabilă sesizării instanței sau să trimită la dispozițiile în acest sens ale Legii nr. 554/2004, astfel încât derogă implicit de la acestea.
Prin urmare, Curtea va admite excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare și va respinge acțiunea ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția tardivității invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea promovată de reclamanta S.C. E. S. S.R.L., cu sediul ales la S.C.A. „P. și Asociații”, în București, .. 18, ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, cu sediul în sector 2, București, .. 3, ca tardiv introdusă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Tehnored.
jud.MB/4ex./19.06.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2212/2013. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5718/2013.... → |
|---|
