Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Încheierea nr. 04/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 04/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 970/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA: 04.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - G. D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurentul - reclamant N. P. M. M., împotriva sentinței civile nr. 498/31.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, C. DE P. SECTORIALE A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI, S. R. – REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, se prezintă pentru intimatul – pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN, consilier juridic G. P. – V., care depune delegație de reprezentare, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- la data de 03.09.2012, prin Serviciul Registratură, intimatul MAI a depus întâmpinare, după care:
Curtea comunică reprezentantului intimatului - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN un duplicat al întâmpinării depuse pentru acest termen de către intimatul MAI.
Reprezentantul intimatului - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN arată că, în situația în care completul va aprecia că procedura de citare este legal îndeplinită cu recurentul – reclamant, având în vedere faptul că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost restituită cu mențiunea „afișat”, nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea apreciază faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, astfel că, nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea pentru data de 11.02.2013, motiv pentru care
DISPUNE :
Amână pronunțarea la data de 11.02.2013.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. B. H. P. F. G. A.
GREFIER
G. D.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZA CIVILĂ NR. 579
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA: 11.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - G. D.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de către recurentul - reclamant N. P. M. M., împotriva sentinței civile nr. 498/31.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, C. DE P. SECTORIALE A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI, S. R. – REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea pentru data de 11.02.2013, când a decis următoarele:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 498 pronunțată la data de 31.05.2012, Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, Complet specializat pentru contencios administrativ fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în București, sector 1, .. 1A, C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în București, sector 4, .. 3, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, sector 5, .; a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman; a respins ca nefundată acțiunea formulată de reclamantul N. P. M. – M., cu domiciliul în Z., ., județ Telerman, împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman, cu sediul în A., .. 71-73, județ Teleorman, în contradictoriu cu C. Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în București, sector 1, Piața V. M., nr. 1-3; a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor, C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În considerentele sale, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamantul N. P. M. M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, C. de P. Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor București, S. R. – reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București, C. Național pentru Combaterea Discriminării și Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâții Ministerul Administrației și Internelor, C. de P. Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor București și Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman să fie obligați la plata sumelor de bani reprezentând ajutorul prevăzut de lege la trecerea în rezervă, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, iar pârâtul S. R. – reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București să fie obligat să asigure fondurile necesare plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a activat în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Teleorman până la data de 30.11.2011, iar în momentul în care a îndeplinit condițiile legale privind vârsta și vechimea în muncă a fost trecut în rezervă, fără a i se acorda ajutorul prevăzut de legislația specifică, ajutor de care au beneficiat alți colegi de-ai săi, aflați în situații similare, care au trecut în rezervă înaintea sa.
De asemenea, reclamantul a arătat că prin excluderea sa din categoria celor care au primit ajutoarele bănești, constând în contravaloarea salariilor de bază nete avute în luna schimbării poziției de activitate, se consideră discriminat în raport cu alte categorii care au beneficiat de aceleași prevederi legale.
Astfel, reclamantul a arătat că, deși dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 38/2003, care reglementau acordarea ajutorului în cauză, a fost abrogat prin art. 48 pct. 9 din Legea nr. 330/2009, la punctul 2 alin. 1 din Anexa IV/2 din Legea cadru nr. 330/2009 se prevede că la trecerea în rezervă polițiștii, în funcție de vechimea efectivă, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate, iar în conformitate cu prevederile alin. 2 din același act normativ cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat cu drept la pensie de serviciu, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu 2 solde lunare nete, respectiv cu 2 salarii de bază de încadrare nete.
În condițiile în care, aceeași reglementare se regăsește în art. 20 alin. 1 și 2 sin Capitolul al II-lea, Secțiunea a 3-a din Anexa VII din Legea cadru nr. 287/2010, iar prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 s-a instituit interdicția de a se mai acorda ajutoare până la data de 31.12.2010, reclamantul a arătat că dispozițiile legale privind acordarea ajutorului prevăzut succesiv în actele normative enumerate au rămas în vigoare, chiar dacă în unele perioade alte reglementări legale au interzis acordarea ajutorului în cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile pct. 2 alin. 1 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009, art. 20 alin. 1 și 2 sin Capitolul al II-lea, Secțiunea a 3-a din Anexa VII din Legea cadru nr. 287/2010, art. 152, art. 153 lit. j), art. 154 alin. 1 din Legea nr. 263/16.12.2010 și art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, iar în dovedirea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr._/24.01.2012 emisă de C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, în numele Statului R. prin Ministerul Finanțelor, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. pe considerentul că, față de obiectul cauzei, acesta nu poate avea calitatea de debitor față de reclamant în baza vreunei dispoziții legale.
La rândul său, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că prezenta cauză are ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salariale, situație în care, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raporturi de serviciu, iar faptul că ministerul are calitatea de ordonator principal de credite nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a arătat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, dispozițiile privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă în anul 2011 nu se aplică.
În consecință, s-a arătat că polițiștii ale căror raporturi de serviciu au încetat, fiindu-le stabilit dreptul la pensie de serviciu în anul 2011, nu beneficiază de ajutoarele stabilite de Legea nr. 284/2010.
Aceeași excepție, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, a fost invocată și de pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, care a susținut că, în raport de dispozițiile art. 132 și art. 139 din Legea nr. 263/2010, stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale, fără ca printre acestea să se numere activități legate de plata ajutoarelor la trecerea în rezervă.
Pârâtul I. Județean de Poliție Teleorman, prin întâmpinarea formulată a invocat, la rândul său, excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, în calitatea sa ordonator terțiar, nu putea plăti sumele pretinse, în absența alocării sumelor necesare existând obligația de a se încadra în cheltuielile de personal menționate în anexele la legile bugetare, precum și faptul că, și în situația în care excepția ar fi respinsă, instituția ar fi în imposibilitate legală și financiară de a plăti sumele solicitate, atâta timp cât acestea nu au aprobată destinația.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul I. Județean de Poliție Teleorman a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât actele normative invocate de reclamant erau abrogate la data trecerii acestuia în rezervă, iar art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, prevede că în anul 2011 nu se acordă ajutoarele solicitate de reclamant.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie de serviciu la data de 30.11.2011, iar prin prezenta acțiune solicită obligarea pârâților Ministerul Administrației și Internelor, C. de P. Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor București și Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman să fie obligați la plata sumelor de bani reprezentând ajutorul prevăzut de lege la trecerea în rezervă, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, iar pârâtul S. R. – reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București să fie obligat să asigure fondurile necesare plății ajutorului prevăzut de pct. 2 alin. 1 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul constată că stabilirea și acordarea drepturilor bănești aferente unui raport de serviciu constituie un atribut ce aparține în exclusivitate angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Prin urmare, dat fiind faptul că reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman se apreciază că acesta este singurul în măsură să plătească drepturile bănești solicitate de reclamant, așa încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât urmează a fi respinsă ca fiind nefondată.
Însă, în raport de cele expuse, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții S. R. – prin Ministerul de Finanțe, Ministerul Administrației și Internelor și C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor sunt apreciate întemeiate și urmează a fi admise.
Referitor la fondul cauzei, Tribunalul apreciază acțiunea neîntemeiată pentru considerentele:
La data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care la art. 20 din Anexa VII prevede că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate.
Astfel, potrivit acestui text de lege, la o vechime efectivă până la 5 ani se acordă un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază, între 5 - 10 ani se acordă un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază, iar între 10 - 15 ani se acordă un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
De asemenea, între 15 - 20 ani se acordă un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază, între 20 - 25 ani se acordă un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază, între 25 - 30 ani se acordă un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază, iar peste 30 ani se acordă un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
În fine, în conformitate cu prevederile alin. 2 ale aceluiași articol, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază, prevederi care nu se aplică însă personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care beneficiază de plăți compensatorii.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 285/2010 în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
De asemenea, Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prevede în art. 9 că în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Nu se poate susține că există discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 16 din Constituția României, republicată, în ceea ce privește acordarea ajutoarelor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, întrucât prin acte normative succesive s-a prevăzut că aceste ajutoare nu se acordă nici în anul 2011 și nici în anul 2012.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art. 14 din Convenție, a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie numai dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele dintre situațiile analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.
Ori, în esență, neacordarea de către legiuitor a ajutoarelor la ieșirea la pensie își are justificarea în situația de criză economică, neacordarea acestor ajutoare în anul 2011 impunându-se în măsura în care a fost necesară reducerea cheltuielilor bugetare, dat fiind faptul că au mai fost adoptate și alte acte normative având ca scop reducerea cheltuielilor bugetare, creșterea veniturilor la bugetul de stat și redresarea situației economico-financiare a țării, care s-au dovedit, însă, insuficiente.
În raport de cele expuse, se vor admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și Internelor, C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocate de acești pârâți și va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului Teleorman.
Se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N. P. M. – M. împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului Teleorman în contradictoriu cu C. Național pentru Combaterea Discriminării, iar acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor, C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice se va respinge ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acesteia a declarat recurs reclamantul N. M. M., solicitând, admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, arătând, în esență, că în mod greșit a fost respinsă acțiunea introductivă, deși aceasta era întemeiată și trebuia admisă, având în vedere că potrivit art. 20 din Anexa VII, Capitolul II, Secțiunea a 3-a din Legea nr. 284/2010 „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate…” cuantumul ajutorului variind în funcție de vechimea avută. Aceeași dispoziție legală este prevăzută de pct. 2 (1) din Anexa IV/2 la Legea cadru nr. 330/2009, potrivit cu care, la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate în raport de vechimea efectivă. Pe de altă parte, în cauză nu se poate reține discriminarea în măsura în care neaplicarea dispozițiilor legale care reglementează acordarea ajutorului la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie a fost reglementată atât pentru anul 2011, dar și pentru anul 2012, iar instanța de fond nu a avut în vedere că, în anul 2010 aceste ajutoare au fost acordate. Or, criza economico-financiară a debutat în anul 2008, iar ajutoarele s-au acordat colegilor săi care s-au pensionat în anul 2010, în schimb el, în anul 2011 a beneficiat de aceste ajutoare, fiind evident că s-a aplicat o diferență de tratament care are natură discriminatorie, deoarece nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă.
Intimatul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a formulat întâmpinare, prin care a arătat că recurentul critică modul de soluționare a acțiunii pe fond, fără însă să formuleze critici și cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor. În consecință, având în vedere faptul că recurentul nu critică hotărârea sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., precum și prevederile legale la care a făcut referire, solicită a se constata că privitor la Ministerul Administrației și Internelor hotărârea instanței de fond este legală a temeinică.
Intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TELEORMAN, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor invocate, și, în subsidiar, respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că recurentul a invocat prevederile OUG nr. 38/2003 și ale Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului bugetar, deși a trecut în rezervă, cu drept la pensie, la data de 30.11.2011, dată la care cele două acte normative erau abrogate, în cauză fiind aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ Teleorman, a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, iar în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, a arătat că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, art. 7 alin. 1 și 2.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este întemeiat, urmând să modifice în parte sentința recurată și să oblige pârâtul IPJ Teleorman să-i plătească reclamantului contravaloarea ajutorului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea – cadru nr. 284/2006 la trecerea în rezervă, actualizată cu indicele de inflație la data plății:
Potrivit dispozițiilor art.20 din Anexa VII Capitol II din LEGE-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în raport de vechimea efectivă de peste 25 de ani, cât și diferența de vârstă până la limita de vârstă pentru pensionare, reclamantul recurent este îndreptățit la un ajutor reprezentând plata a 25 de solde ale funcției de bază:
„ART. 20
(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care beneficiază de plăți compensatorii.
(4) În caz de deces al beneficiarului înainte de data plății ajutorului, acesta se acordă soției sau soțului supraviețuitor ori copiilor, iar în lipsa acestora, părinților, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor alin. (1) și (2).”
Reclamantul recurent a solicitat plata drepturilor mai sus menționate, iar pârâta intimată a comunicat refuzul de plată, motivat de faptul că prin dispozițiile art.94 din Legea nr. 284/2010 plata drepturilor pretinse este suspendată, acordarea acestor drepturi fiind condiționată de disponibilitățile bănești aprobate cu această destinație.
Potrivit dispozițiilor art. 94 din Anexa VII Capitol II a Legii nr. 284/2010, acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Într-adevăr, dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevăd că în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică, însă o atare prevedere nu lipsește de substanță drepturile la care se referă, ci temporizează exercițiul acestor drepturi:
„ART. 13
(1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
(2) În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.”
Având în vedere faptul că reclamantul recurent a formulat cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze în cursul anului 2012 și refuzul recunoașterii drepturilor pretinse prin prezenta acțiune este situat tot în anul 2012, curtea apreciază că se impunea admiterea acțiunii.
Curtea subliniază că limitarea sau nealocarea fondurilor bugetare aprobate anual cu destinația plății drepturilor prevăzute de art. 20 Anexa VII Capitolul II din Legea nr. 284/2010 nu poate constitui un temei pentru refuzul de plată, întrucât o asemenea condiționare tinde a nega în substanță un drept prevăzut de legiuitor în favoarea reclamantului, devenit cert și lichid odată cu încetarea raporturilor sale de serviciu.
Exigibilitatea acestui drept a fost temporizată, ca efect al dispozițiilor art.94 din Anexa VII Capitol II a Legii nr.284/2010, fiind de observat că prevederile art.13 alin.1 din Legea nr. 285/2010 nu abrogă dispozițiile art. 20 Anexa VII Capitolul II din Legea nr. 284/2010, ci statuează că în cursul anului 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică, dispoziție ce nu poate fi interpretată decât în sensul însușit de instanța fondului și de prezenta instanță, în sensul că privește efectiv exercițiul drepturilor cuvenite la încetarea raportului de serviciu și nu existența în concret a acestor drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurentul - reclamant N. P. M. M., împotriva sentinței civile nr. 498/31.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, C. DE P. SECTORIALE A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI, S. R. – REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea în contradictoriu cu I.P.J. Teleorman.
Obligă pârâtul I.P.J. Teleorman să plătească reclamantului contravaloarea ajutorului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea - cadru nr. 284/2010 la trecerea în rezervă, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. B. H. P. F. G. A.
GREFIER
G. D.
Red. DMB/2ex
Jud. fond: M. N.
Tribunalul Teleorman
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2861/2013. Curtea de... | Alte cereri. Sentința nr. 2904/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
