Pretentii. Decizia nr. 1574/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1574/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 3691/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1574
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE PATRAȘ B. L.
JUDECĂTOR V. E. C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 781/14.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII T., DGFP T. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect „pretenții-restituire taxă auto”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 4.04.2013, la serviciul registratură, recurenta-reclamantă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul pus în vedere prin citație. Mai învederează că, la aceeași dată, recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise, într-un singur exemplar, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea recurentei-reclamante de judecare a cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.04.2013 sub nr._, pe rolul Tribunalului T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii T., Direcția Generală a Finanțelor Publice T., Administrația F. pentru Mediu a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtele să fie obligate la restituirea sumei de_,96 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule achitată de către reclamantă în temeiul art.214/1 Cod fiscal cu chitanța . nr._ din 10.03.2008 în vederea înmatriculării autoturismului marca Audi Q7 Tip 4LXBTRQ1 având nr. de identificare WAUZZZ4L08D048881 . auto G208285 înmatriculată anterior în UE.
Reclamanta solicită obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, calculată de la data plății până la data restituirii integrale și efective a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.781/14.09.2012 a Tribunalului T., s-a admis excepția prescripției extinctive invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu privire la excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă, că în baza chitanței . nr._ din 10.03.2008 reclamanta . achitat suma de 10.614, 96 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul art.214/1 din Codul fiscal. Această taxă a fost achitată în vederea înmatriculării autoturismului marca Audi Q7 Tip 4LXBTRQ1 având nr. de identificare WAUZZZ4L08D048881 . auto G208285 înmatriculată anterior în UE.
La data de 05.06.2012, printr-o cerere înregistrată la pârâtă sub nr.3366 reclamanta a solicitat restituirea acestei sume achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Cererea de chemare în judecată privind restituirea taxei de primă înmatriculare a fost primită la instanță la 23 iulie 2012 iar cererea de restituire a taxei adresată de către reclamantă pârâtei a fost înregistrată la aceasta la 05.06.2012, la o perioadă mai mare de 3 ani, termen prevăzut de art.2517 Codul civil de la data achitării taxei de primă înmatriculare, respectiv data de 10.03.2008.
A apreciat tribunalul că, în cauză nu poate fi reținută întreruperea prescripției de 3 ani printr-un act voluntar de executare sau necunoașterea în orice mod a dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Dispozițiile art.8, 10 și 11 din OUG nr.50/2008 în baza cărora a fost emisă decizia de restituire nr.4458/11.05.2009 nu pot fi reținute ca temei al manifestării unilaterale de voință privind plata sau necunoașterea dreptului la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Instanța de fond a mai reținut ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, acțiunea fiind respinsă ca fiind prescrisă.
Împotriva sentinței civile nr. 781/14.09.2012 a declarat recurs reclamanta ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul T., considerând-o netemeinica si nelegala, in sensul ca, pe excepții, să fie respinsă ca nelegala si neîntemeiata excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de către intimata parata, să se modifice soluția pronunțata de Tribunalul T., in sensul de a constata ca acțiunea promovata de reclamanta nu este prescrisa, fiind formulata in termen legal si, pe fond, admiterea acțiunii reclamantei ca temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că, hotărârea pronunțata de instanța de fond este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea greșita a legii.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșita a dispozițiilor ce reglementează prescripția in cazul acțiunilor privind restituirea taxei auto.
In mod greșit, aceasta a reținut ca termenul de prescripție aplicabil in speța este de 3 ani.
Potrivit art. 2517 C. civ., termenul de prescripție este de 3 ani daca legea nu prevede un alt termen.
In speța de fata, termenul de prescripție nu este de 3 ani, ci de 5 ani, aplicabile fiind prevederile art. 135 Cod Pocedura Fiscala.
F. de aceste prevederi legale, raportandu- ne la data la care a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule de către recurenta, respectiv 10.03.2008, si data la care a fost introdusa cererea de chemare in judecata, 19.07.2012, se impune a se constata de către instanța de recurs ca acțiunea nu este prescrisa, fiind introdusa in termen legal.
In concluzie, fata de aceste considerente, a solicitat recurenta-reclamantă admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, in sensul de a constata ca acțiunea promovata de reclamanta nu este prescrisa, si pe fond, să se rețină cauza spre rejudecare si să se admită cererea de chemare in judecata ca temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata constând in onorariu de avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Pe fondul cauzei, in condițiile in care se va reține cauza spre rejudecare, a solicitat recurenta-reclamantă instanței de recurs admiterea acțiunii asa cum a fost formulata si obligarea paratelor la restituirea sumei de 10.614,96 lei, reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule achitată de către recurentă in temeiul art. 2141 Codul Fiscal, cu chitanța . nr._ din data de 10.03.2008 in vederea înmatriculării autoturismului marca Audi Tip 4LXBTRQ1, . auto G208285, autoturism înmatriculat anterior in UE; obligarea paratelor la plata dobânzii legale aferente sumei achitate cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, calculata de la data plații pana la data restituirii integrale si efective a acesteia; in temeiul art. 274 C.proc.civ. obligarea pârâtelor la plata către recurenta-reclamantă a cheltuielilor de judecata constând in onorariu de avocat perceput in ambele faze procesuale (fond/recurs), taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
A arătat recurenta-reclamantă că, in cursul anului 2008, recurenta-reclamantă a achiziționat un autoturism marca Audi Q 7 Tip 4L XBTRQ1, având număr de identificare WAUZZZ4L08D048881, . auto G208285, inmatriculat anterior in UE.
Pentru înmatricularea in România, in data de 10.03.2008, recurenta-reclamantă a achitat către Administrația Finanțelor Publice Pentru Contibuabili Mijlocii T., in temeiul art 2141 Cod Fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in suma de 10.614,96 lei, conform chitanței ., nr._/10.03.2008.
Înainte de a se adresa instanței cu prezenta acțiune, recurenta-reclamantă a urmat procedura prealabila, in sensul ca prin cererea adresata AFP pentru Contribuabili Mijlocii T. la data de 01.06.2012, si înregistrata la DGFP T. - AMAVS sub nr. 3363/05.06.2012, a solicitat paratei sa dispună restituirea sumei astfel achitate, intrucat plata acesteia contravine normelor comunitare, dar prin Răspunsul la aceasta adresa, parata a refuzat restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule achitate de recurentă.
Taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule este ilegala, intrucat aceasta este
perceputa in baza unor texte legale contrare normelor comunitare.
In speța dedusa judecații, plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule s-a făcut in baza dispozițiilor art. 2141 Cod Fiscal, cu ocazia primei înmatriculări in România a autovehiculului.
A mai invocat recurenta-reclamantă dispozițiile art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal.
Consideră recurenta-reclamantă că taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost incasata ilegal, intrucat ea este perceputa in baza unor acte normative ce contravin normelor comunitare, respectiv art. 110 TFUE (ex- art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene) si prevederile Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, prin care România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare.
Într-un astfel de caz, apreciază recurenta-reclamantă că se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Scopul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
La momentul în care recurenta-reclamantă a achitat taxa specială, în România nu se percepea nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care erau înmatriculate în România.
Mai mult, apreciază recurenta-reclamantă că nici reglementările noii legi nu sunt legale, Legea nr. 9/2012 fiind în mod vădit contrară normelor de drept comunitar în materie, menținând în continuare discriminarea autovehiculelor importate din UE în cazul reînmatriculării, discriminare ce rezultă și din aplicarea dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2012, ce suspendă aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 din Legea nr. 9/2012.
A mai arătat recurenta-reclamantă că se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care a solicitat recurenta-reclamantă să se constate că plata taxei speciale efectuată de către aceasta întrunește toate condițiile necesare pentru a putea fi considerată o plată nedatorată, și pe cale de consecință, recurenta este îndreptățită legal la restituirea integrală a ei.
Consideră recurenta-reclamantă că, în speța de față trebuie să se aplice cu prioritate prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, a solicitat recurenta-reclamantă admiterea lui si obligarea paratelor si la achitarea dobânzii legale aferente sumei de 10.614,96 lei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, calculate pe perioada de la data achitării taxei, respectiv data 10.03.2008 si pana la data restituirii integrale si efective a acesteia, facand aplicare in cauza reglementarilor generale in materie de dobânda.
Consideră recurenta-reclamantă ca pentru a exista o reparație integrala a prejudiciului suferit, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordata de la data achitării taxei.
De asemenea, a solicitat recurenta obligarea paratelor, in temeiul art. 247 C.proc.civ., la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu, constând in onorariu de avocat (pentru ambele cicluri procesuale), taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Concluzionând, fata de toate aceste motive, a solicitat recurenta-reclamantă admiterea acțiunii asa cum a fost formulata, să se constate ca taxa achitata este neconforma cu prevederile dreptului comunitar, si pe cale de consecința, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 10.614,96 lei, reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, aceasta având caracterul unei plați nedatorate, si la achitarea dobânzii legale aferente calculate de la data achitării taxei si pana la data restituirii sumei solicitate, cu cheltuieli de judecata.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art 304 pct 9 Cprocciv, art 135 C.proc.fiscala, art 110 TFUE (fost art 90 din Tratatul Comunității Europene), art. 148 din Constituția României, art 1341 C. Civ.., art 1344, art 1470 C.civ..
Deși legal citate, intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Soluționând cauza ca instanță de fond, Tribunalul a admis excepția prescripției extinctive invocată de intimata-pârâtă autoritatea publică fiscală locală, la termenul de judecată din data de 6.08.2012, făcând de prisos analizarea pe fond a cererii de chemare în judecată, în opinia Tribunalului.
Astfel, a reținut judecătorul fondului faptul că, întrucât suma de 10.614,96 lei, solicitată la restituire, a fost efectiv achitată la data de 10.03.2008 cu titlu de taxă de poluare, termenul limită de introducere a acțiunii este de trei ani de la această dată, astfel că, la data formulării cererii de restituire, acțiunea era prescrisă.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind excepția extinctivă, care stipulează „Dreptul la acțiune, având obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, și dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ care prevede „Termenul de prescripție este de 3 ani”.
Cum cererea de chemare în judecată privind restituirea taxei de primă înmatriculare a fost înregistrată la instanța de judecată la 23 iulie 2012 iar cererea de restituire a taxei adresată de către recurentul-reclamant a fost înregistrată la intimata-pârâtă la 5.06.2012, la o perioadă mai mare de trei ani, opinează instanța de fond, în motivarea hotărârii date și dispozițiile art. 2517 C.civ., cât și faptul că în cauză nu poate fi reținută.
Or, potrivit art. 304 pct. 9 C.p.civ., casarea unei hotărâri se impune a fi dispusă de către instanța de control judecătoresc și atunci când aceasta este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Necontestat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 2517 C.civ., „termenul de prescripție este de trei ani, dacă legea nu prevede un alt termen de judecată”.
În cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 135 C.p.fisc., în conformitate cu care „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire”.
Ca atare, din coroborarea dispozițiilor art. 2517 C.civ. cu art. 135 C.p.fisc., raportat la obiectul pricinii deduse judecății, termenul de prescripție este de 5 ani și nu de 3 ani cum în mod greșit a reținut prima instanță.
Cum, raportat la data la care a fost achitată taxa specială pentru autoturisme/autovehicule, respectiv 10.03.2008 și data promovării cererii de chemare în judecată, 19.07.2012, nu au trecut 5 ani, recurenta-reclamantă este îndrituită să solicite restituirea creanței în cauză, aflându-se în termenul legal de restituire prevăzut de legea specială, aplicabilă în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.civ., urmează să admită recursul de față, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 781/14.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII T., DGFP T. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Patraș B. L. V. E. C. G. G.
GREFIER
M. G.-D.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond:Z. L., Tribunalul T.-SCMASCAF
| ← Despăgubire. Hotărâre din 17-10-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 509/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
