Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr. 1504/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1504/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 1500/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1504
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. V.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „anulare act emis de autorități publice locale”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru azi, 29.04.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 18.01.2012, sub nr._ CA/2012, reclamanta . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI – A.N.A.F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Înștiințării privind stingerea creanțelor fiscale emisă de pârâtă sub nr._/14.06.2011 și comunicată la data de 30.06.2011, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și obligarea pârâtei la emiterea unei noi înștiințări prin rectificarea informațiilor referitoare la următoarele documente de plată: Ordinul de plată nr. 496/24.05.2011 înscris la poziția 6 în actul atacat; Ordinul de plată nr. 497/24.05.2011 înscris la poziția 7 în actul atacat; Ordinul de plată nr. 498/24.05.2011 înscris la poziția 8 în actul atacat; Ordinul de plată nr. 500/24.05.2011 înscris la poziția 10 în actul atacat; Ordinul nr. 502/24.05.2011 înscris la poziția 12 în actul atacat. De asemenea, în urma admiterii acțiunii și anulării deciziei de impunere, a solicitat reclamanta restituirea taxei de timbru consemnată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute cu acest proces.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în mod eronat s-a reținut de către organul fiscal emitent al actului atacat că prin ordinul de plată nr. 496/24.05.2011 s-a stins doar suma de 405.709 lei din totalul de 432.816 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii, în condițiile în care intenția societății reclamante de a achita acest tip de impozit aferent lunii aprilie 2011 este relevată pe lângă conținutul ordinului de plată și de declarația nr. 17/23.05.2011.
Prin înștiințarea atacată, în mod greșit s-a constatat că prin ordinul de plată nr. 497/24.05.2011 s-a achitat CAS asigurati pe lunile anterioare lunii aprilie 2011.
Dacă s-ar fi urmărit succesiunea în timp a tuturor înscrisurilor cu care reclamanta a efectuat plata CAS asigurati aferentă lunii aprilie 2011, organul fiscal emitent ar fi observat că acest tip de impozit s-a stins prin ordinul de plată nr. 497/24.05.2011, iar pentru lunile anterioare acestei perioade plățile erau deja efectuate prin alte documente de plată, respectiv ordinul de plată nr. 398/26.04.2011 și ordinul de plată nr. 296/25.03.2011.
Aceeași situație se regăsește și la poziția 8 din înștiințarea atacată unde este redat ordinul de plată nr. 498/24.05.2011 prin care societatea reclamantă a stins tipul de impozit șomaj angajat aferent lunii aprilie 2011, iar eroarea organului fiscal emitent constă în faptul că a constatat că, prin acest document de plată s-a stins același tip de impozit însă aferent lunilor anterioare, respectiv martie și februarie, ceea ce nu corespunde realității reflectată de înscrisurile deținute întrucât plățile pentru aceste luni s-au efectuat cu alte instrumente de plată, și anume ordinul de plată nr. 399/26.04.2011 și ordinul de plată nr. 297/25.03.2011.
O altă critică este îndreptată împotriva modului în care sunt redate informațiile referitoare la ordinul de plată nr. 500/24.05.2011 prin care, în realitate, s-a stins tipul de impozit CAS angajator aferent lunii noiembrie 2010, iar emitentul înștiințării consideră că prin acest document de plată s-a stins același tip de impozit însă aferent lunii ianuarie 2011 care apare ca fiind achitat prin alt ordin de plată nr. 621/5.07.2011.
Informațiile eronate din cuprinsul înștiințării atacate se mențin și în cazul ordinului de plată nr. 502/24.05.2011 prin care s-a efectuat plata tipului de impozit sănătate angajator aferent lunii aprilie 2011 constituit și declarat conform declarației nr. 17/23.05.2011 și nicidecum nu s-au stins accesoriile înscrise în decizia de impunere nr. 202/26.04.2011 așa cum notează organul fiscal emitent.
Opinează reclamanta că plățile efectuate prin ordinele de plată enumerate mai sus nu puteau fi direcționate către alte debite deoarece în ceea ce privește ordinea stingerii datoriilor, conform art. 115 alin. 1 din OG nr. 92/2003, dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept în ordinea stabilită de lege.
Ori în speță, societatea reclamantă a înțeles să plătească sumele stabilite prin declarația nr. 17/23.05.2011 înregistrată la ANAF, astfel că organul fiscal nu mai putea direcționa sumele către alte debite, acest lucru fiind posibil doar dacă societatea nu opta pentru o anumită plată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură fiscală.
Reclamanta a depus la dosar, în fotocopii următoarele înscrisuri: contestație, înștiințare privind stingerea creanțelor fiscale nr._ /14.,06.2011, OP nr.502, 498, 497, 496/24.05.2011, nr.399/26.04.2011, nr. 297/25.03.2011, nr.500/24.05.2011, nr.398/26.04.2011, nr. 296/25.03.2011, nr.621/05.07.2011, declarație 112 .
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a tribunalului și excepția prescripției dreptului la acțiunea în contencios administrativ, iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
La dosar a fost depusă, la solicitarea instanței, documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat.
Prin sentința civilă nr. 813/14.02.2013 a Tribunalului București s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că, tribunalul, ca instanță de fond, judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel (art.2 pct.1 lit.d C.pr.civ.). Legea nr.554/2004 cuprinde însă în art.10 al.1 norme de reglementare a competenței materiale în soluționare a litigiilor de contencios administrativ după două criterii: cel al poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice (criteriul rangului autorității emitente) și criteriul valoric, respectiv: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de pînă la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios-administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
În prezenta cauză reclamanta a solicitat anularea înștiințării privind stingerea creanțelor fiscale nr._/14.06.2011.
Analizând cuprinsul actului contestat, tribunalul a constatat că instiintarea se refera la sume superioare celei de 500.000 lei, astfel ca, prin raportare la dispozițiile art.10 al.1 (anterior menționate) din Legea nr.554/2004, a apreciat că soluționarea litigiului este de competența Curții de Apel București- Secția C. Administrativ si Fiscal, declinând competența de soluționare a cauzei in favoarea acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 18.03.2013, sub nr._ .
În fața instanței competente nu s-au administrat probe suplimentare, fiind aplicate dispozițiile art.160 C.pr.civ.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune asupra căreia s-a pronunțat la data de 14.02.2013 Tribunalul București, Curtea reține că – în reglementarea dată de art.105 C.pr.civ. – actele de procedură îndeplinite cu încălcarea normelor de competență de ordine publică (cum este și cazul competenței materiale) sunt nule, astfel că excepția urmează a fi reanalizată.
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția prescripției invocată de către pârâtă prin întâmpinare, Curtea reține ca aceasta este întemeiată, pentru următoarele motive:
Reclamanta a formulat, la data de 16.01.2012 (data poștei), acțiune în anularea actului administrativ fiscal reprezentat de Înștiințarea privind stingerea creanțelor fiscale nr._/14.06.2011 emisă de ANAF – DGAMC și comunicată la 30.06.2011.
În fapt, însă, prin acțiune se tinde la sancționarea refuzului autorității pârâte, pretins nejustificat, de stingere a creanțelor fiscale în ordinea arătată de reclamantă, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii (în speță refuzul nejustificat materializându-se prin emiterea Înștiințării privind stingerea creanțelor fiscale nr._/14.06.2011), și nu prevederile art. 11 alin. 1 lit. a sau c, care consacră ca moment în care începe să curgă termenul de prescripție data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, respectiv data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile.
O atare soluție se impune în raport de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care impune obligativitatea formulării plângerii prealabile doar în situația contestării actelor administrative tipice, iar nu și a celor asimilate cum este și refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, în privința căruia sunt incidente prevederile exprese ale art. 7 alin. 5 teza finală, potrivit cărora „în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă”.
Prin urmare, împrejurarea că reclamanta a înțeles să formuleze și plângere prealabilă (fila 16), la care nu a primit răspuns, nu prezintă relevanță în cauză.
În raport de textele mai sus redate, reținute de instanță ca incidente în cauză, se constată că prezenta contestare a refuzului pârâtei de repunerea pe rol a contestației a fost formulată în data de 16.01.2012, după expirarea termenului de prescripție de 6 luni, care a început să curgă la data comunicării refuzului, mai exact a primirii înștiințării (30.06.2011).
Este adevărat că, în cazul dovedirii unor motive temeinice, reclamanta ar fi putut introduce acțiunea într-un termen de decădere de cel mult un an de la data comunicării actului, conform art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ.
În speță, însă, reclamanta nu a indicat și dovedit motive temeinice pentru a se prevala de incidența acestui din urmă text legal.
Față de aceste împrejurări, Curtea în baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 11 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 218 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepția prescripției și va respinge acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE, cu sediul în București, sector 1, .. 38, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, București, sector 5, ., ca fiind prescrisă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. M. G.-D.
Tehnodact. M.G.D./4 ex.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 683/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1849/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
