Pretentii. Decizia nr. 2558/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2558/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 2226/93/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2558
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR – J. A.
JUDECĂTOR – C. – N. L.
GREFIER – N. ANIȘOARA
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov și Administrația Finanțelor Publice Voluntari, împotriva sentinței civile nr. 1320/03.12.2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. P. M. și intimata-pârâtă Adminstrația F. pentru Mediu, în cauza având ca obiect pretenții – restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori noi probatorii de administrat, Curtea constată recursul declarat în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 27.09.2012, reclamantul B. P. M. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Voluntari, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actului administrativ –decizie de calcul nr._/16.03.2012, restituirea sumei reprezentând taxa poluare, plus plata dobânzii legale aferente de la data plății până la data restituirii efective, precum și plata cheltuielilor de judecată .
Ca un aspect preliminar, reclamantul apreciază că, în conformitate cu art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, litigiul este de competența instanțelor de contencios administrativ.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 14.11.2011, a achiziționat autovehiculul marca VOLKSWAGEN, nr. de identificare WVWZZZ6NZYY563520, fabricat in anul 2000, înmatriculat in Austria, de la tatăl meu B. M. care l-a cumpărat din Austria tara membra a Uniunii Europene și a plătit in data de 16.03 .2012 taxa de poluare in valoare de 2 141 RON pentru acest autoturism .
Partea apreciază că sesizarea instanței de judecata justifica interes, in sensul ca la data introducerii cererii de chemare in judecata interesul său este legitim, corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut. Interesul este personal si direct, adică folosul practice urmărit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțină celui care recurge la acțiune. Si de asemenea interesul este născut si actual, exista in momentul in care este formulata cererea.
Prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea incalca dreptul de proprietate, aparat atat de Constitutia Romaniei, cat si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încălca si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
În 2007, Comisia a actualizat comunicarea interpretativa privind procedurile pentru înmatricularea autovehiculelor originare din alte state membre. Aceasta comunicare stabilește, in detaliu, condițiile minime care trebuie sa fie îndeplinite de procedura de înmatriculare a unui autoturism. In cazul autovehiculelor înregistrate anterior in alt stat membru, statul membru in care se face înmatricularea poate sa solicite numai depunerea următoarelor documente: (1) originalul sau o copie a certificatului de înmatriculare emis in alt stat membru; (2) certificatul de conformitate CE sau național: toate autoturismele de . începând cu anul 1996 se supun, in principiu, omologării CE de tip. Aceasta este o procedura prin care se confirma ca un tip de vehicul îndeplinește toate cerințele europene in vigoare legate de siguranța si de protecția mediului. Omologarea CE de tip este valabila in toate statele membre.
Producătorul, in calitate de deținător al omologării CE de tip, emite un certificat de conformitate CE, care arata ca vehiculul a fost produs in conformitate cu tipul aprobat.
In prezent, in conformitate cu noua Directiva 2007/46/CE privind omologarea de tip, procedurile naționale si individuale de omologare sunt armonizate. Deși validitatea omologării este limitata la statul membru care a efectuat omologarea, un alt stat membru trebuie sa permită vânzarea, înmatricularea sau punerea in circulație a vehiculului, cu excepția cazurilor in care acesta deține suficiente probe pentru a considera ca normele tehnice utilizate pentru acordarea omologării de tip nu sunt echivalente cu cele proprii. Autoritățile naționale pot sa nu solicite certificatul de conformitate CE pentru vehicule înmatriculate anterior . membru, daca certificatul de înmatriculare anterior al vehiculului respecta intru totul modelul din Directiva 999/37/CE.
De asemenea, la înmatriculare se mai poate solicita dovada de plata a TVA, daca vehiculul este nou in sensul normelor privind TV A; un certificat de asigurare; un certificat de inspecție tehnica auto,daca inspecția tehnica auto este obligatorie pentru toate reînmatriculările autovehiculelor înmatriculate anterior in același stat membru sau in alt stat membru.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica masurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: "Dispozițiile articolelor 34 si 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morala publica, de ordine publica, de siguranța publica, de protecție a sănătății si a vieții persoanelor si a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistica, istorica sau arheologica sau de protecție a proprietății industriale si comerciale."
Jurisprudența Curții prevede si existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica masuri naționale. Curtea de Justiție interpretează in mod restrictiv lista de derogări prevăzuta la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. In plus, orice măsura trebuie sa respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea masurilor adoptate in conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie sa demonstreze ca masurile adoptate nu sunt adecvate in acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încalcă și dispozițiile normelor comunitare .
Reclamantul apreciază că Legea 9/2012, privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, și nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza, iar pe de altă parte normele metodologice de aplicare a Legii 9/2012 nu au relevanta atâta timp cat acestea vor fi elaborate prin Hotărâre de Guvern, ceea ce înseamnă ca nu pot aduce modificări de substanța in contextul legii.
De asemenea, partea mai apreciază că legea nr.9/2012 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala în vigoare. Analizând textul art.4 alin.2 din lege se observa ca unii sunt scutiți de plata taxei deși poluează folosind autovehiculul, pentru o perioada nedefinita, dar pot polua mai mult decât un autovehicul obișnuit, dând exemplul tractorului care deși poluează foarte mult este exceptat de la plata taxei. Totodată se creează o discriminare și o favorizare a tranzacțiilor cu autovehicule interne față de importuri.
Un alt element de discriminare apare si fata de categoria de autovehicule poluante la care face referire art. 14 din Codul Rutier, categorie necuprinsa in lege si care lasă loc de interpretări si abuzuri nejustificate, lăsând Administrația locala in postura de a înregistra diferite tipuri de autovehicule pe baza de declarație, atâta timp cat art. 3 si art. 8 din Legea 9/2012 nu definește clar si aceasta categorie.
Alte elemente contrare legislației UE, subliniate de partea reclamanta, mai sunt la art. 2 litera d, ce conține un element de discriminare nejustificat si confuz prin precizarea " cu excepția casării si dezmembrării . Este de notorietate un autovehicul casat si /sau dezmembrat nu mai poate circula si, pe cale de consecința este scos din parcul auto național. La art. 2 litera h - definirea înmatriculării este diferita fata de noțiunea prevăzuta de Codul Rutier, ceea ce poate produce confuzii si interpretări diferite sau arbitrare, la art. 2 litera j si k face trimitere la legi abrogate si ilegale, contrare UE, care nu mai produc efecte si care de drept nu mai exista ca referința fata de legislația noastră. Trimiterea la aceste acte normative pot produce confuzii, abuzuri si erori.
Art. 11 produce o confuzie si o deruta a cetățeanului si nu numai, prin trimiterea la instanța de contencios, urmata de specificația "competenta potrivit legii" fără o precizare clara, imperativa. Norma este eliptica si lăsa loc de interpretări mai ales din partea autorităților fata de cetățean.
Art.12 alin 3 impune un termen de prescripție care vine in contradicție cu hotărârea pronunțata de Inalta Curte de Casație si Justiție si jurisprudența Curții Europene.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie: actul de identitate (fila 8), decizia de calcul a taxei de poluare (fila 15), chitanța . nr._ (fila 16), actele de proveniență a autoturismului, traduse și legalizate(filele 9-14 și 17-18), adresa nr._/15.12.2011 a Instituției Prefectului Ilfov (fila 19-20), cererea reclamantului adresată Instituției Prefectului Ilfov – Serviciul Public Comunitar –Regim permise și înmatriculări (fila 21-22).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 39 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei, .
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a-și exprima poziția procesuală și a propune probe în apărare .
În ședința publică din data de 03.12.2012, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, potrivit art.167 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 1320/03.12.2012, Tribunalul Ilfov, Secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul B. P. M., a anulat Decizia de calcul nr._/16.03.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari la restituirea sumei de 2141 lei, plătită cu titlu de taxa de poluare, a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, precum și a obligat pârâta la 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Volkswagen tip 6 N, categoria auto M1, având număr de identificare . WVWZZZ6NZYY563520, înmatriculat anterior in Republica Austria la data de 15.03.2000, stat membru al Uniunii Europene (fila 15).
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pentru emisiile de poluante prevăzute de Legea nr. 9/2012, in suma de 2141 lei, astfel cum rezulta din decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante nr._/11.03.2012 emisa de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari (fila15) si a chitanței . nr._/16.03.2012 (fila 16).
Din analizarea actelor si lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat ca, potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 si OUG nr. 118/2010.
OUG nr. 150/2008 a fost abrogata in mod expres prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare, la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, " Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.".
Aliniatul 2 a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta așadar ca, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 4 din Legea nr. 9/2012, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate si care sunt deja in circulație. Cu alte cuvinte, pentru un autoturism produs in România sau in alt stat membru al UE nu se percep taxe pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat in România, dar aceeași taxa se percepe daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
In consecință, tribunalul a constatat ca dispozițiile Legii nr. 9/2012-forma in vigoare - este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Ori, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singura zona economica, o piață . comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele care stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naționale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizează sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție.
Chiar daca taxa instituita prin Legea nr. 9/2012 nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
In consecința, Tribunalul a apreciat ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
In acest sens s-a pronunțat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene prin Hotararile T. (C -402/09) si N. (C-263/2010) stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculari ., daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără insa a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața națională.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitara.
In consecință, pentru considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, instanța a admis in parte acțiunea, astfel cum a fost precizata, a anulat decizia de calcul nr._/16.03.2012 si a obligat parata Administrația Finanțelor Publice a orașului Voluntari la restituirea sumei de 2141 lei, achitata cu titlu de taxa de poluare.
In ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea dobânzii legale, tribunalul a constatat ca OG nr. 13/2011 se aplica relațiilor civile si comerciale nu cele de natura fiscala, unde se poate acorda dobanda fiscala, conform art. 124 cod procedura fiscala, drept pentru carea respins acest capat de cerere ca neîntemeiat.
Văzând dispozițiile art. 274 cod procedura civila a obligat parata la plata sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (39 lei-taxa de timbru si 0, 3 lei-timbru judiciar).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Voluntari, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 21.01.2013, prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței civile recurate, ca nelegală și netemeinică, invocând prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că petentul a solicitat restituirea taxei de poluare, precum și obligarea de a achita dobânda legală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, iar prin sentința recurată instanța de fond a dispus restituirea sumei solicitate.
Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Ilfov și Administrației Finanțelor Publice Voluntari, învederându-se faptul ca in conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că această taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar și scopul asigurării protecției mediului și finanțării unor programe și proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu:
"(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului"", organului fiscal revenindu-i obligația calculării taxei de poluare (art. 3 alin. 1, lit. a si b. din H.G. 686/2008) si încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 arătându-se încă odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare ."Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
S-a mai învederat faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu - respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre pârâtă și acesta, nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal Administrația Finanțelor Publice Voluntari, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea prezentei acțiuni ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second-hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune.
Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută. în aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene.
Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ce rezulta din Constituția României art. 11 al.1 si 2 precum si de art.148 alin.2 si 4, din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana.
Susținerile reclamantei că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislația interna a României ar contraveni Tratatului de instituire a Comunităților Europene, sunt neîntemeiate, întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul național, atunci când a adoptat norma juridica in temeiul căreia a fost încasată taxa respectivă, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar când a edictat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Consideră că instanța trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci când analizează dispozițiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, susține reclamantul, că ar încălca art.110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către părți. Totodată, a solicitat ca instanța de judecata, sa observe faptul ca instituția comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare având la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculul, respectându-se totuși principiul „poluatorul plătește".
In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar după adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul întregii Uniuni. In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adică sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual.
De asemenea, arată că se poate observa ca reclamantul nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevăzuta atât pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achiziționate din spațiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de către petent, nu i s-a încălcat acestuia niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat nici un prejudiciu. De altfel, arată că prin Legea nr. 9/2012, s-a înlăturat discriminarea cu privire la plata acestei taxe, în sensul că în acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculează în România plătesc taxa de poluare indiferent că sunt autohtone sau din import.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul declarat AFP Voluntari este neîntemeiat iar în ceea ce privește recursul declarat de DGFP Ilfov, acesta a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală activă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Voluntari,, invocată în recurs, Curtea apreciază că este neîntemeiată. .
Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul dedus judecății, îndreptățirea de a fi parte în proces aparținând numai titularilor drepturilor și obligațiilor ce formează obiectul raportului de drept material .
Obiectul cauzei vizează restituirea unei taxe de poluare, sens în care, are legitimare procesuală pasivă organul care a încasat taxa și căruia îi revine competența de administrare a acesteia.
Potrivit art. 31-33 C.pr.fiscală, coroborate cu art. 17 C.pr. fiscală, cererea de restituire a taxei trebuie adresată organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul solicitantul.
În jurisprudența ICCJ, s-a arătat că, într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că, acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 litera a din Legea 554/2004, respectiv act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Ca atare, instanța de recurs apreciază că recurenta pârâtă AFP Voluntari, are calitate procesuală pasivă, în calitate de organ fiscal care a emis decizia de calcul a taxei de poluare ,în a cărui rază teritorială își are domiciliul contribuabilul.
În ceea ce privește Recursul formulat de această recurentă, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
În esență s-a arătat că, potrivit art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare intervine cu ocazia primei înmatriculări în România, că, legislația națională nu contravine Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, că, deși potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție tratatele constitutive ale UE au prioritate față de legile interne contradictorii, autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru, că, în fine, restituirea solicitată nu se încadrează în niciuna dintre situațiile stabilite de art. 117 literele a-h, din OG 92/2003.
De asemenea, s-a arătat că, principiul poluatorul plătește este acceptat și la nivelul UE.
Instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, taxa de poluare nu era datorată de reclamant față de dispozițiile Tratatului UE, care primează față de dispozițiile interne contradictorii.
Jurisprudența CJUE, în interpretarea art. 110 din Tratat, este în sensul că, prevederile naționale fiscale nu trebuie să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, în favoarea produselor de pe piața națională.
Deși în vigoare dispozițiile OUG 50/2008, ele nu sunt în acord cu principiile instituite prin Tratatul UE.
În preambulul actului normativ, puterea executivă a justificat necesitatea adoptării acestui act, prin aceea că, este necesară asigurarea protecției mediului.
Potrivit art. 4 din ordonanță, taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România însă nu face distincție între autoturismele produse în România sau într-un stat membru.
Din actul normativ menționat rezultă că, dacă autoturismul a fost anterior înmatriculat în România nu se plătește taxă la o nouă înmatriculare însă se percepe această taxă dacă autoturismul a fost înmatriculat prima dată într-un stat membru.
Această reglementare, în mod evident, este discriminatorie și descurajează achiziționarea de autoturisme second hand din spațiul comunitar.
Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a reținut incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, care consacră principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar.
De altfel, în cauzele T. contra România și N. contra României, CJUE a arătat că, taxa de poluare instituită de legislația românească este de natură să descurajeze importul și punerea în circulație a autovehiculelor cumpărate din alte state membre, contrar dreptului UE.
Ca urmare, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul declarat de recurenta AFP Voluntari.
În ceea ce privește recursul declarat de DGFP Ilfov, constată că acest recurs este introdus de o persoană care nu are calitate procesuală activă în această fază procesuală.
Recurenta DGFP Ilfov nu a fost parte la judecarea cauzei în primă instanță, recursul fiind declarat de aceasta și în nume propriu.
Potrivit dispozițiilor art. 316 C.p.c rap. la art. 294 alin. 1 C.p.c, în apel/recurs nu se poate schimba calitatea părților.
Întrucât excepția lipsei calității procesuale active este o excepție peremptorie, admiterea ei împiedicând soluționarea pe fond a cauzei, instanța de recurs va respinge recursul declarat de această recurentă ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă, recursul acesteia nemaifiind analizat pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov.
Respinge recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov pentru lipsei calității procesuale active.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Administației Finanțelor Publice Voluntari, ca neîntemeiată.
Respinge recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice Voluntari, împotriva sentinței civile nr. 1320/03.12.2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. P. M. și intimata-pârâtă Adminstrația F. pentru Mediu, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Șurculescu F. J. A. C. – N. L.
GREFIER
N. Anișoara
Red. Jud. C.-N.L./2ex
Jud. Fond: A. L. G.
Tribunalul Ilfov, Secția civilă
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1849/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1845/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
