Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Sentința nr. 1363/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1363/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 42140/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1363
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta S.C. A. F. ROMÂNIA S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI, având ca obiect „comunicare informații de interes public”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin avocat, cu împuternicire avocațială în dosarul de fond al Tribunalului București (fila 22), lipsind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul reclamantei, prin avocat, asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Având cuvântul asupra excepției de necompenteță materială, reprezentantul reclamantei pune concluzii de admitere a acesteia. Totodată, învederează instanței faptul că înțelege să își mențină acțiunea astfel cum a fost formulată inițial, având ca temei legal Legea nr. 544/2001.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 1 noiembrie 2012, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI solicitând instanței, în temeiul prevederilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, obligarea pârâtului la comunicarea hotărârii la care face referire în adresa CNC nr. 1924/12.07.2012, sub sancțiunea plății unor daune de 100 lei/ zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii și până la data comunicării actului.
Prin sentința civilă nr. 46/08.01.2013, Tribunalul București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantei, fundamentată pe dispozițiile Legii nr.544/2001, nu se încadrează în nici una dintre situațiile vizate de art. 5 alin. 1 al legii, ci privește comunicarea unei hotărâri, prin care s-au decis anumite aspecte ce o vizează în mod direct, de aceea este și interesată de conținutul acesteia.
Prin urmare, tribunalul a calificat cererea formulata din prisma art. 1 coroborat cu art. 2 al. 1 lit. g din L. 554/2004 rep., (care privește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen) ce au în vedere persoana vătămată de un act administrativ și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate organului competent a emite răspunsul.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 10 al. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia „…litigiile având ca obiect actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale, precum si cele care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale precum si accesorii ale acestora … sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel”, raportat la art. 1 din O.G. 39/2005, care din care rezultă că pârâta este ”organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei”, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul Curții în data de 5 martie 2013 (f. 18), pârâtul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, arătând că, în raport de temeiul legal atât al cererii de comunicare a hotărârii, cât și, subsecvent, al acțiunii reclamantei, este Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, potrivit art. 22 din acest act normativ competența de soluționare în primă instanță a unei atare acțiuni aparține tribunalelor.
În ceea ce privește interesul reclamantei în promovarea acțiunii, arată că reclamanta solicită date particulare care privesc chiar participarea ei la un concurs de proiecte de film, organizat de pârâtă în 2010, concurs împotriva căruia reclamanta a făcut contestație la Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, contestația sa fiind respinsă prin Hotărârea nr. 4931/20.10.2010, neatacată de reclamantă, astfel că rezultatele concursului de proiecte cinematografice sesiunea I 2010 au rămas definitive și neschimbare pentru reclamantă.
În concluzie, aceasta nu justifică nici un interes în solicitarea comunicării hotărârii în discuție.
Analizând excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, curtea reține următoarele:
1. În ședința publică de astăzi, reclamanta a solicitat la rândul său admiterea excepției de necompetență materială a prezentei instanțe, invocată de pârât, menționând, la interpelarea expresă a instanței în acest sens, că înțelege să își mențină acțiunea astfel cum a fost formulată și fundamentată legal pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
2. În raport de precizarea expresă a reclamantei, curtea reține că nu se poate admite recalificarea temeiului juridic al cererii reclamantului adresată pârâtei și, subsecvent, a acțiunii împotriva refuzului de comunicare a documentului solicitat, recte Legea nr. 544/2001, cu atât mai mult cu cât cele două tipuri de cereri și subsecvent acțiuni (fundamentate pe Legea nr. 544/2001, recte nr. 554/2004) au regimuri juridice diferite nu doar sub aspect procedural, dar mai ales din perspectiva uneia din condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, interesul.
Astfel, dacă pentru acțiunile fundamentate pe disp. Legii nr. 544/2001, reclamantul nu trebuie să facă dovada interesului personal în formularea cererii de comunicare, iar mai apoi în promovarea acțiunii (nici dovada vătămării prin necomunicare), în cauzele de contencios administrativ general, fundamentate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, justificarea unui interes personal, născut, legitim și actual constituie o condiție de exercitare a dreptului la acțiune.
De altminteri, pârâta a și invocat prin întâmpinare excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, având în vedere că rezultatele concursului au fost definitivate din 2010, fără ca hotărârea asupra contestației reclamantei să fi fost contestată de aceasta din urmă.
3. Prin urmare, curtea consideră că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, potrivit cărora „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice”.
Textul, instituind o competență materială specială, derogatorie în raport de prevederile generale în materia contenciosului administrativ, cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, stabilește competența de primă instanță a tribunalelor în soluționarea acțiunilor fundamentate pe prevederile Legii nr. 544/2001.
Prin urmare, Curtea urmează ca – în temeiul art. 158 C.pr.civ. raportat la art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 – să decline în favoarea Tribunalului București secția a IX-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a prezentei acțiuni.
4. În temeiul art. 20 pct. 2 și 22 alin. 3 C.pr.civ., va constata ivirea conflictului negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București și, suspendând orice procedură în prezenta cauză, va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină în favoarea Tribunalului București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. F. ROMÂNIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI.
Constată ivirea conflictului negativ de competență între Curtea de Apel Bucuresti și Tribunalul București.
Suspendă orice procedură în cauză.
Sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
N. M. G. M.
Red./dact. 2 ex.MN/MN
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 3276/2013. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 886/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
