Despăgubire. Decizia nr. 509/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 43156/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.509
Ședința publică de la 04.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. I.
JUDECĂTOR - O. S.
JUDECĂTOR - V. N.
GREFIER - D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul reclamant M. M.-A. împotriva sentinței civile nr.3119/04.09.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul pârât M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru azi, 04.02.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul M. M. A. în contradictoriu cu pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale – Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a formulat contestație împotriva deciziei nr. 18507R/28.04.2011 privind recuperarea sumelor plătite cu titlu de alocație de stat, emisă de către pârât solicitând suspendarea executării, pe fond anularea formelor de executare și obligarea pârâtului la restituirea taxei judiciare de timbru și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr.3119/04.09.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit fișei plăților aflată la filele 39-45 din dosar reiese că reclamantul a încasat alocația pentru minor pentru perioada ianuarie 2007- martie 2009 din sectorul 4. În aceeași perioadă de timp soția reclamantului a încasat pentru același minor alocație de stat din sectorul 6.
În art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 se reglementează condițiile pentru care persoanele îndreptățite pot beneficia de plata unei indemnizații lunare pentru concediu de creștere a copilului în vârstă de până la doi ani. Debitul stabilit în sarcina reclamantului provine din încasarea în mod nelegal a alocației de stat pentru copil și nu din stabilirea eronată a indemnizației acordate pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani.
Susținerile reclamantului precum că demersurile pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului le-a făcut fără a solicita și primirea și acordarea alocației de stat pentru copil nu sunt relevante în cauză în condițiile în care deși nu a făcut cereri pentru acordarea acestor drepturi a încasat sumele virate de către Oficiul de Asistență Socială Sector 4 București. În aceste condiții, reclamantul nu avea dreptul de a beneficia de respectivele sume și pentru aceste considerente autoritatea pârâtă a dispus sistarea alocației de stat pentru copil până la data la care unul dintre cei doi părinți va depune o cerere din care să rezulte că este cel care dorește să încaseze pe viitor alocația pentru minor.
Potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 4 din Legea nr. 61/1993 alocația de stat pentru copii se plătește pe numele unuia dintre părinți numai de către autoritatea în a cărei rază de competență se află domiciliul minorului.
În speță, fără a anunța autoritatea competentă reclamantul a încasat alocația de stat din sectorul 4 pentru perioada ianuarie 2007- martie 2009 iar soția acestuia a încasat alocația de stat pentru perioada ianuarie 2007-martie 2009 din sectorul 6.
În mod corect pârâta a emis decizia de recuperare potrivit art. 7 din Legea nr. 61/1993 întrucât reclamantul nu a formulat cerere pentru acordarea și încasarea alocației de stat iar aceasta a fost plătită de autoritatea pârâtă acestuia astfel încât suma respectivă este plătită cu titlu necuvenit urmând a fi recuperată de la persoana care a încasat alocația de stat fără un temei legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant M. M.-A. prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza a se admite acțiunea ca fiind întemeiată.
În motivarea cererii de recurs, se arată că, în fapt, Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București a emis Decizia nr. 18507R din 28.04.2011 privind recuperarea sumelor plătite cu titlu de alocație de stat dar nu a făcut, în prealabil, către recurentul reclamant niciun fel de comunicare prin care să dorească soluționarea unor eventuale „iregularități" intervenite în situația mea, ci dimpotrivă a emis această decizie cu titlu executoriu în mod abuziv.
La data de 22.03.2006, s-a născut fiul recurentului reclamant, M. M. M.. Soția recurentului reclamant, M. E. E., figurează cu adresa de domiciliu în București, . nr. 116, ., ., sector 6.
După naștere, recurentul reclamant a fost împreună cu soția sa la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului -Primăria Sector 6 unde au depus o cerere pentru primirea și acordarea alocației de stat pentru copil.
După concediul postnatal, de comun acord cu soția sa, și dat fiind și faptul că salariul său era mult mai mic de cât al ei, recurentul-reclamant a decis ca în concediul legal de creștere copil să intre acesta.
Demersurile pentru acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului (în valoare de 600 lei, la aceea dată, conform legislației în vigoare) le-a făcut recurentul reclamant la locul de muncă, fără însă a solicita și primirea și acordarea alocației de stat pentru copil.
Prin urmare, C.N.P.A.S. Oficiul de asistență socială Sector 4 București a decis acordarea indemnizației creștere copil și acordarea alocației de stat pentru copil presupunând că, în mod normal și natural, copilul, mama și tatăl trebuie să locuiască la același domiciliul. Se poate observa în mod cert culpa acestei instituții.
De asemenea D.M.S.S.F a creat dosarul nr._ cu CNP_ care este CNP-ul recurentului reclamant, și nu al fiului său pentru acordare alocație copil în valoare de 40 lei, sumă acordată până în luna decembrie 2008.
A mai menționat recurentul reclamant că, C.N.P.A.S. Oficiul de Asistență socială Sector 6 București a acordat pe CNP-ul fiului său, M. M. M., respectiv CNP 50_, suma de 24 lei doar până în luna noiembrie 2006.
Din luna decembrie 2008, nici recurentul reclamant și nici soția sa nu au primit nici de la D.M.S.S.F nici de la C.N.P.A.S. Oficiul de Asistență socială Sector 6 București vreo sumă reprezentând alocație copil.
A arătat recurentul reclamant că s-a crezut că ei doi, în calitate de părinți, vor fi chemați pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la situația creată și pentru a încerca clarificarea situației, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Dimpotrivă, după aproape 3 ani de zile, recurentul reclamant a fost informat despre Decizia nr.18507R din 28.04.2011 privind recuperarea sumelor plătite cu titlu de alocație de stat, emisă de către Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București.
Acest fapt i se pare recurentului reclamant discriminatoriu, neînțelegând de ce este nevoit să plătească pentru culpa unor instituții, solicitând constatarea acestei culpe evidente și dispunerea ca atare.
Apreciază recurentul reclamant că suma constituită debit în cuantum de 3486 lei nu trebuie să fie plătită integral de el, neavând cunoștință despre proveniența aceste sume.
Invocarea de către Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București a prevederilor art. 7 alin. 2 și art. 8 din Legea nr. 61/1993 se face cu omiterea prevederilor art. 7 alin.l din legea menționată, care dispun că „persoanele cărora li se face plata alocației de stat pentru copii sunt obligate sâ comunice împrejurările care au determinat încetarea condițiilor de acordare, în termen de 15 zile de la apariția acestora", dar recurentul reclamant nu a fost în această situație pentru că nu a solicitat niciodată acordarea alocației pentru copil pe numele său, personal.
De asemenea, deși Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București a invocat și dispozițiile art. 21 și 22 din HG nr. 577/2008, recurentul reclamant nu a fost notificat sau chemat pentru a-și lua un eventual angajament de plată scris în cazul în care s-ar fi constatat în mod evident culpa sa exclusivă pentru neîncasarea unor sume necuvenite.
A mai menționat recurentul reclamant că, în fapt, cererea pentru primirea și acordarea alocației de stat pentru minorul M. M. M. a depus-o la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Primăria Sector 6. Demersurile pentru acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului (în valoare de 600 lei, la aceea dată, conform legislației în vigoare) le-a făcut la locul de muncă fără însă a solicita și primirea și acordarea alocației de stat pentru copil.
Prin urmare, C.N.P.A.S. Oficiul de asistență socială Sector 4 București a decis acordarea indemnizației creștere copil, urmare unei presupuneri, a decis și acordarea alocației de stat pentru copil, presupunând, totodată, că în mod normal și natural, copilul, mama și tatăl trebuie să locuiască la același domiciliul.
A mai precizat recurentul reclamant că, nu se poate vorbi despre reaua credință a sa și a soției sale, putându-se observa în mod cert culpa acestor instituții.
În prezent, se menționează că este necesar să se depună o cerere din care să rezulte părintele care va încasa în viitor alocația pentru minorul M. M. M. (și nu pentru copilul M. M. A., așa cum se precizează în întâmpinarea depusă de A.P.S.M. București; M. M. A. fiind copilul lui M. P. și M. G., acesta având vârsta de 37 ani, și prin urmare, nu este îndreptățit să primească alocație conform legilor în vigoare).
A mai învederat recurentul reclamant că nu a avut cunoștință de faptul că acest drept a fost ridicat și, prin urmare, solicită această repunere în drepturi, menționând și că a depus o cerere inițială la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Primăria Sector 6.
Pentru toate aceste considerente a solicitat recurentul reclamant admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza, admiterea acțiunii formulată în fond de reclamant împotriva intimatului-pârât M. M. FAMILIEI SI PROTECȚIEI SOCIALE, Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 58/2003 și art. 274 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12.11.2012, intimatul pârât M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea sentinței civile nr. 3119/4.09.012 ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut prima instanță, din înscrisurile depuse la dosar (fișe plăți) rezultă cu certitudine încasarea de către ambii părinți a alocației de stat, atât de la Primăria Sectorului 4 București, cât și de la Primăria Sectorului 6 București.
Această situație este contrară dispozițiilor art.4 din Legea nr.61/1993 și a condus la emiterea legală, în temeiul art.7 din lege, a deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit.
Restituirea plății nedatorate se face independent de orice culpă, deci criticile formulate de recurentul reclamant, întemeiate exclusiv pe invocarea lipsei sale de culpă sunt nefondate.
În consecință, în baza art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant M. M.-A. împotriva sentinței civile nr.3119/04.09.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul pârât M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER,
D. Ș.
TB 9
S. V.
Red. NV/Tehnodact. MGD/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1574/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
