Despăgubire. Decizia nr. 5182/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5182/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 9629/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5182
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, prin reprezentant legal președinte G. B., împotriva sentinței civile nr. 576/30.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante M. D. și B. M., ambele cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la avocat A.&S., în București, . nr. 1-7, ., parter, . și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă B. M., prin reprezentant convențional avocat I. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/18.10.2013 (depusă la fila 4 dosar), lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 7.11.2013, prin C. Registratură, intimatele-reclamante au depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 5-8 dosar);
-la data de 13.11.2013, prin C. Registratură, intimata-reclamantă B. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin raportare exclusivă la dispozițiile Legii nr. 165/2013, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 16-17 dosar);
-la data de 20.11.2013, prin C. Registratură, intimata-pârâtă CCSD a transmis prin fax la dosarul cauzei cerere privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor-CNCI și note de ședință (filele 18-22 dosar), fiind transmis și originalul acesteia la data de 21.11.2013 (fila 23 dosar).
Curtea constată că a operat transmisiunea legală a calității procesuale, recurenta-pârâtă fiind C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și reține că față de dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 165/2013, aceasta preia atribuțiile fostei C.C.S.D..
Curtea comunică reprezentantei intimatei-reclamante un exemplar al notelor de ședință transmise de CNCI și nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă prin avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică la momentul pronunțării, nu există nicio dispoziție legală care să încalce art. 304 pct. 9 C.pr.civ., invocat ca motiv de recurs. În întâmpinarea raportată la dispozițiile Legii nr. 165/2013, a invocat respingerea recursului ca nefondat, menținerea obligației în sarcina recurentei-pârâte de a face evaluarea imobilului situat în București, .. 21, prin raportarea la art. 21 pct. 6 din Legea nr. 165/2013, care prevede evaluarea prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii și exprimarea ei în puncte. De asemenea solicită obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului menționat, cu cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei, chitanța de plată a onorariului de avocat (fila 25 dosar).
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.576/30.01.2012 pronuntata de Curtea de Apel București –Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a fost admisa acțiunea formulată de reclamantele M. D. și B. M., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, dispunand obligarea paratului să transmită dosarul constituit sub nr._/CC evaluatorului sau societății de evaluare desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și ulterior să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri în termen de cel mult 60 de zile de la întocmirea raportului de evaluare.Totodata ,instanța a dispus respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunta aceasta soluție ,Curtea a arătat ca reclamantele M. D. și B. M. sunt titularele Dispoziției Primăriei Municipiului București nr._ din 18.04.2008, prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 44 în suprafață utilă de 49,08 mp situat în București, . I. Broz Tito) actualmente T. Pallady nr. 21, ., sector 3, vândut în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare cumpărare nr. 7989/25.05.1999, imposibil de restituit în natură.
Dispoziția împreună cu toate documentele anexate acesteia au fost transmise la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrate la Secretariatul Comisiei sub nr._/CC la data de 21.05.2009.
Deși reclamantele au solicitat pârâtului soluționarea dosarului și stabilirea cuantumului despăgubirilor anterior sesizării instanței, nici până la data de 20.01.2012, data înaintării dosarului administrativ, pârâtul Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu efectuat niciuna din operațiunile administrative pretinse pe calea prezentului demers judiciar, respectiv analizarea dosarului în ce privește verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, desemnarea unui evaluator și transmiterea dosarului acestuia ori emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. De fapt, examinând respectivul dosar, se constată că pârâtul nu a efectuat niciun demers, nu a emis nicio adresă și nu a solicitat nicio informație vreunei alte instituții ori chiar reclamantelor, în vederea soluționării pretențiilor acestora, promovând însă o . diligențe la data de 13.01.2012 (f. 111, 112).
Cu privire la aceste din urmă acte, reținând așadar adresa nr._/CC/13.01.2012 către Primăria Municipiului București pentru a se comunica dacă pentru apartamentul nr. 44 situat în București, .. 21, ., a fost formulată cerere în temeiul Legii nr. 112/1995, iar în caz afirmativ să se menționeze dacă s-au primit despăgubiri precum și o fotocopie a hotărârii emise, dar și adresa cu același număr către reclamanta M. D. pentru a se transmite o fotocopie a pașaportului valabil emis având în vedere că la dosar se regăsește în fotocopie pașaportul valabil până la data de 11.12.2011, se observă că aceste demersuri sunt efectuate abia la data de 13.01.2012, ulterior introducerii acțiunii pe rolul instanței de judecată și cu câteva zile înaintea comunicării dosarului administrativ.
Totodată, deși respectivele adrese au fost atașate întâmpinării, nu s-a făcut și dovada comunicării efective a acestora către destinatari.
Sub aspectul legalității și oportunității întreprinderii acestor demersuri ,atât pentru soluționarea pretențiilor reclamantelor cât și în contextul în care dosarul administrativ a fost comunicat pârâtului la data de 21.05.2009, Curtea are în vedere legislația incidentă:
Astfel, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, TITLUL VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi” (art. 13 alin. 1), iar potrivit alin. 7 al art. 13 „C. Centrală, va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare.”
Întrucât, în raport de aceste prevederi, reclamantele au posibilitatea să uzeze, în această etapă, de căile de atac reglementate de dispozițiile capitolului 6 - Căi de atac în justiție, în contradictoriu cu statul român, prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a analizat acțiunea reclamantelor pe fond, în raport de acest pârât.
Procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.
Curtea reține, din economia dispozițiilor prezentate, că în prima etapă a procedurii administrative, dreptul de cenzură al Secretariatului Comisiei Centrale se limitează la verificarea „legalității respingerii cererii de restituire în natură” (alin. 4), astfel încât verificările acestei instituții nu pot viza aspecte referitoare la eventuale neconcordanțe între suprafețe, sub aspect cantitativ, iar refuzul verificării legalității măsurii de nerestituire în natură nu poate avea la bază pretinse nereguli referitoare la insuficiente elemente de identificare a imobilului, aspecte care ar fi de natură să creeze impedimente numai în etapa evaluării imobilului.
În condițiile în care dispozițiile alin. 21 prevăd necesitatea însoțirii dosarelor de despăgubire „de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”, apare cu evidență că etapa verificării legalității titlului prin care se stabilește dreptul la despăgubire sub alte aspecte decât cel al posibilității sau imposibilității restituirii imobilelor în natură este anterioară și sfera persoanelor care pot exercita acest control de legalitate limitativ prevăzută.
Este de necontestat că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, cu parcurgerea unor anumite etape, însă analizarea dosarului reclamantelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este justificată în contextul trecerii unui termen de peste 2 ani.
În consecință, demersurile Comisiei către Primăria Municipiului București pentru a se comunica dacă pentru imobilul în discuție a fost formulată cerere în temeiul Legii nr. 112/1995 iar în caz afirmativ să se menționeze dacă s-au primit despăgubiri precum și o fotocopie a hotărârii emise, dar și către reclamanta M. D. pentru a se transmite o fotocopie a pașaportului valabil emis având în vedere că la dosar se regăsește în fotocopie pașaportul valabil până la data de 11.12.2011, nu se circumscriu noțiunii de verificare a „legalității respingerii cererii de restituire în natură”, pârâtul depășindu-și competențele legale în materie și în această etapă, cu prejudicierea vădită și directă a reclamantelor cu atât mai mult cu cât se acționează pentru completarea dosarului la mai bine de doi ani de la primirea lui, dosarul fiind de altfel însoțit de avizul de legalitate.
Curtea apreciază că nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de peste 2 ani în care pârâta trebuia să parcurgă etapele procedurii administrative și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantelor, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004.
Astfel, în condițiile în care în dosarul privind pe reclamante nu se constată niciun act efectuat de către pârâtul Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la data sesizării prezentei instanțe, dar și în care demersurile întreprinse exced competențelor sale legale, atitudinea acestuia se circumscrie unui exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conferă consistență concluziei încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Acțiunea nu este admisă, fiind respinsă în consecință ca fiind neîntemeiată, în ce privește termenele de 30 de zile și respectiv de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, solicitate de reclamante a fi stabilite cu privire la obligațiile de instituit în sarcina pârâtului, respectiv de înaintare a dosarului evaluatorului sau societății de evaluare și de emitere a deciziei care să conțină titlul de despăgubiri.
Termenele fixate de instanță și în care urmează a fi îndeplinite obligațiile de către pârât se justifică într-o mai mare măsură, fiind avute în vedere elemente precum data emiterii dispoziției, data înaintării dosarului la pârât, dar și complexitatea concretă a procedurii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor ,in temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele reținute de către instanța de fond, face precizarea că, în cuprinsul art. 13 alin.l Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b)ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
În acest context, precizează că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționăm că în cuprinsul art.l alin.l Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001...".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalenta dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de . Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape :etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, către Secretariatul Comisiei Centrale, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr._/2008, a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamante și s-a constatat faptul că, acesta trebuie completat cu următoarele documente:
- fotocopia pașaportului doamnei M. D., în termenul de valabilitate, având în vedere că exemplarul de la dosar a expirat la data de 11.12.2011;
- din care să rezulte dacă notificatoarele au formulat cerere în temeiul Legii nr. 112/1995, iar în caz afirmativ, dacă s-au primit despăgubiri precum și o fotocopie a hotărârii emise.
Referitor la etapa evaluării, aceasta se va efectua cu respectarea prevederilor Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit acestei decizii dosarele transmise Secretaritului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubiri/or înainte de . Ordonanței de Urgență nr._,
- dosare transmise Secretariatului Comsiei Centrale după . O.u.G. nr._. in plus, conform art. 2 din aceeași decizie, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare.
Fată de aceste aspecte, solicitarea reclamantilor privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată.
Adoptarea Deciziei nr. 2815/16.09.2008, la care s-a făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalitătii în drepturi a persoanelor îndreptătite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubiriior încă de la înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalitătii ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
Ulterior efectuării raportului de evaluare, C. Centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art.4 Titlul VII din Legea nr.247/2005), motiv pentru care solicitarea reclamantei îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor apare ca fiind neîntemeiată.
Paratele au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În data de 20.11.2013, recurenta a formulat note de ședință, cu privire la impactul adoptării Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege .
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (… ) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).
De asemenea, potrivit noii legi, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege menționate,recurenta apreciaza că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Recurenta mai aratata ca pretențiile reclamantelor, astfel cum au fost formulate, nu își mai găsesc justificare legală în condițiile noului cadrul legislativ instituit prin Legea nr.165/2013, dosarul administrativ al acestora aferent urmând a se soluționa cu respectarea procedurilor din noua lege.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,vazand si dispozitiile art.3041 C.proc.civ ,Curtea retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din expunerea rezumativa a lucrarilor dosarului ,instanta de fond a fost investita cu actiunea reclamantelor privind cenzurarea refuzului paratei de a solutiona cererea acestora de despăgubiri în conformitate cu procedura administrativa reglementata la titlul VIII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente ,invocandu-se incalcarea dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea termenului rezonabil .
Argumentele recurentei referitor la prematuritatea cererii de chemare in judecata nu pot fi primite fiind de domeniul evidentei ca o actiune nu poate fi prematura in raport cu evenimente legislative intervenite ulterior momentului promovarii acesteia.In realitate ,Curtea constata ca la data formularii cererii de chemare in judecata ,recte 09.11.2011, dreptul reclamantelor era actual ,nefiind afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo conditie suspensiva.
Pe de alta parte,Curtea opineaza ca dispozitiile legale care au fundamentat solutia de admitere a cererii reclamantelor in sensul obligarii paratei CCSD sa desemneze un evaluator si sa emita titlul de despăgubire ,nu mai pot fi retinute ca incidente spetei in contextul apartiei Legii nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire ,in natura sau prin echivalent,a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in România.
In acest sens ,semnificative sunt dispozitiile art. 4 din lege,potrivit carora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Curtea constata că etapele administrative reglementate de dispozitiile Titlului VIII din Legea 247/2005,inclusiv aceea referitoare la evaluar si emiterea deciziei care sa contina titlu de despăgubire, nu se mai regasesc in noua reglementare.
Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 21 din Legea nr. 165/2013,potrivit carora:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Se retine ,de asemenea ,ca, in conformitate cu art. 17 alin. 1 lit. a din lege, „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Dispozitiile Legii 165/2013 referitoare la procedura ce se desfasoara in fata Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor ,desi nu se aflau in vigoare la momentul solutionarii cauzei de catre instanta de fond ,nu pot fi ignorate la momentul analizarii recursului promovat de parata ,fata de dispozitiile neechivoce ale art.4 din lege.
. Legii nr. 165/2013 constituie un motiv de recurs de ordine publică, care privește temeinicia cererii, ce se impune a fi analizat cu prioritate.
Curtea retine că ,in conformitate cu art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 ,s-a prevazut ca „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
In conditiile in care legiuitorul a statuat asupra unei noi proceduri de evaluare si nu a mai optat in noua reglementare pentru emiterea deciziilor reprezentand titlu de despăgubiri ,fata de modificarile aduse prin Legea 165/2013 din perspectiva termenelor instituite pentru solutionarea dosarelor,se constata că obligatia stabilita in sarcina recurentei-pârâte prin sentinta recurata nu mai are corespondent in legislatia in vigoare la momentul solutionarii prezentului recurs.
Prin urmare, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ.,Curtea va admite recursul si va modifica in parte sentința recurata in sensul respingerii in integralitate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 576/30.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante M. D. și B. M., ambele cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la avocat A.&S., în București, . nr. 1-7, ., parter, . și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, având ca obiect „despăgubire”.
Modifică sentința recurată în sensul respingerii în integralitate a acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P./2ex.
Jud. Fond C. M. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5521/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2212/2013. Curtea de... → |
|---|
