Despăgubire. Decizia nr. 5716/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5716/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 6325/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 5716
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
JUDECĂTOR: G. G.
GREFIER: B. C.
Pe rol soluționarea cererii reconvenționale formulată de reclamanta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SAla plângerea formulată depârâta . SA împotriva Deciziei nr.2403/C5/2786 pronunțată de Consiliul Național Pentru Soluționarea Contestațiilor la data de 08.07.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții la solicitarea reprezentantului reclamantei . SA, au răspuns reclamanta . SA reprezentată de consilier juridic D. P., fără delegație de reprezentare la dosar și pârâta . SA reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale . nr._ pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că reclamanta . SA nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de_ lei, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din dosarul nr._ de la termenul de judecată din data 19.09.2013, după care:
Reprezentantul reclamantei . SA, luând cuvântul, învederează instanței faptul că a solicitat dosarul la amânare motivat de faptul că prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._, prin care în urma disjungerii s-a format prezentul dosar, urma să fie citat cu mențiunea timbrajului, procedură care nu s-a îndeplinit.
Mai susține că nu a avut cunoștință de numărul dosarului nou format și nici de termenul acordat, precizând că nu are nici delegație de reprezentare în acest dosar și solicită instanței a se cita părțile cu un înscris procedural în acest sens .
Reprezentanta pârâtei . SA, luând cuvântul, susține că prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională a invocat excepția netimbrării cererii și că prin încheierea de ședință din data de 05.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, i s-a adus la cunoștință reclamantei . SA să timbreze cererea reconvențională conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Totodată, mai arată că și prin încheierea de ședință din data de 19.09.2013 pronunțată în același dosar nr._, instanța a stabilit în sarcina reclamantei . SA, față de obiectul cererii reconvenționale, precum și față de prev. art. 3 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru o taxă de timbru în cuantum de_ lei, pe cererea reconvențională, sub sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată, reclamanta . SA având cunoștință de acest aspect.
Curtea, având în vedere faptul că în cauză sunt discuții cu privire la taxa de timbru pe cererea reconvențională dispune lăsarea dosarului la ordine.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, au răspuns părțile reprezentate de aceeași reprezentanți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, aduce la cunoștință reprezentantului reclamantei . SA că prin încheierea de ședință din data de 19.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, i s-a pus în vedere să timbreze cu taxă de timbru în cuantum de_ lei cererea reconvențională și îi acordă cuvântul pe acest aspect.
Reprezentantul reclamantei . SA învederează instanței faptul că i s-a pus în vedere, într-adevăr, să achite taxa judiciară de timbru, dar în dosarul nr._ și nicidecum în dosarul de față nou format.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii reconvenționale și acordă cuvântul părților pe această excepție.
Reprezentantul reclamantei . SA solicită instanței respingerea excepției netimbrării având în vedere faptul că dosarul disjuns are un număr nou, nr._ și în acest dosar nu s-a emis nici un act procedural din care să rezulte obligativitatea de a achita această taxă de timbru.
Reprezentanta pârâtei . SA, având cuvântul, solicită instanței admiterea excepției netimbrării și anularea cererii ca netimbrată.
Curtea, în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția netimbrării cererii reconvenționale.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției netimbrării cererii reconvenționale, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2013, petenta . SA a chemat în judecată intimata . SA, solicitând anularea Deciziei CNSC nr. 2403/C5/2786 din8.07.2013, admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea ca nelegală, a impunerii, la momentul inițierii procedurii de achiziție publică, a condiției deținerii certificatului de omologare tehnică feroviară pentru serviciul de reparație tip RR la locomotivele Diesel electrice de 2100 CP dotat cu instalație de încălzire electrică a trenului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea petentei la plata sumei de 1. 432.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând valoarea minimă estimată a primului contract subsecvent care ar urma să se încheie, urmare acestei proceduri.
În motivarea cererii reconvenționale a arătat că petenta a depus o contestație pur formală, bazată pe presupuneri și supoziții, aspecte care au condus CNSC la respingerea acesteia ca nefondată.
Plângerea împotriva deciziei CNSC este, de asemenea, formală, motivările prezentate fiind lipsite de un temei juridic concret.
Din analiza art. 255 alin. 1 din OUG 34/2006 rezultă că legiuitorul recunoaște și conferă dreptul de a contesta actele autorității contractante oricărei persoane dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, privind interesul legitim și suferirea unui prejudiciu.
Dacă în privința interesului legitim se poate aprecia cu ușurință că S.C. R. 16 F. S.A. avea un interes legitim, din momentul în care a depus cerere de participare la procedura de atribuire, în ceea ce privește prejudiciul, se solicită instanței să constate inexistența acestuia.
Astfel, raportat la prevederile art. 1381, alin. 1 din Codul Civil „orice prejudiciu dă dreptul la reparație”, art. 1385 alin. 1 din Codul Civil „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”, iar raportat la prevederile art. 255 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, persoana vătămată este persoana care „a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu…”, petenta, în niciuna dintre contestațiile formulate, nu a pus în discuție existența vreunui prejudiciu.
Se apreciază că acțiunile pârâtei nu au avut drept scop decât obstrucționarea activității societății, care a atras o . întârzieri și amânări, generând pierderi importante, motiv pentru care se solicită instanței obligarea pârâtei la repararea daunelor provocate C.F.R. Călători S.A. și prin raportare la prevederile art. 219, alin. 1 din Codul Civil, conform căruia „faptele licite și ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate”.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, aceasta rezultă din însăși Decizia nr. 639/C3/380/20.02.2013 a CNSC, respectiv Decizia Curții de Apel București din data de 30.05.2013, prin care cererile pârâtei sunt respinse ca neîntemeiate, respectiv ca nefondate, în același sens pronunțându-se și Curtea de Apel București în Decizia nr. 1453 din 23 martie 2010 motivând că „proba faptei ilicite s-a realizat cu sentința judecătorească prin care s-a dispus anularea deciziei de sancționare”.
Tot în argumentarea existenței unei fapte ilicite se solicită instanței să observe că instituția a depus toate diligențele și a îndeplinit toate formalitățile cerute de lege, în cadrul procedurii de atribuire, componența dosarului procedurii fiind evidențiată în mod expres, pe fiecare act în parte și cu un volum de peste 500 de pagini.
Totodată, se arată faptul că practica S.C. R. 16 F. S.A., de a contesta procedurile de atribuire organizate de petentă, este una curentă, aceasta urmărind în mod sistemic obstrucționarea activității.
Numai în anul 2013 petenta a formulat contestații într-un număr de trei proceduri, în diferite faze de desfășurare a acestora, fiind respinse ca nefondate de către C.N.S.C., respectiv de Curtea de Apel București.
În ceea ce privește cererea privind acordarea de daune morale, deși neuniformă încă, practica judiciară relevă că o . instanțe înțeleg să acorde compensații bănești pentru prejudiciile morale cauzate prin fapte ilicite.
Astfel, într-o speță soluționată de Judecătoria Reșița, instanța a statuat că singura concluzie în acord cu practica C.E.D.O., care a făcut o . aprecieri notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, este în sensul că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectivi intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.
Prejudiciul constă, în primul rând, în prelungirea artificială a perioadei de derulare a procedurii de achiziție publică. Astfel, prin depunerea contestației la C.N.S.C., raportat la prevederile art. 256 alin. 3 și 4 din O.U.G. nr. 34/2006, contractul încheiat înainte de comunicarea deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor este lovit de nulitate absolută, deci efectul imediat al contestației este o amânare autonomă a semnării contractului și, implicit, lipsirea petentei, pentru perioada respectivă de serviciile petentei care făceau obiectul procedurii de achiziție.
O altă parte a prejudiciului rezultă din încărcarea artificială a activității intimatei care, ca urmare a introducerii contestației și ulterior a plângerii, a fost obligată să aloce o parte din resursele proprii, de la logistică până la personal, în soluționarea acestor cereri introduse cu rea-credință.
De asemenea prejudiciul moral constă în efectul ultim pe care aceste acțiuni îl au, respectiv nemulțumirea publicului călător de serviciile oferite de intimată.
Legătura de cauzalitate între cele două este evidențiată deoarece prin încărcarea artificială a activității și, fiind de notorietate faptul că CFR Călători este, alături de alte companii, supusă unei serii de restructurări, scade operativitatea salariaților, aceasta reflectându-se în întârzieri în contractarea altor lucrări și servicii care, în ultima instanță, se reflectă în nemulțumirea publicului călător și reorientarea acestuia către alte mijloace de transport, fapt care generează o . alte pierderi la nivelul societății.
La termenul de judecată din 19.09.2013, petenta a renunțat la judecata plângerii, iar instanța a pus în discuție disjungerea cererii reconvenționale și, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. f) din O.U.G. 80/2013, a stabilit în sarcina intimatei – reclamantă în cererea reconvențională - o taxă de timbru în valoare de 17.925 lei sub sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca netimbrate, punându-i în vedere obligația achitării taxei de timbru.
Prin încheierea de ședință din 19.09.2013, instanța a luat act de renunțarea de către petentă la judecata plângerii, în temeiul art. 246 C.p.c. și a disjuns cererea reconvențională dispunând formarea unui nou dosar cu termen la 12.12.2013.
La termenul de judecată din 12.12.2013, reprezentantul reclamantei SNTFC „CFR Călători” S.A. a precizat că nu a achitat taxa de timbru întrucât reclamanta nu a fost citată cu această mențiune pentru acest termen.
În raport de susținerea reclamantei a fost invocată excepția de netimbrare, pe care Curtea urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantei i se pune în vedere în condițiile art. 200 alin. 1 teza I C.p.c., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru (…).
Potrivit art. 197 C.p.c., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
Curtea a pus în vedere reclamantei SNTFC „CFR Călători” S.A. la termenul de judecată din 19.09.2013 obligația de achitare a taxei de timbru în cuantum de 17.925 lei pentru soluționarea cererii reconvenționale, sub sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată, dar reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație.
Susținerea reclamantei că nu a fost citată pentru termenul din 12.12.2013 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru este irelevantă în soluționarea cauzei, din moment ce reprezentantul reclamantei a fost prezent la termenul din 19.09.2013 și i s-a pus în vedere obligația reclamantei de a achita taxa de timbru în cuantumul sus menționat.
Față de aceste considerente, Curtea va admite excepția de netimbrare și va anula cererea reconvențională ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare.
Anulează cererea reconvențională formulată de reclamanta . SA la plângerea formulată depârâta . SA împotriva Deciziei nr.2403/C5/2786 pronunțată de Consiliul Național Pentru Soluționarea Contestațiilor la data de 08.07.2013, ca netimbrată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. O. C. C. G. G.
D. M.
GREFIER
B. C.
Red. Jud.CCM
Tenored. R.O./4 ex./15.01.2014
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 3825/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2940/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
