Despăgubire. Hotărâre din 17-10-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 5976/2/2008*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 03 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
GREFIER: V. M. F.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 1803/13.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. C. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant prin avocat M. B. C., care depune delegație de substituire la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta pârâtă a depus la dosarul cauzei la data de 25.09.2013, prin serviciul registratură, note de ședință, după care:
Curtea comunică intimatei reclamante, prin avocat, un exemplar al notelor scrise depuse de recurenta pârâtă CNCI.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul reclamant, prin avocat, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 396 Cod de Procedură Civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 10.10.2013.
Pronunțată în ședință publică azi 03.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
V. M. F.
Încheiere de ședință din data de 10.10.2013,
Curtea, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 17.10.2013.
Pronunțată în ședință publică azi 10.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
V. M. F.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4231
Ședința publică de la 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
GREFIER: V. M. F.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 1803/13.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. C. T..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.10.2013 și apoi la 17.10.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1803/13.03.2012 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Z. C. T. - succesor al reclamantei Z. C. O. în contradictoriu cu pârâta STATUL ROMÂN PRIN C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, fiind obligată aceasta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 215.550 lei, în completarea Deciziei nr. 1551/FF/21.02.2008.
Instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 1551 din 21 februarie 2008, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 titlul de despăgubire în favoarea reclamantei Z. Olympia C. pentru suma de 78.200 RON. Modul de calcul al sumei stabilite prin titlul de despăgubire rezultă din raportul de evaluare nr. 3821/R/13.02.2008 întocmit de expert evaluator ANEVAR A. F. H..
Reclamanta a formulat plângerea prealabilă la 3 iunie 2008, iar pârâta a arătat că reclamanta avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit, raport care a fost comunicat cesteia în ianuarie 2008.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 16.13 alin. 4 din HG nr. 1095/2005 în vigoare la data comunicării raportului de evaluare, conform cărora „Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale”. A concluzionat însă că neexercitarea dreptului părții interesate de a formula obiecțiuni nu atrage decăderea din dreptul de a contesta decizia de stabilire a despăgubirilor, în lipsa unor dispoziții legale în acest sens.
A arătat instanța fondului că din reglementarea normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005 rezultă că dreptul părții de a formula obiecțiuni reprezintă facultate, aceasta neavând obligația de a contesta raportul de evaluare într-un anumit termen.
Așadar, față de aceea că raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză a relevat o valoare de piață a terenului supus evaluării la data soluționării notificării- decembrie 2007 – de 293.750 lei (83.740 euro), exclusiv TVA și în raport de dispozițiile art. 19 alin. 3 din titlul VII al Legii 247/2005, instanța a dispus obligarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, în completarea deciziei nr. 1551 din 21 februarie 2008, și anume pentru suma de 215.550 lei (293.750 lei – 78.200 lei).
Împotriva sentinței civile nr. 1803/13.03.2012 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând In temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 7 si 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În susținerea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în primul rând, că hotărârea pronunțată nu este motivată de către instanța de fond, ceea ce constituie motiv de recurs, în temeiul pct. 7 al art. 304 din codul de procedură civilă.
A arătat recurenta că stabilirea cuantumului despăgubirilor care ar urma să se acorde reclamantei prin hotărârea judecătorească s-a făcut prin administrarea unui raport de expertiză judiciară, iar împotriva acestui raport s-au formulat o . obiecții, cea mai importantă referitoare la împrejurarea că raportul de evaluare nu respectă standardele internaționale, în sensul în care expertul desemnat de către instanță a întocmit raportul de expertiză raportându-se la condițiile de piață de la momentul întocmirii. Răspunzând acestei obiecții, expertul judiciar a refăcut raportul de expertiză, ajungând la concluzia că valoarea de piață a terenului în decembrie 2007 era de 293.750 lei.
A arătat recurenta că, pe de o parte, valorile comparabile înscrise în Tabelul Anexă la completare, și anume prețul de tranzacționare de la care se pleacă (capetele de coloana A, B, C) nu sunt justificate, la raportul de expertiză nefiind anexate documente care să motiveze alegerea acestor valori. De asemenea, expertul aplică corecții în urma cărora valoarea terenului evaluat crește față de valoarea de referință de la care se pleacă, fără însă a justifica în vreun fel aplicarea respectivelor corecții. Prin urmare, nici completarea la raportul de expertiză judiciară nu este conformă Standardelor Internaționale de Evaluare.
Instanța de fond nu a argumentat de ce a ales să desființeze concluziile raportului de evaluare întocmit în cadrul proceduri administrative și să păstreze concluziile expertizei tehnice.
Un alt motiv de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă, se referă la greșita aplicare a legii de către instanța de fond.
A arătat recurenta că obiectul expertizei judiciare trebuia să fie acela de a verifica concluziile raportului de evaluare întocmit de către evaluatorul desemnat de către C.C.S.D, dar nu s-a procedat în acest mod și, acceptând concluziile expertizei tehnice judiciare și fără a pune concluzii cu privire la conformitatea cu IVS a raportului de evaluare întocmit în cadrul procedurii administrative, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 devine redundantă și se ajunge ca stabilirea cuantumului despăgubirilor care se acordă să se realizeze pe cale judecătorească, situație împotriva căreia s-a pronunțat înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 27/2012.
În final, cu privire la cererea privind plata cheltuielilor de judecată, recurenta a arătat că suma încuviințată de instanța d fond este nejustificat de mare.
Ca efect al intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 în faza recursului a fost introdusă în cauză, în calitate de recurentă – pârâtă, noua structură care a preluat atribuțiile CCSD, și anume C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Analizând cererea de recurs în raport de motivele invocate și în considerarea dispozițiilor legale incident, Curtea va constata că recursul este fondat, astfel că în temeiul art. 312 C. rap.la art.304 pct. 9 C., va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
1/ În ceea ce privește nemotivarea sentinței instanței de fond, ceea ce ar atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C., Curtea va respinge acest motiv de recurs, ca neîntemeiat.
Astfel, conform dispozițiilor art.304 pct. 7 C., modificarea hotărârii intervine când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Analizând sentința civilă nr. 1803/13.03.2012 Curtea va aprecia că aceasta a fost în mod cuprinzător motivată, instanța de fond arătând în concret care au fost considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției, prin raportare la normele incidente.
Referitor la respingerea obiecțiunilor formulate cu privire la raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză, aprecierile cu privire la relevanța sau nerelevanța acestora nu constituie în sine nemotivare a hotărârii.
Curtea va constata că instanța a încuviințat obiecțiunile la primul raport de expertiză, iar răspunsul la obiecțiuni a fost înaintat recurentei la termenul din 13.09.2011 acordat de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Pârâta recurentă nu a solicitat completarea răspunsului la obiecțiuni și nici nu a contestat acest răspuns până la termenul următor, din 29.09.2011 și nici până la termenul din 24.11.2011, când s-a luat act de administrarea probei prin comisie rogatorie.
Pe cale de consecință, având în vedere că neregularitățile cu privire la raportul de expertiză puteau fi invocate cel mai târziu până la următorul termen acordat după comunicarea acestuia și față de aceea că nu a procedat în acest mod, recurenta a fost decăzută din dreptul de a mai invoca aceste neregularități. Cu atât mai mult, ele nu mai pot face obiectul unei analize direct în faza recursului.
În concluzie, în mod corect instanța de fond a avut în vedere rezultatul expertizei așa cum a fost finalizat după completarea prin depunerea răspunsului la obiecțiuni.
2/ În ceea ce privește motivul invocat prin raportare la dispozițiile art.304 pct. 9 C., referitor la aceea că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere o evaluare întocmită în neconcordanță cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, Curtea îl va respinge ca neîntemeiat.
Astfel, așa cum apare menționat în cuprinsul completării la raportul de expertiză, valoarea de piață a fost stabilită de expert în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare IVS (fila 5 a completării la raport). Pe cale de consecință, în mod corect instanța fondului s-a raportat la concluziile din raportul întocmit de expertul desemnat.
Cu privire la aceea că reclamanții nu puteau contesta decât prin obiecțiuni raportul întocmit de evaluatorul desemnat de recurentă, anterior introducerii acțiunii, Curtea urmează a respinge aceste alegații, ca nefondate.
Va avea în vedere, cu privire la aspectele semnalate, că art.16 pct. 7 din Tilul VII al Legii nr 245/2007 (în vigoare la data sesizării instanței) prevedea doar că „în baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.
Legea nu prevede alte obligații în sarcina persoanelor îndreptățite la despăgubiri și nici sancțiuni în caz de încălcare a acestora.
D. prin dispozițiile art.16.13 din HGR nr. 1095/2005 (forma în vigoare în anul 2008) se consemnează faptul că „raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale”.
Se constată că textul de lege nu impune vreun termen de formulare a obiecțiunilor și nici nu prevede o sancțiune în cazul în care acestea nu sunt formulate, respectiv o eventuală decădere a titularului din dreptul de a mai contesta decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că textul indicat instituie un drept și nu o obligație a titularului de a formula despăgubiri, alegerea acestuia de a nu proceda în acest mod nefiind de natură a-l împiedica de la formularea contestației garantată de art.19 din Titlul VII al legii nr. 247/2005.
Conform art.108 alin 2 din Constitutie, „hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor”, iar conform art. 4 din legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”.
În cazul în care s-ar admite că prin Hotărâre de Guvern emisă în executarea Legii nr. 247/2005 se pot institui noi obligații în sarcina subiecților vizați, care în cazul în care nu sunt respectate sunt de natură a înlătura de la aplicare dispozițiile din lege cu privire la dreptul de contestare a deciziei emise de CNSC (CNCI) atunci s-ar ajunge la concluzia că este posibilă completarea unui act normativ cu forță juridică superioară printr-un act cu putere inferioară, ceea ce contrazice dispozițiile exprese în materie de completare din cuprinsul Legii nr. 24/2000.
În concluzie, Curtea va aprecia că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că dreptul la obiecțiuni nu reprezintă altceva decât o facilitate acordată beneficiarului despăgubirilor, fără ca neexercitarea acesteia să atragă decăderea din dreptul de a ataca decizia finală emisă de CNSC.
Cu toate acestea, Curtea nu va putea face abstracție de faptul că, între timp ( de la data pronunțării sentinței instanței de fond și până la data prezentei) au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 165/2013, prin care a fost modificată întreaga procedură cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire.
Astfel, se vor avea în vedere în primul rând dispozițiile art. 4 din legea menționată, care dispune ca prevederile acesteia să se aplice inclusiv litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
De asemenea, urmează a fi avute în vedere normele referitoare la procedura de evaluare, care conform dispozițiilor art. 21 pct. 6-9 se desfășoară după următoarele reguli:
(6)Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Se va remarca incidența în speță și a dispozițiilor art. 41 alin 1 -3 din legea nr. 165/2013, conform cărora „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor”.
Aplicând textele indicate la speța de față, Curtea va constata că deși subzistă cele concluzionate de instanța de fond și menținute conform considerentelor de mai sus, măsurile de remediere dispuse – obligarea la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire pentru diferența de valoare – nu mai pot fi executate.
Intimatul-reclamant se află în posesia unei decizii conținând titlul de despăgubire pentru suma de 78.200 RON, care poate fi pusă în executare în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin 1 – 3 din Legea nr. 165/2013, iar „stabilirea cuantumului despăgubirilor la valoarea de piață a proprietății imobiliare pentru care s-a acordat titlul de despăgubiri” - așa cum afost formulat obiectul cererii de chemare în judecată -nu mai este posibilă în lumina noului act normativ.
O eventuală schimbare a obiectului cererii în raport de noile prevederi legale, respectiv efectuarea evaluării imobilului prin raportare la grila notarială, nu poate avea loc în recurs, conform dispozițiilor art. 316 rap. la art. 294 C..
În concluzie, prin raportare la dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 C. urmează a admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea va reține că, în mod evident, prin respingerea pe fond a cererii principale urmează a fi respinsă și cererea privind aceste cheltuieli, astfel că nu se mai impune analizarea motivului de recurs privitor la aplicarea art. 274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă STATUL ROMÂN prin C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 1803/13.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. C. T..
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Z. C. T. (succesor al reclamantei Z. C. O.) în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
V. M. F.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 252/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1574/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
