Pretentii. Hotărâre din 21-11-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 76091/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 07.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă . S. împotriva sentinței civile nr. 1178/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reprezentată prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta avea obligația de a depune dovezi cu privire la modul de calcul al diferenței taxei de poluare, după care:
Recurenta, prin avocat, depune precizări scrise și extrase ale unor acte normative.
Curtea, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului și, în consecință, obligarea pârâtelor la plata către societate a diferenței dintre taxa de poluare calculată conform OUG nr. 50/2008 și cea calculată conform OUG nr. 208/2008, diferență calculată la valoarea conform precizărilor depuse. Solicită de asemenea obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar facturi și extrase de cont pe care le certifică în fața instanței.
CURTEA ,
Având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 14.11.2013.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
C. O.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 14.11.2013
Curtea, în aceeași constituire și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.11.2013.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 5195
Ședința publică de la 21.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă . S. împotriva sentinței civile nr. 1178/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 07.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 14.11.2013 și la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1178/06.03.2013 a Tribunalului București instanța a respins acțiunea așa cum a fost modificată ulterior de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții A. – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligarea pârâților la restituirea sumei de 9977 lei, reprezentând diferență dintre taxa de poluare pentru autovehicule de tipul celui achiziționat de reclamantă și suma efectiv încasată de pârâtă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
În motivare, instanța a reținut în esență că reclamanta a solicitat paratei A.- DGAMC, restituirea taxei pe poluare pentru autovehiculul marca MITSUBISHI L200 2,5 DI-D CLUB C. INVITE MT . sasiu MMBCNKB407D166948, an de fabricatie 2008, asupra caruia a dobandit calitatea de utilizator in baza contractului de leasing financiar nr.CLF_/_, încheiat intre reclamanta, în calitate de utilizator si . SA, în calitate de finanțator si pentru a carui inmatriculare parata a emis decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/10.12.2008 (f.19), al carui cuantum a fost stabilit la_ lei.
Suma astfel stabilita a fost achitata de societatea de leasing, care ulterior, in conformitate cu clauzele contractuale, a încasat-o de la reclamanta.
A constatat instanța de fond că intre autoritatea fiscala parata A.- DGAMC si reclamanta nu a existat un raport juridic fiscal direct, in ceea ce priveste plata/incasarea taxei pe poluare a carei restituire se solicita in cauza, intrucat pe de o parte decizia de calcul a respectivei taxe a fost emisa pentru finantator, respectiv pentru societatea de leasing, iar pe de alta parte sumele consemnate de reclamanta cu titlu de taxa pe poluare, au fost platite în favoarea societății de leasing, ca urmare a emiterii facturilor in baza contractului de leasing mentionat mai sus, astfel ca in speta nu s-a facut decat dovada incasarii de catre societatea de leasing a sumelor respective, in baza raporturilor contractuale stabilite de aceasta cu reclamanta.
Or, in aceste conditii, s-a constatat că în mod nejustificat reclamanta solicita restituirea acestor sume de la parata, desi intre părti nu există un raport juridic de drept fiscal direct și in conditiile în care reclamanta nu face dovada ca este persoana vatamata printr-un act administrativ fiscal, in sensul art. 2 alin. 1 lit. a din legea nr. 554/2004 si nici nu a fost imputernicită, în conformitate cu prevederile art. 68 cpc, sa actioneze in acest scop, in numele societatii de leasing, singura care ar fi putut solicita eventual restituirea acestei taxe de la parata.
In plus, tribunalul a reținut că autoturismul pentru care s-a plătit taxa pe poluare solicitata în cauza este nou, ori în reglementarea internă taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 si din analiza acestor dispoziții rezultă că pentru un autoturism produs în Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa pe poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
A reținut instanța de fond că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, doar in masura in care încalcă principiul liberei circulații a autovehiculelor produse si deja inmatriculate in tarile UE, insa, in speta reclamanta a achitat finantatorului taxa de poluare pentru un autoturism nou, neinmatriculat anterior . al Comunitatii Europene si care la prima inmatriculare in Romania beneficiaza de acelasi regim fiscal ca si autoturismele noi produse in Romania la inmatricularea carora se percepe, de asemenea, aceasta taxa, astfel ca nu se poate retine nici caracterul discriminator al taxei percepute ca taxa pe poluare, intrucat art. 90 din Tratatul UE nu se aplica decat produselor altor state membre carora nu li se pot aplica impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, iar lipsa dovezii unei inmatriculari anterioare . UE, face ca autovehiculul in cauza sa fie tratat ca si un autovehicul inmatriculat pentru prima data in UE, acest prim stat UE, fiind in cazul de fata Romania.
Împotriva sentinței civile nr. 1178/06.03.2013 a Tribunalului București a formulat recurs reclamanta ., invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct.7 C.pr.civ.- „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”.
În motivarea recursului recurenta arată că a investit instanța cu cere de anulare a dispozițiilor deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/10.12.2008 emisa de A. — Direcția Generala de Administrare Fiscala si obligare a paratelor la restituirea sumei de_ lei, obligarea paratelor la restituirea sumei de_ lei, reprezentând taxa de poluare, achitata la data de 17.12.2008, actualizata cu dobânda fiscala calculata conform art.124 C.pr.fîscala de la data scadenta si pana la restituirea efectiva a surnei.
În subsidiar a solicitat obligarea paratelor la restituirea sumei de 9977 lei reprezentând diferența dintre taxa de poluare pentru autovehicule de tipul celui achiziționat de recurentă si suma achitata în baza deciziei nr._/10.12.2008, actualizata cu dobânda fiscala conform art.124 c.pr.fîscala de la data scadenta si pana la restituirea efectiva a sumei.
Arată recurentul că cererea a fost respinsă pentru motivul că autoturismul pentru care s-a plătit taxa de poluare este nou, taxa instituita prin OUG nr.50/2008 fiind nelegala numai in privința autoturismelor second hand deja înmatriculate . membru.
Desi instanța de fond a respins acțiunea, sentința civila nu cuprinde motivele pentru care a fost respins și capătul subsidiar al cererii de chemare in judecata, respectiv solicitarea subscrisei de obligare a paratelor la restituirea sumei de 9977 lei.
Arată recurenta că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Ori, deși instanța de fond a respins "acțiunea astfel cum a fost precizata", in cuprinsul hotărârii nu se regăsesc motivele pentru care instanța de fond a respins si capătul subsidiar al cererii de chemare in judecata.
Arată recurenta că la termenul din data de 23.01.2013 a formulat cerere de completare si modificare a acțiunii, prin care a solicitat, in subisidiar, obligarea paratelor la restituirea sumei de 9977 lei reprezentând diferența dintre taxa de poluare pentru autovehicule de tipul celui achiziționat si suma achitata efectiv și deși instanța a luat act de modificarea cererii de chemare in judecata si s-a pronunțat pe aceasta cerere in sensul ca a respins-o, in cuprinsul hotărârii lipsește motivarea.
În fapt, arată recurenta că la data de 12.12.2008 a achitat cu titlu de taxa de prima înmatriculare suma de_ lei, in conformitate cu dispozițiile OUG nr. 50/2008. La data de 11.12.2008 a fost publicata in Monitorul Oficial OUG nr.218/2008 prin care s-a stabilit ca "in cazul taxelor pe poluare pentru autovehicule plătite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008, diferența dintre taxa stabilită potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008, se restituie. Procedura de restituire se va stabili prin ordin comun al ministrului mediului și pădurilor si al ministrului finanțelor publice, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență."
De asemenea, prin OUG nr.7/2009 s-a stabilit ca "pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 13 decembrie 2008 și care au fost înmatriculate în România ulterior acestei date, cu plata taxei pe poluare pentru autovehicule calculate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, diferența dintre taxa plătită și taxa stabilită potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, in vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008, se restituie, la cerere, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire însoțite de documentația necesara."
Arată recurenta că a depus la data de 18.03.2009 cererea de restituire a sumei reprezentând diferența de taxa de poluare pentru autovehicule, care nu a fost soluționata pana la data promovării cererii de chemare in judecata.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Așa cum în mod corect a remarcat recurenta, prin cererea introductivă de instanță aceasta a solicitat în principal restituirea taxei de poluare de 14.965 lei și a dobânzii fiscale aferente, iar prin cererea modificatoare depusă la dosar la data de 23.01.2013 a solicitat ulterior și anularea Deciziei nr._/10.12.2008, precum și, în subsidiar, restituirea sumei de 9977 lei, reprezentând diferență dintre taxa de poluare pentru autovehicule achitată în baza Deciziei contestate și suma efectiv datorată.
Instanța a luat act de cererea completatoare la termenul din 23.01.2013, atunci când conform încheierii de ședință a dispus comunicarea acesteia către celelalte părți implicate și față de aceea că pârâții nu s-au opus acestei modificări.
Cu toate acestea, din cuprinsul sentinței recurate reiese că, deși în fond acțiunea (așa cum a fost completată) a fost respinsă ca nefondată, în realitate a fost motivat doar capătul de cerere privind legalitatea taxei de poluare de 14.965 lei percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 și conformitatea actului cu normele de drept comunitar, instanța de fond omitând să se pronunțe pe fondul cererii formulate în subsidiar, având ca obiect restituirea taxei de 9977 lei.
Devin astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C., conform cărora „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”, mai exact fiind vorba de teza I a textului de lege, câtă vreme instanța de fond a respins ca nefondată cererea subsidiară, fără a motiva această soluție.
Având în vedere dispozițiile art. 312 pct. 3 C., fiind vorba despre un motiv de modificare a hotărârii și față de aceea că în cauză nu este necesară administrarea de probe noi, Curtea urmează a hotărî că nu se impune casarea sentinței recurate, cererea formulată în subsidiar putând fi soluționată în baza actelor existente la dosar și o dată cu soluționarea recursului.
Astfel, se constată că recurenta s-a adresat în prealabil cu cerere intimatei, la data de 18.03.2009 (fila 18 dosar fond) când a solicitat acesteia restituirea diferenței de taxă dintre cea datorată și cea efectiv achitată, de 14.965 lei.
De asemenea, Curtea va mai constata din înscrisul atașat la fila 16,17 din dosarul de fond că între părți a operat o veritabilă cesiune de drepturi litigioase cu privire la dreptul la acțiune privind recuperarea taxei achitată, aferentă înmatriculării autovehiculului ce constituie obiectul contractului de leasing financiar nr. CLF_/11.11.2008, astfel că recurenta, contrar concluziilor instanței de fond, este îndreptățită să recupereze diferența de taxă în nume propriu.
În ceea ce privește fondul cererii, Curtea va reține că în mod corect instanța fondului a constatat că în speță este vorba despre un autoturism nou, astfel că nu se pune problema constatării încălcării normelor de drept comunitar în privința taxei de poluare încasată în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 50/2008.
Se va avea însă în vedere și faptul că taxa a fost achitată efectiv la data de 12.12.2008, în temeiul OUG nr. 50/2008 modificată prin OUG nr. 208/2008, care a intrat în vigoare la data de 08.12.2008 și care a modificat dispozițiile OUG nr. 50/2008 privind modalitatea de calcul a taxei de poluare.
Ulterior însă, a fost publicată în Monitorul Oficial OUG nr. 218/2008, unde la art. IV alin 1 s-a menționat că în cazul taxelor de primă înmatriculare plătite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008(cum este cazul recurentei), „diferența între taxa stabilită potrivit respectivei ordonanțe de urgență și taxa stabilită potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008, se restituie”.
Se constată că, potrivit art. 6 lit. d din OUG nr. 50/2008, în vigoare până la 08.12.2008, taxa de poluare datorată pentru un autovehicul similar cu cel al recurentei este de 2477 x 0,6 x (100 – 0/ 100 = 1486, 2 Euro, respectiv 4988,43 lei.
Recurenta a achitat în schimb o taxă în cuantum de 14.965,29 lei, cu 9977 lei mai mult decât era datorat în temeiul OUG nr.50/2008.
Pe cale de consecință, prin raportare la dispozițiile art. IV din OUG nr. 218/2008, Curtea va constata că intimata A. – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI este ținută la restituirea acestei diferențe către recurentă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, Curtea va admite cererea, având în vedere dispozițiile art. 60 C. precum și cele ale art. 1, art. 5 alin 1 și 4 din OUG nr.50/2008 și ale art. 8 alin 5 din HGR 686/2008, conform cărora taxa plătită în plus de recurentă se face venit la Bugetul F. pentru Mediu.
Având în vedere că intimata pârâtă A. – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a căzut în pretenții față de recurentă cu privire la plata diferenței de taxă achitată și față de aceea că la rândul său beneficiarul final al sumei este chemata în garanție, Curtea o va obliga pe aceasta din urmă la plata către pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a sumei de 9.977 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă . S. împotriva sentinței civile nr. 1178/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI la plata către reclamantă a sumei de 9.977 lei.
Admite cererea pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
Obligă chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata către pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a sumei de 9.977 lei.
Obligă pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei, parțial din cele solicitate.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.A.P.
Jud.fond:G. S.,Tribunalul București-SCAF
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 3825/2013.... → |
|---|
