Obligaţia de a face. Decizia nr. 1849/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1849/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 70290/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1849
Ședința publică de la 25 aprilie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. C. V.
Judecător: D. G. S.
Judecător: I. R.
Grefier: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr.4121/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. F. L. și prin reprezentant SPRL D. D., intimatul-pârât S. ROMÂN P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
P. acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – secția a IX-a, în data de 02.11.2011, sub nr._, reclamantul B. F.-L. a chemat în judecata pe pârâții Administrația Finanțelor Publice sector 6 București, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București si Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună:
1.Obligarea pârâților la restituirea sumei de 1.900 lei achitata cu titlu de taxa pe poluare.
2.Obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente sumei de mai sus.
3. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
P. sentința civilă nr.4121/24.10.2012, Tribunalul București – Secția a IX-a C. a respins excepția inadmisibilității capătului de acțiune privind dobânzile, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea introdusă împotriva acestor pârâți pentru lipsa calității lor procesuale pasive, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 6 București, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. F.-L. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, a obligat pârâta la plata restituirea către reclamant a taxei pe poluare în cuantum de 1.900 lei, achitate prin chitanța . nr._/18.07.2011 și a dobânzilor prevăzute de C.pr.fiscală, aferente acestei sume, calculate de la data de 16.09.2011 până la data restituirii efective și integrale, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.043,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru si timbru judiciar, precum si onorariu avocat, a admis cererea pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 6 București de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chematul în garanție la plata către pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 6 București a taxei pe poluare în cuantum de 1.900 lei.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București si Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că între reclamant si cei doi pârâți nu există un raport juridic de drept fiscal, el fiind legat numai față de organul fiscal ce a emis decizia de stabilire a taxei si care a realizat încasarea acesteia, respectiv Administrația Finanțelor Publice sector 2 București. În consecință, a admis excepția și a respins acțiunea introdusă împotriva celor doi pârâți ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 6 București, tribunalul a reținut că este adevărat că potrivit art.1 din OUG nr.50/2008 taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, dar potrivit art.5, alin.1 si 2 din același act normativ, taxa se calculează, se stabilește și se încasează de către autoritatea fiscală competentă, adică de pârâtă. Rezultă astfel, că pârâta are calitatea de mandatar legal al Administrației F. pentru Mediu, putând răspunde fata de reclamant pentru depășirea limitelor mandatului, prin emiterea unor acte nelegale. În consecință, tribunalul a respins excepția ca neîntemeiat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere privind dobânzile legale, tribunalul a constatat că din cererea de restituire a taxei înregistrată sub nr._/15.09.2011 rezultă că reclamantul a solicitat și acordarea dobânzilor legale aferente debitului principal de 1.900 lei. Chiar dacă reclamantul menționat eronat temeiul juridic al dobânzilor legale, acest aspect nu este de natură să modifice voința clară și explicită a reclamantului de a fi despăgubit și cu dobânzile. Ca atare, instanța a respins excepția ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
În data de 17.11.2010, reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeana-Germania, de la numitul T. Seidelman, un autoturism Ford Escort, cu numărul de identificare-. WFOAXXGCAAVU62973 înmatriculat pentru prima dată în Germania în data de 31.07.1997.
La înmatricularea acestuia în România, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevăzută de OUG nr.50/2008 în cuantum de 1.900 lei, astfel cum a fost stabilita prin decizia din data de 28.12.2008 emisa de pârâtă, plata fiind făcută prin chitanța . nr._/18.07.2011.
Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei înregistrată sub nr._/15.09.2011, aceasta fiind însă respinsă prin adresa nr._/16.09.2011 emisa de pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 6 București.
Prima instanță a constatat că taxa specială prevăzută de OUG nr.50/2008 aplicata la înmatricularea în România, după cumpărare, a autoturismelor deja înmatriculate într-un stat din Uniunea Europeana reprezintă o taxă fiscală cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.28 si de art.30 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostele articole 23 si 25 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene), deoarece încalcă principiul fundamental al liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene consacrat de art.26, alin.2 din același tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferență de tratament fiscal între autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima înmatriculare și cele second-hand existente deja pe piața internă, de aceeași natură cu cel importat și care nu au fost supuse taxei prevăzute de OUG nr.50/2008, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Tribunalul a reținut că în data de 31.07.1997, în România nu exista taxa de prima înmatriculare prevăzută de art.214 1 C.Fiscal sau de OUG nr.50/2008, ci o taxa modică de înmatriculare, căreia nu i se aplica noțiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revânzării sau scoaterii din parcul național auto.
Cum taxa de primă înmatriculare de 1.900 lei este evident mai mare decât taxa de înmatriculare plătibilă în România în data de 31.07.1997, rezultă că în speță este încălcat Tratatul.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tribunalul a dat eficiență prevederilor comunitare față de dispozițiile interne și a înlăturat astfel aplicarea art.214 1 Cod Fiscal și OUG nr.50/2008.
Potrivit art.124 alin.1 C.pr.fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adică după trecerea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei.
Tribunalul a reținut că textul legal vizează numai situația în care autoritatea fiscală nu răspunde în termen solicitantului, nu și situația în care aceasta răspunde în termenul de 45 de zile, dar răspunsul este unul negativ, în acest caz penalitățile începând să curgă chiar de la data răspunsului negativ. Față de faptul că prin adresa nr._/16.09.2011 pârâta a răspuns negativ cererii reclamantului, prima instanță a constatat că dobânzile încep să curgă de la aceasta data.
În privința cererii de chemare în garanție, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere că taxa încasată de pârâtă nu a fost încasată în nume propriu, ci in numele și pe seama Administrației F. pentru Mediu al cărei buget a fost majorat prin vărsarea taxei de către pârâtă. În consecință, tribunalul a obligat chematul în garanție la plata către pârâtă a taxei de mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta arată că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 6. În conformitate cu dispozițiile art.1 din OUG nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, în cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu (AFM), art. 3 alin. 5-8 din OUG 50/2009 stabilind modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxă de poluare către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe, AFM:
„(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".”
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-reclamant nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 6, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către acesta, intre AFPS6 si intimatul-reclamant nu exista niciun raport juridic fiscal privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care se impune modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Continuă recurenta-pârâtă în ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 1900 lei, instanța de fond si-a format o convingere greșita ținându-se cont ca dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, a înlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finalanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si România privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: „Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor.”
A..2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte. Cu privire la prevederile art.9 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, acestea se refera la „interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent”, or, taxa de prima înmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamală care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Europene ci se aplica tuturor autoturismelor/autovehiculelor înmatriculate in România indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Totodată, față de susținerea reclamantei ca taxa de prima înmatriculare auto din România este discriminatorie, argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule in România.
De asemenea, în cazul in care este vorba despre aceleași specificații tehnice, legislația noastră prevede plata unei taxe de înmatriculare in România in același cuantum indiferent daca este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția interna sau din cele produse in spațiul comunitar. Astfel, legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
P. urmare, instanța ar trebui să stabilească prin mijloace procedurale specifice dacă taxa achitată in concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
In acest context trebuie menționat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene.
16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). P. urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare. De altfel, a institui obligativitatea plații taxei de prima înmatriculare numai in cazul importului de autoturisme/ autovehicule ar putea fi considerat la rândul sau un regim fiscal discriminatoriu intre persoanele care importa bunuri si cele care aduc in tara bunuri din spațiul comunitar. Obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constituție, si cea speciala, prevăzuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului, nu si instanțelor judecătorești. Totodată, trebuie reținut si faptul ca nu este vorba despre un regim fiscal discriminator, întrucât obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene. Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin.2 din Constituția României „Competenta instanțelor judecătorești si procedura de judecata sunt prevăzute numai prin lege.”
Astfel, apreciază recurenta, nicio lege in vigoare nu acorda competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția si cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constituționale, singurele instituții in măsura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de prima înmatriculare contravine Constituției sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotărâri in consecința. Având in vedere ca taxa de prima înmatriculare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare la data plații, respectiv art.2141 Cod fiscal, suma nu poate fi restituita.
Potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedura fiscală, „împotriva actelor administrative-fiscale, reclamantul poate formula contestație la organul administrativ fiscal emitent al actului. De asemenea, teza finala a acestui articol arata ca formularea contestației nu înlătura dreptul la acțiune, in condițiile legii, direct in fata instanței.
Astfel ca pentru contestarea actelor administrativ fiscale exista doua cai:
- fie petentul se adresează cu o contestație organelor administrativ-fiscale, in condițiile arătate de art. 205-209 Cod procedura fiscala, iar daca este nemulțumit de modalitatea de soluționare a contestației poate ataca in fata instanței de contencios administrativ competente decizia de soluționare a contestației;
- fie, daca nu optează pentru formularea unei contestații in fata organului fiscal, atacă in fata instanței de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal sau netemeinic, cu respectarea insa a dispozițiilor legii nr. 554/2004, inclusiv in ceea ce privește dispozițiile art. 7 care impun efectuarea procedurii prealabile.
Or, reclamantul nu a urmat nici una dintre cele doua cai arătate anterior.
Acesta a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fără a ataca însă actul administrativ-fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare.
În situația in care AFPS6 nu ar fi emis decizia de calcul a taxei de poluare si ar fi încasat taxa de poluare fără existența unui act administrativ fiscal care sa o stabilească se putea ataca in fata instanței de contencios refuzul de restituire a sumei.
In prezenta speța exista un act administrativ fiscal, reclamantul neputând primi suma decât daca anulează actul de impunere.
In ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.).
Reclamantul nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care taxa de poluare achitata de reclamant este legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Mai arată recurenta că și cu privire la obligarea la plata dobânzii fiscale, sentința este netemeinica si nelegala.
Potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
P. urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
In ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, conform prevederilor art.274 din Codul de procedura civila, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de față nu este aplicabilă această situație. De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina AFPS6 pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, a invocat recurenta art. 304 pct. 9 si 3041 C.p.civ., OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N.. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr.4121/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. F. L. și prin reprezentant SPRL D. D., intimatul-pârât S. ROMÂN P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. C. V. D. G. S. I. R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/2ex.
Tribunalul București red.A.J.
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2558/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
