Cetăţenie. Decizia nr. 4858/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4858/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 7176/2/2012**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4858
Ședința publică de la 07.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant T. A. împotriva sentinței civile nr. 189/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ P. CETĂȚENIE, PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE P. CETĂȚENIE și C. P. CETĂȚENIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reprezentat prin avocat Z. C. care depune împuternicire avocațială la dosar și intimații A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie reprezentați prin consilier juridic C. R. care depune delegație la dosar, lipsă fiind intimata C. pentru Cetățenie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere apărătorului recurentului să facă dovada calității de reprezentant în fața Curții de Apel ca instanță de recurs, față de faptul că împuternicirea aflată la dosar a fost dată pentru reprezentarea părții în această instanță în considerarea acesteia ca și instanță de fond.
Apărătorul recurentului depune al dosar împuternicire avocațială prin care se arată că asigură reprezentarea părții în fața instanței de recurs – Curtea de Apel București. Totodată depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Intimații, prin consilier juridic, depun întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea acordă cuvântul pe formularea cererilor în probațiune.
Recurentul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, și, în acest sens, solicită să se aibă în vedere înscrisul aflat la filele 92-93 dosar de fond, reprezentând ordonanța prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a recurentului-reclamant și a altor două persoane. Precizează că celelalte două persoane cu privire la care se face referire în ordonanță au primit cetățenia română și depune la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens, solicitând încuviințarea lor ca probe noi. De asemenea depune în cadrul probe cu înscrisuri o adeverință emisă de MAI din care rezultă că a avut drept de ședere pe teritoriul României și o adresă emisă de IGI prin care dovedește că această instituție nu deține date referitoare la încălcări ale legislației românești de către el. Recurentul comunică înscrisurile depuse și intimaților, prin consilier juridic, și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse, pe care le consideră relevante soluționării recursului.
Curtea comunică recurentului, prin avocat, un exemplar al întâmpinării depuse de intimați.
Recurentul, prin avocat, nu solicită un termen pentru studiul întâmpinării.
Intimații, prin consilier juridic, având cuvântul cu privire la probele solicitate de recurent arată că nu se opune acestora.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru recurent proba cu înscrisuri noi depuse în ședință publică la acest termen pe care le consideră utile soluționării cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii și anulării Ordinului prin care s-a respins cererea de redobândire a cetățeniei și obligarea ANC să-i acorde cetățenia română întrucât îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, aspect care rezultă și din probele depuse la dosar.
Recurentul, prin avocat, arată că instanța de fond s-a rezumat la a respinge cererea motivat de faptul că ar fi săvârșit în anul 2003, la vârsta de 18 ani, un furt, alături de alte două persoane într-un hipermarket. Recurentul solicită să se aibă în vedere că pentru această faptă i-a fost aplicată amenda administrativă minimă prevăzută de lege, procurorul de caz apreciind că nu se impune o altă pedeapsă având în vedere că prejudiciul a fost recuperat și în raport de conduita sa. Instanța de fond a reținut că prin această faptă s-ar fi adus atingere ordinii de drept a României. solicită recurentul să fie avut în vedere cazierul judiciar moldovenesc și cel românesc, din care rezultă că a la data depunerii dosarului de redobândire nu figura cu cazier judiciar și, mai mult, amenda administrativă nu se trece în cazier tocmai pentru că astfel cum se stabilește prin legea cazierului judiciar nu se trec în acesta decât condamnările pentru o infracțiune, ceea ce nu este cazul în speță. Mai solicită recurentul să fie avută în vedere practica judiciară depusă, respectiv sentința nr. 3367/10.05.2011 depusă la filele 112 care se referă la cetățeanul moldovean Curjos Rodion căruia i-a fost admisă contestația și care era într-o situație similară cu reclamantul în speță. Solicită să se aibă în vedere și hotărârea judecătorească depusă cu titlul de practică la fila 194 dosar și care privește un cetățean care săvârșise fapta de trecere frauduloasă a frontierei.
Recurentul mai arată că referitor la faptele penale legiuitorul a prevăzut în Codul penala care sunt faptele care sunt împotriva României iar fapta săvârșită de reclamant nu se încadrează în acestea. Mai mult, nici judecătorul fondului și nici A. pentru Cetățenie nu au ținut cont de faptul că a intervenit reabilitarea cu privire la fapta sa, având în vedere că au trecut 9 ani de la săvârșirea ei și de atunci nu a săvârșit nicio faptă penală.
Recurentul solicită să se aibă în vedere și practica judiciară depusă la dosarul de recurs cu privire la buna reputație precum și faptul că celelalte două persoane alături de care a săvârșit fapta de furt au primit cetățenia, respectiv U. R. și U. A., aceștia fiind frați. În raport de toate actele depuse la dosar arată că este o exagerare faptul că i s-a respins cererea de redobândire a cetățeniei române și solicită admiterea recursului, arătând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Intimații, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului arătând că reiterează apărările formulate în întâmpinare. Arată că din înscrisurile depuse în ședința publică rezultă că persoanele care au redobândit cetățenia au avut cereri depuse până în anii 2007 și 2008, procedura fiind alta iar în prezent cererea se analizează de o comisie care are o altă practică.
Cu privire la ordinul prin care s-a respins cererea recurentului-reclamant solicită să se constate că acesta este temeinic și legal, având în vedere că persoana nu a îndeplinit condiția prevăzută la art. 8 lit.b teza I, respectiv a întreprins acțiuni împotriva ordinii de drept a statului român, respectiv nu dovedește loialitate față de statul român, lucru diferit de siguranța națională la care a făcut referire apărătorul recurentului. Mai arată intimații că deși la lit.e se face referire la condamnări dar teza I a acestui text de lege face referire la buna comportare, or infracțiunea de furt săvârșită de reclamant este în dauna patrimoniului și nu consideră că cetățeanul moldovean ar fi dat dovadă de bună comportare. Faptul că nu a fost condamnat și i s-a aplicat doar o amendă administrativă, nu poate duce la concluzia că ar fi avut o bună comportare întrucât legea cetățeniei nu face distincție și nu are în vedere reabilitarea ci doar aspectul moral. Solicită să se aibă în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinare și să se constate că ordinul a fost legal emis.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul în replică, solicită să se aibă în vedere că deși a fost reorganizată ANC ar fi trebuit să preia practica Comisiei pentru Cetățenie care a funcționat în subordinea Ministerului Justiției.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 189/17.01.2013 a Curții de Apel București a fost respinsă, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâții PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE P. CETĂȚENIE, A. NAȚIONALĂ P. CETĂȚENIE, C. P. CETĂȚENIE, având ca obiect:
- constatarea ilegalității și netemeiniciei avizului și raportului de constatare a neîndeplinirii condițiilor de redobândire a cetățeniei române a Comisiei pentru Cetățenie;
- constatarea ilegalității și netemeiniciei ordinului de cetățenie a Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie,
- anularea avizului și raportului de constatare a neîndeplinirii condițiilor de redobândire a cetățeniei române a Comisiei pentru Cetățenie prin care s-a respins cererea de redobândire a cetățeniei române,
- anularea ordinului nr. 767/P/2012 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie,
- constatarea faptului că sunt îndeplinite condițiile pentru redobândirea cetățeniei,
- obligarea pârâtei A. Națională pentru Cetățenie, prin C. pentru Cetățenie, să emită avizul pozitiv și raportul de constatare a îndeplinirii condițiilor de redobândire a cetățeniei române,
- obligarea pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită ordinul de acordare a cetățeniei române în termen de 5 zile și comunicarea acestuia în termen de 3 zile, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau personal, cu cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond, în esență, că prin cererea înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie sub nr._/RD/26.07.2011 (fila 13), reclamantul T. A., cetățean moldovean, a solicitat redobândirea cetățeniei române.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 21/1991 republicată, președintele Comisiei a dispus solicitarea de relații autorităților abilitate cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e) din lege.
Prin adresa nr. 1051999CJ/S1/IV/29.12.2011 Inspectoratul General al Politiei Române-Direcția Cazier Judiciar, S. și Evidențe Operative a comunicat faptul că „numitul T. A., născut la data de 22.04.1985 în Republica M., figurează înscris în evidența operativă sancționat administrativ cu 1.000.000 lei amendă pentru art. 208-209 Cod penal, prin ordonanța nr. 590/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București."
Instanța fondului a constatat din înscrisurile de la dosar că reclamantul a fost scos de sub urmărire penală pentru fapta de furt calificat prevăzută de art. 208-209 Cod penal, fiindu-i aplicată o amendă administrativă de_ lei vechi, reținându-se că acesta, împreună cu alți doi cetățeni moldoveni, au sustras la data de 12.10.2003 mai multe bunuri din complexul comercial Carrefour Orhideea, în valoare de_ lei vechi, însă acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare, întrucât fapta, prin conținutul ei concret și împrejurările în care a fost comisă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prejudiciul fiind integral recuperat, iar învinuiții neavând antecedente penale, recunoscând și regretând fapta comisă.
S-a reținut că, în urma primirii acestor relații, la data de 19.07.2012 C. pentru cetățenie a avizat negativ cererea reclamantului, întocmind și înaintând președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie raportul motivat prin care a propus respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de către petent, constatând că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) și e) din Legea nr. 21/1991 republicată.
În baza acestui raport, a fost emis ulterior ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 767/P/21.08.2012 (fila 17), prin care a fost respinsă cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
În urma analizei actelor contestate, Curtea ca instanță de fond a constatat că acestea au fost emise în mod legal și temeinic, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române fiind în mod corect respinsă, întrucât acesta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b) și e) teza I din Legea nr. 21/1991 republicată.
S-a concluzionat că din modul de redactare a art. 8 alin. 1 din Legea nr. 21/1991, rezultă că îndeplinirea condițiilor respective pentru acordarea cetățeniei române trebuie să se facă în mod cumulativ, iar nu alternativ, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre cerințele specifice prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. a)-g) este de natură a conduce la respingerea cererii.
A mai reținut instanța fondului că în mod întemeiat s-a concluzionat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. b) și e) teza I, acesta nedovedind prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, întreprinzând acțiuni împotriva ordinii de drept și nefiind cunoscut cu o bună comportare. Concluzia a fost motivată prin aceea că din săvârșirea de către reclamant, la data de 12.10.2003 (moment la care avea vârsta de 18 ani și jumătate), a unei fapte de furt calificat din complexul comercial Carrefour Orhideea, împreună cu alți doi cetățeni moldoveni, reiese că acesta a întreprins acțiuni împotriva ordinii de drept. De asemenea, faptul că reclamantul a primit doar o sancțiune administrativă nu prezintă relevanță, în speță fiind importantă săvârșirea unei fapte antisociale în materialitatea ei, cu repercusiuni asupra stabilirii loialității reclamantului față de statul român, asupra respectării ordinii de drept și asupra bunei comportări a petentului, aspecte care trebuie privite mai degrabă din perspectivă morală, iar nu penală.
Prima instanță a concluzionat că cerința să nu fi fost condamnat este distinct prevăzută de legiuitor la art. 8 alin. 1 lit. e) teza a II-a, ceea ce înseamnă că pentru analiza condiției prevăzute de prima teză a acestui articol (să fie cunoscut cu o bună comportare) nu are importanță că fapta săvârșită nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, învinuitul fiind scos de sub urmărire penală și fiind-i aplicată o amendă cu caracter administrativ.
Cu alte cuvinte, nu este determinantă modalitatea în care răspunde acesta din punct de vedere juridic, ci faptele pe care le săvârșește și care sunt de natură a conduce la concluzia că petentul nu este loial statului român, nu respectă ordinea de drept și nu este cunoscut cu o bună comportare.
Instanța fondului a acordat importanță și declarației autentificate sub nr. 2135/06.07.2011, prin care reclamantul a arătat expres că în trecut nu a desfășurat acțiuni împotriva ordinii de drept a statului român, deși acest lucru nu era adevărat.
În final, instanța de fond a reținut că nici eventuala intervenire a unei reabilitări nu are relevanță în cauză, întrucât, prin prisma condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) și e) teza I, are importanță săvârșirea faptei în materialitatea ei, iar nu consecințele acesteia în planul dreptului penal, analiza făcându-se, astfel cum s-a arătat mai sus, dintr-o perspectivă morală, iar nu juridică (penală).
Reținând și legătura pe care o presupune conceptul de cetățenie între o persoană și statul respectiv, instanța de fond a constatat că stabilirea acestor condiții privind loialitatea solicitantului și buna sa comportare intră în marja de apreciere a statului care acordă cetățenia, tocmai de aceea acordarea acesteia nu constituie o obligație, ci o posibilitate condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe anume prevăzute de lege.
Împotriva sentinței civile nr. 189/17.01.2013 a Curții de Apel București a formulat recurs reclamantul T. A., solicitând instanței modificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, prin raportare la dispozițiile art.488 alin.(i) pct.(8) din Noul Cod de procedură civilă, deoarece hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.8 alin.(l) lit.(b) din Legea cetățeniei nr.21/1991, interpretând că circumstanța semnalată de I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, S. și Evidențe Operative către C. pentru Cetățenie și care a servit drept temei pentru respingerea cererii de cetățenie se circumscrie ipotezei prevăzută în norma legală indicată.
Arată recurentul că potrivit art. 8 din Legea nr. 21/1991, (republicată), persoana fără cetățenie sau cetățeanul străin poate dobândi cetățenie română, dacă îndeplinește (cumulativ -n.n.) mai multe condiții, printre care „dovedește prin comportarea și atitudinea sa, loialitatea față de statul și de poporul român" [conf. lit. b) din art. 8] și „este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român" [conf. lit. e) din art. 8].
Probatoriul administrat a evidențiat că recurentul nu este înscris în cazierul judiciar, însă a fost sancționat administrative cu 100 RON (1.000.000 lei vechi) amendă pentru art.208-209 Cod penal (n.a.furt).
Recurentul precizează că sub aspectul condiției prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, atitudinea sa nu poate fi interpretată ca o dovadă a lipsei de loialitate față de statul și de poporul român. În același timp, nu poate fi primită abordarea instanței fondului, în sensul că existența unei condamnări și/sau sancționări administrative atrage în mod automat respingerea cererii de acordare a cetățeniei române.
Textul în discuție se referă clar la un comportament, acțiuni și atitudini, prin care s-ar dovedi că petentul nu este loial față de statul român, în acest sens legiuitorul nefâcînd o referire expresă la faptul suficienței existenței unei trageri la răspundere penală pentru orice faptă penală și/sau sancționări administrative, ci a indicat în textul legii și o doua condiție ca aceste fapte(n.a. comportamente, acțiuni și/sau atitudini) să dovedească că petentul nu este loial statului român și/sau sunt îndreptate împotriva ordinii de drept sau securității naționale, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, sub aspectul condiției prevăzute de art. 8 lit.(b) din Legea nr.21/1991, atitudinea recurentului nu poate fi interpretată ca o dovadă a lipsei de loialitate față de statul și de poporul român, deoarece nu constituie o amenințare la ordinea de drept sau securitatea națională a Statului Român și nu a promovat, nici în prezent, nici în trecut, demersuri contrare interesului național al României sau al poporului român.
Referitor la marja de apreciere pe care o recunoaște legiuitorul autorității naționale în materie de cetățenie, arată recurentul că autoritatea, astfel cum reiese și din materialele dosarului administrativ, s-a bazat doar pe relația furnizată de IGPR, fără a face cercetări suplimentare referitor la comportamentul solicitantului în situația în discuție, considerând că existența oricărei semnalări cu privire la încălcarea legislației penale și/sau contravenționale de către solicitanții de cetățenie constituie motiv de respingere a cetățeniei române
Mai susține recurentul că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.133-139 Cod Penal referitor la reabilitarea de drept, sub aspect penal, a reclamantului. Astfel, au fost interpretate greșit prevederile Legii nr.21/1991, considerând că acestea exclud expres instituția reabilitării, ori instituția reabilitării din dreptul penal se va aplica oriunde este necesar a se da o apreciere aspectului penal al acțiunilor săvârșite de o persoană și efectului acestora.
Având în vedere trăsătura caracteristică a reabilitării de drept, aceea de a avea o incidența automata, ori de câte ori sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, legiuitorul a socotit ca în sfera sa de aplicare nu pot intra decât condamnările la pedepse ușoare, deoarece în cazul acestora prezumția de îndreptare a celui condamnat poate fi acceptata mai ușor, fără a fi nevoie să se faca vreo verificare. Pe de alta parte, condamnările la pedepse ușoare nu generează, de regulă, nici un fel de consecințe ulterioare, așa încât dobândirea automata a reabilitării nu prilejuiește dificultăți practice.
Arată recurentul că din dispozițiile art. 134 Codul penal rezultă că pentru a interveni reabilitarea de drept trebuiesc îndeplinite doua condiții: împlinirea termenului de reabilitare și buna comportare rezultată din aceea că cel condamnat nu a mai săvârșit altă infracțiune pe durata termenului de reabilitare. Ori, din certificatele de cazier judiciar eliberate și anexate la dosar rezultă că reclamantul nu figurează înscris cu antecedente penale, deoarece a intervenit reabilitarea de drept pentru pedeapsa aplicată anterior.
În ceea ce privește buna reputație, recurentul arată că Înalta Curte, în jurisprudența sa în materia definirii „bunei reputații", în lipsa definirii de către legiuitor a conținutului sintagmelor „conduită corespunzătoare" sau „bună - reputație" a statuat că nu se poate ignora, în conturarea profilului uman și profesional al unei persoane, pe lângă alte aspecte, existența în concret a unor ecouri publice ale faptei reținute.
Ori, în cauză, nici în cuprinsul actelor contestate și nici în întâmpinările pârâților - intimați nu a fost evidențiată existența unor astfel de ecouri publice și nici faptul că în percepția opiniei publice o astfel de circumstanță accidentală produsă în existența unui tânăr, în perioada minorității sale, ar fi de natură să afecteze pe viitor, în mod permanent conduita acestuia în societate.
Cât despre aspectul moral al faptelor săvârșite de reclamant, invocat de instanța de fond, recurentul arată că a recunoscut fapta și s-a căit, nu a mai săvârșit alte fapte de natură penală și/sau contravențională. Arată că la momentul săvârșirii faptei nu a furat lucruri de lux ci lucruri necesare pentru școală ( creioane, caiete) și deși regretabilă fapta poate fi înțeleasă ca una lipsită de un pericol social.
În final, în ceea ce privește presupusul fals în declarație despre care a făcut referire instanța de fond, recurentul arată că nu există o sentință penală prin care să fie recunoscută săvârșirea de către recurent a unei astfel de fapte, iar în al doilea rând declarația a fost dată deoarece înțeles textul legii astfel cum a fost expus în recurs, respectiv că sancționarea sa administrativă nu reprezintă îndeplinirea condiției expuse în textul legal citat.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care arată că în urma verificărilor efectuate pentru soluționarea cererii recurentului C. pentru cetățenie a constatat că petentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) și e) din Legea cetățeniei române, a avizat negativ cererea și a propus respingerea acesteia pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor legale.
În legătură cu criticile aduse de către recurentul-reclamant hotărârii primei instanțe, arată intimații că în mod corect prima instanță a statuat că „nu este determinantă modalitatea în care răspunde acesta din punct de vedere juridic, ci faptele pe care acesta le săvârșește", iar „loialitatea față de statul român, respectarea ordinii de drept și buna comportare (...) au în vedere aspecte de natură morală, care rezultă din fapte și acțiuni ce nu intră în sfera ilicitului penal"
De asemenea, în mod just prima instanță a considerat că „pentru a se reține neîndeplinirea art. 8 alin.1 lit.b) și e) teza I, nu are importanță pericolul social concret al faptei săvârșite, (...) ci săvârșirea unei fapte antisociale în materialitatea ei, cu repercusiuni asupra stabilirii loialității reclamantului față de statul român, asupra respectării ordinii de drept și asupra bunei comportări a petentului, aspecte care trebuie privite mai degrabă din perspectivă morală, iar nu penală."
Enumerarea de către recurentul-reclamant a unor extrase din diferite acte normative, sugerând că Legea cetățeniei române ar trebui interpretată prin analogie cu acestea, nu poate fi primită, întrucât o situație juridică se poate soluționa prin analogie, numai dacă nu există o dispoziție legală care să o reglementeze.
Sub aspectul criticilor formulate de către recurentul-reclamant, în sensul că prima instanță nu a avut in vedere instituția reabilitării, arată intimații că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că legea, respectiv art. 8 lit. b) și e) din Legea nr. 21/1991 nu distinge între persoanele pentru care a intervenit reabilitarea și persoanele pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă.
Având în vedere natura faptei săvârșite, furtul (art.208-209 Cod penal), respectiv o infracțiune contra patrimoniului, nu se poate ignora existența în concret a unor ecouri publice ale faptei săvârșite de către recurentul-reclamant, astfel că nu se poate considera că este îndeplinită condiția legală aceea de a fi „cunoscut cu o bună comportare".
Cu privire la încălcarea de către recurentul-reclamant a dispozițiilor art. 8 alin.1 lit. b), teza a ll-a, care prevede condiția: „nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni", arată intimații că prin declarația autentificată la notar nr. 2135/06.07.2011 (fila 18 din dosarul de fond), acesta a afirmat necorespunzător adevărului, că nu a întreprins acțiuni împotriva ordinii de drept.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond situația de fapt, cererea recurentului înregistrată sub nr._/RD/26.07.2011, prin care acesta a solicitat redobândirea cetățeniei române, a fost analizată de intimați în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 21/1991 republicată și, ca urmare a relațiilor comunicate de Inspectoratul General al Politiei Române-Direcția Cazier Judiciar, S. și Evidențe Operative, C. a avizat-o negativ, întocmind și raportul motivat prin care a propus respingerea cererii deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) și e) din Legea nr. 21/1991 republicată.
În baza acestui raport, a fost emis ulterior ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 767/P/21.08.2012 (fila 17), prin care a fost respinsă cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
S-a reținut de intimați ca motiv al respingerii cererii faptul că recurentul figurează înscris în evidența operativă sancționat administrativ cu 1.000.000 lei amendă pentru art. 208-209 Cod penal, prin ordonanța nr. 590/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
Se constată că în speță discuțiile se poartă asupra faptului că existența în cazier a mențiunii cu privire la sancționarea anterioară a recurentului pentru infracțiunea de furt cu amendă administrativă, se subrogă sau nu condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b și e din legea nr. 21/1991, respectiv:
-(b) dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni;
-e) este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român.
În ceea ce privește condițiile impuse de art.- 8 din legea nr. 21/1991, rep. Curtea va constata că în mod corect instanța de fond a menționat că acestea trebuie îndeplinite cumulativ.
Curtea va constata că în prezentul recurs s-au comportat discuții cu privire la noțiunile de „acțiune împotriva ordinii de drept”, „comportament, acțiuni și atitudine, care nu dovedesc loialitate față de statul român și cu privire la sintagma „este cunoscut cu o bună comportare”.
În ceea ce privește noțiunea de acțiune împotriva ordinii de drept, Curtea va reține că „ordine de drept” reprezintă acea „stare care presupune asigurarea prin intermediul normelor juridice a condițiilor pentru desfășurarea normală a tuturor activităților sociale. Ordinea de drept care se statornicește în relațiile sociale ca urmare a respectării stricte a legilor de către cetățeni și de către organele de stat constituie o valoare socială fundamentală a orânduirii noastre și este apărată de legea penală” (Dicționar juridic).
Așadar, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că infracțiunea de furt, în oricare dintre formele sale, se încadrează în noțiunea de „acțiune împotriva ordinii de drept” prevăzută de art. 8 lit. b din legea nr. 21/1991 rep. de natură a atrage nerespectarea uneia dintre condițiile necesare redobândirii cetățeniei române, conform art. 10 alin 1 din legea nr. 21/1991 rep.
Cu toate acestea, Curtea urmează a înlătura concluziile instanței de fond cu privire la faptul că reabilitarea care a intervenit în cazul recurentului nu este de natură a prezenta relevanță prin prisma condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b și e, pe motiv că importanță are săvârșirea faptei și nu consecințele acesteia în planul penal, analiza fiind făcută dintr-o perspectivă morală și nu penală.
Referitor la aceste aspecte, Curtea va constata că, dimpotrivă, intervenirea unei reabilitări cu privire la fapta săvârșită de recurent prezintă relevanță, deoarece tocmai scopul reabilitării este de a oferi individului o nouă șansă, fără ca societatea să se poată raporta la comportamentul trecut al acestuia și fără ca acest comportament să poată reprezenta un impediment în garantarea unei egalități de șanse.
Astfel, se constată că în conformitate cu dispozițiile art.52 Cod penal, „pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.(…) Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială”.
Așadar, atunci când intervine reabilitarea de drept, prin respectarea condițiilor prevăzute de art. 134 C.pen, se consideră că pedeapsa aplicată individului și-a atins scopul prevăzut de art. 52 C.pen, respectiv acesta a fost reeducat și a dobândit o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Aceste aspecte privitoare la împlinirea termenului de reabilitare, coroborate cu aceea că de la data aplicării sancțiunii amenzii penale și până la momentul emiterii Ordinului nr. 767/P/21.08.2012 reclamantul nu a mai săvârșit nicio faptă de natură a aduce atingere ordinii de drept, sunt de natură a conduce la concluzia că, și din perspectivă morală privind, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 8 lit. b și e din Legea nr. 21/1991.
Curtea apreciază că este exagerat ca, în condițiile în care în fața societății reclamantul este privit ca persoană fără antecedente penale, aspect confirmat de altfel și de cazierul judiciar eliberat în anul 2012, în fața autorităților competente cu analiza cererii de redobândire a cetățeniei acesta să fie tratat în mod diferit, prin raportare la o faptă trecută, cu minime consecințe juridice, pentru care a intervenit termenul de reabilitare.
Nu în ultimul rând, din Ordonanța Procurorului din 01.03.2004 (fila 92 dosarul de fond) reiese că, alături de reclamant, a fost condamnat pentru aceeași faptă și cu aceeași sancțiune a amenzii administrative și învinuitul U. R..
Cu toate acestea, conform Ordinului nr. 1891/C 2008 al Ministrului Justiției, publicat în M.O nr. 537/16.07.2008, cererea de redobândire a cetățenie numitului U. R., fiul lui N. și T., n. la 06.11.1983 a fost încuviințată.
S-a creat astfel în mod arbitrar o diferență de tratament între reclamant și persoana nominalizată anterior, care la rândul său fusese sancționată cu amendă administrativă, acest aspect dovedind inconsecvență din partea autorităților statului cu privire la aprecierea incidenței dispozițiilor art. 8 lit. b și e în situații identice cu cea a reclamantului.
Concluziile privitoare la efectele reabilitării asupra incidenței condiției respectării ordinii de drept, enunțate anterior, sunt aplicabile și în ceea ce privește sintagma „cunoscut cu o bună comportare”.
Astfel, atâta timp cât pentru fapta sancționată prin Ordonanța din 01.03.2004 a intervenit termenul de reabilitare de drept, iar între timp (până la sesizarea instanței), așa cum o dovedește certificatul de cazier judiciar depus la dosar, recurentul nu a mai săvârșit alte fapte cu caracter penal, Curtea va aprecia că în cauză nu s-a dovedit că recurentul nu este cunoscut cu o bună comportare.
Opinia contrară, avută în vedere de instanța de fond, nu poate fi reținută deoarece s-ar ajunge în situația în care, prin raportare la o faptă săvârșită și sancționată în anul 2004, recurentului să-i poată fi negată pentru viitor orice șansă de redobândire a cetățeniei române, o eventuală „îndreptare” a acestuia rămânând lipsită de semnificație.
Ori, Curtea va aprecia că nu acesta a fost scopul sancționării faptelor penale de către legiuitor, pe de o parte, iar pe de altă parte nu acesta este scopul Legii nr. 21/1991, rep,.
În ceea ce privește faptul că prin „comportament, acțiuni și atitudine, recurentul nu a dovedit loialitate față de statul român”, Curtea va aprecia că textul legal citat nu are incidență în cauză, fiind evidentă intenția legiuitorului de a sancționa acele fapte/ acțiuni care au legătură cu loialitatea față de țară, nu cu ordinea de drept națională.
În speță însă, chiar și prin raportare la fapta de furt sancționată prin Ordonanța nr. 01.03.2004, nu este vorba despre o faptă care să aibă legătură cu loialitatea față de statul român, fapta săvârșită neavând pericolul social al unei infracțiuni, prin aceea că s-a aplicat o sancțiune administrativă, iar pe de altă parte aceasta neavând legătură cu loialitatea față de țară, care vizează mai degrabă aceste infracțiuni/ acțiuni contra siguranței statului.
P. toate aceste considerente, Curtea urmează a aprecia că în mod eronat intimații au considerat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b și e din legea nr. 21/1991, rep. prin raportare exclusiv la adresa Inspectoratului General al poliției Române – Direcția de Cazier Judiciar nr. 1051999CJ/S1/IV/29.12.2011 în care recurentul figurează sancționat administrativ cu amendă de_ lei prin Ordonanța 590/P/01.03.2004 a Parchetului JS6 București și, în consecință, au dispus respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române.
Pe cale de consecință, prin raportare și la dispozițiile art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C. și față de prevederile art. 8 și art. 18 din legea nr. 554/2004, Curtea urmează a modifica sentința recurată în sensul că va dispune anularea raportului din 19.07.2012 întocmit de C. pentru Cetățenie din cadrul ANC, în dosarul nr._/RD/2011 și Ordinul nr.767/P/21.08.2012 emis de Președintele A.N.C.
Curtea va menține însă soluția instanței de fond cu privire la respingerea ca neîntemeiată a celorlalte cereri, care vizează constatarea îndeplinirii condițiilor pentru redobândirea cetățeniei și obligarea directă a intimaților la emiterea avizului și a Ordinului de redobândire a cetățeniei, pentru aceea că investirea instanței de judecată a avut cu mai mult de 1 an anterior prezentei decizii, caz în care o eventuală apreciere a înscrisurilor aflate la dosarul de dobândire a cetățeniei depuse în dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 8 din legea nr. 21/1991 rep. nu mai este de actualitate, putând exista împrejurări de natură a modifica situația inițială a recurentului.
Pe de altă parte, Curtea va avea în vedere faptul că instanța de contencios administrativ nu se poate substitui în competențele Comisiei pentru Cetățenie, singura autoritatea publică investită prin lege organică să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunțarea la cetățenia română. O eventuală constatare a îndeplinirii acestor condiții de către instanță, urmată de obligarea intimatei la emiterea ordinului de dobândire a cetățeniei excede atribuțiilor puterii judecătorești și este susceptibilă a aduce atingere principiului separației puterilor în stat.
Se va avea în vedere și faptul că, în același sens, s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și Justiție în mai multe decizii de speță, cu titlu exemplificativ fiind indicată Decizia nr. 2317/11.05.2012.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant T. A. împotriva sentinței civile nr. 189/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ P. CETĂȚENIE, PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE P. CETĂȚENIE și C. P. CETĂȚENIE.
Modifică sentința în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează raportul din 19.07.2012 întocmit de C. pentru Cetățenie din cadrul ANC, în dosarul nr._/RD/2011 și Ordinul nr.767/P/21.08.2012 emis de Președintele A.N.C.
Obligă C. pentru Cetățenie să reanalizeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei conform procedurii legale.
Obligă Președintele A.N.C. să emită Ordinul de admitere/respingere a cererii, după finalizarea cercetării de către C. pentru Cetățenie.
Respinge cererea în rest ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.A.P. – 2 ex/06.12.2013
Jud.fond:D. D. M.,C.-SCAF
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 290/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 252/2013. Curtea de... → |
|---|
