Anulare act administrativ. Decizia nr. 3689/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3689/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 4998/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3689
Ședința publică de la 26 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr.845/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamantB. C. I. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 13.12.2012 sub nr._, reclamantul B. C. I. a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. și D.G.F.P. IALOMIȚA - Biroul Soluționare Contestații, solicitând anularea deciziei nr. 462/22.11.2012 privind soluționarea contestației emisă de D.G.F.P. Ialomița și a deciziei de calcul privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/09.10.2012 emisă de A.F.P:S., obligarea acesteia la restituirea sumei de 6012 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu obligarea la plata dobânzii legale eferente sumei, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea acesteia.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a achiziționat de la o persoană fizică, la data de 01.10.2012, un autoturism marca FORD MONDEO, cu nr. de identificare (.) WFOEXXGBBE7U26629, autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania.
Mai arată că s-a adresat pârâtei cu solicitarea de restituire a taxei pentru emisiile provenite de la autovehicule, solicitarea fiind respinsă.
Consideră reclamantul că, procedându-se astfel, se încalcă normele comunitare, întrucât impunerea taxei de poluare are un caracter discriminatoriu deoarece aceasta se percepe doar la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un stat comunitar, fără a se percepe și la înmatricularea altor autovehicule similare achiziționate de pe piața internă, astfel încât refuzul paratei de a înmatricula autovehiculul fără plata acestei taxe apare ca un refuz nejustificat.
În drept, invocă dispozițiile art.1, art.2 lit.i,art.2 alin.2, art.7 alin.5, art.8 alin.1 fraza a-II-a, art.10 alin.1,teza I și art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.21 alin.4 și art. 117 alin.1 lit.d și art.124 din OG nr.92/2003 art.1 alin.4 Cod fiscal, art. 2 pct.1 lit.d cod procedură civilă, art.11, art.16 alin.1 și art. 148 Constituția Romaniei, art.25,28 și art.90 parag.I din Tatatul CE ( actualmente art.30,art.34 și art.110 parag.I din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene).
Legal citată, parata A. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003.
Totodată, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa de poluare se face venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și se gestionează de către aceasta.
Prin sentinta civilă nr. 845/14.02.2013, Tribunalul I. a admis cererea, a dispus anularea deciziei nr. 462/22.11.2012 privind soluționarea contestației emisă de D.G.F.P. Ialomița și a deciziei de calcul privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/09.10.2012 emisă de A.F.P.S., a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6012 lei, încasată cu titlu de taxă de pentru emisii poluante provenite de la autovehicule pentru autoturismul marca FORD MONDEO, cu nr. de identificare (.) WFOEXXGBBE7U26629, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, de la data de 24.10.2012, la data plății efective, a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu formulată de pârâtă, a obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma de 6012 lei precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, de la data de 24.10.2012, la data plății efective.
Pentru a pronunta această sentintă, instanta de fond a retinut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă reclamantul a achiziționat un autoturism marca FORD MONDEO, cu nr. de identificare (.) WFOEXXGBBE7U26629, înmatriculată anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania, iar pentru înmatricularea acesteia în România parata a condiționat efectuarea acestei operațiuni de plata taxei pentru emisii poluante, reglementată de Legea nr.9/2012.
Prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art.148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, Legea nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încalcă sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., când pronunțând o hotărâre preliminară a statuat prin hotărârea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a înmatricula autoturismul proprietatea reclamantului este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere, motiv pentru care parata urmează a fi obligată să procedeze la înmatriculare fără achitarea taxei auto de poluare .
Dispozițiile Legii nr.9/2012- în temeiul căreia se percepe taxa pentru emisiile poluante, se analizează în raport de dispozițiile 110 TFUE, la momentul formulării cererii adresată pârâtei pentru înmatricularea autoturismului fără taxa privind emisiile poluante.
Astfel, efectele dispozițiilor din Legea nr.9/2011 care încalcă prevederile 110 TFUE s-au consumat înainte de . 01.01.2013 a Legii nr.9/2012, în varianta publicată în data de 10.01.2012 în Monitorul Oficial.
Față de aceste aspecte, tribunalul constată că pârâta a refuzat în mod nejustificat să înmatriculeze autoturismul aparținând reclamantei fără a plăti taxa pentru emisiile poluante prevăzută prin Legea nr.9/2012.
Față de considerentele sus arătate, tribunalul, constatând caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, impusă de prevederile art. 148 din Constituția României urmând să înlăture aplicarea acesteia.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene și în consecință tribunalul urmează a admite în parte cererea formulată de reclamantul B. C. I., va dispune anularea deciziei nr. 462/22.11.2012 privind soluționarea contestației emisă de D.G.F.P. Ialomița și a deciziei de calcul privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/09.10.2012 emisă de A.F.P:S., precum și restituirea sumei de 6012 lei.
Potrivit art.124 și următoarele Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă fiscală, de la expirarea celor 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire la organul fiscal încasator, la data plății efective .
De asemenea, având în vedere că taxa de poluare s-a făcut venit la Administrația F. pentru Mediu, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
Trebuie arătat în același timp că însăși Î.C.C.J., prin plenul ei, a pronunțat decizia nr.24/17 noiembrie 2011, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtele, solicitând modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii.
Recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea constată că prin dispozitivul sentinței recurate nu se stabilește cu claritate căreia dintre pârâte îi revine obligația de a restitui reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare – deși acțiunea este admisă în contradictoriu cu două pârâte, A. S. și D. Ialomița, în dispozitiv se menționează „obligă pârâta să restituie reclamantului suma… încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante” fără ca această pârâtă să fie identificată. De asemenea, nu este identificată nici pârâta căreia chemata în garanție trebuie să îi vireze contravaloarea taxei menționate.
În raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că se află în imposibilitate de a efectua controlul judiciar, dat fiind că nu se poate stabili cu certitudine care dintre pârâtele recurente a fost obligată față de reclamant la plata contravalorii taxei pentru emisiile poluante. În opinia Curții, caracterul confuz al dispozitivului echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 2, 3, 5 c.p.c. Curtea va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr.845/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamantB. C. I. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. V. D. G. SeverinIonuț C. G.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DCV, tehnored.EC/2ex.
Trib.Ialomița/jud. I. T.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4003/2013. Curtea de... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
