Anulare act administrativ. Sentința nr. 506/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 506/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 560/39/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 506
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE :S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol este soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâții S. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI – PUNCTUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIRET și S. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI – PUNCTUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIRET PRIN INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETUL MARMAȚIEI având ca obiect “anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, iar pârâtul S. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI – PUNCTUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIRET a depus la dosarul cauzei la data de 30.01.2013, prin serviciul registratură, prin fax, întâmpinare, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Curtea revine asupra obligației stabilite în sarcina reclamantului de a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, având în vedere că reclamantul a achitat taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, în fața Curții de Apel Suceava, dovada regăsindu-se la fila 17 din dosar.
Curtea invocă din oficiu excepția de necompetență teritorială a instanței.
Curtea reține că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepția de necompetență teritorială.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 29 iunie 2012 petentul B. V. a chemat în judecată Inspectoratul Poliției de Frontieră Rădăuți – Punctul Poliției de Frontieră Siret, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei privind refuzul intrării la frontieră nr.510/19.06.2012 a Poliției de Frontieră Română (Punctul de trecere a frontierei Siret) din 12 iunie 2012, prin care i-a fost refuzată . i-a fost revocată viza de intrare .
În motivare arată că este cetățean ucrainean și la data de 19 iunie 2012 a intrat în România prin punctul de trecere al frontierei Siret, pe baza vizei obținute pentru o perioadă de 6 luni, de la 4.03.2012 și până la 3.09.2012.
Organele Poliției de frontieră române, fără a-i da vreo explicație, i-au interzis .-a fost aplicată ștampila pe pașaport și i-a fost înmânat un document din care rezulta refuzul intrării la frontieră.
Consideră că măsura luată este nelegală și nemotivată, atâta timp cât, asupra sa nu s-au găsit bunuri interzise la vamă și nici bunuri nedeclarate sau peste cantitățile admise.
În ceea ce privește revocarea vizei, în documentul primit s-a menționat ca motiv „Este o persoană asupra căreia a fost instituit un consemn de nepermitere a intrării” .
Prin întâmpinarea formulată de intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației a solicitat respingerea cererii ca nefondată și menținerea actului administrativ ca fiind legal și temeinic.
În motivare arată că măsura administrativă a fost luată la solicitarea Serviciului Român de Informații, iar Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a procedat doar la instituirea acestei măsuri ca o obligație legală ce-i revine. La nivelul punctului de frontieră putându-se dispune doar nepermiterea intrării în România, ca și consecință a instituirii interzicerii intrării în România.
Măsura a fost luată împotriva reclamantului în baza consemnului restrictiv activ, măsura N.P.I. instituită pentru o perioadă de 15 ani de către Serviciul Român de Informații, care, conform Legii nr.51/1991, privind organizarea și funcționarea a acestuia, principala atribuție fiind aceea de a asigura siguranța națională.
Mai arată că adresa Serviciului Român de Informații are caracter „Secret de Stat”, nivelul de clasificare „Strict secret”, iar potrivit legii, conținutul acestui înscris nu poate fi adus la cunoștința persoanelor care nu îndeplinesc condițiile stipulate în lege.
Prin ..10.2012 A CURȚII DE APEL SUCEAVA, SECȚIA A II A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art.105 alin. 2 din OUG nr.194/2002, măsura interzicerii intrării în România se dispune că către Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
În speță, măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către o autoritate centrală, respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, la solicitarea Serviciului Român de Informații, așa cum rezultă din întâmpinarea aflată la fila 14 dosar.
Adresa de la fila 5 dosar, cuprinde dosar comunicarea măsurii către reclamant.
Art.105 alin. 5 din OUG nr.194/2002 stipulează că interzicerea intrării în România poate fi contestată în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.
Însă, obiectul contestației, respectiv interzicerea intrării are înțelesul dat de art.2 lit.x din OUG nr.194/2002 respectiv acela de decizie sau orice act de natură administrativă prin care se interzice . teritoriul României .
Așadar obiectul contestației îl poate constitui atât decizia emisă de IGPF în temeiul art. 105 alin. 2 cât și măsurile de punere în aplicare (potrivit art.105 alin. 3) măsuri impuse de către formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări sau ale IGPF, respectiv Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră.
Or, decizia emisă de IGPF se atacă la Curtea de Apel București potrivit art.10 alin. 3 din Legea nr.554/2004, reclamantul având domiciliul în Ucraina.
Cum competența privind contestația împotriva deciziei de interzicere a intrării în România revine Curții de Apel București, revine tot acestei instanțe competența de a judeca și capătul de cerere privind anularea deciziei de anulare a vizei de intrare în România, acest capăt de cerere fiind unul accesoriu, operând o prorogare legală de competență în temeiul art.17 Cod procedură civilă .
Important de subliniat apare faptul că, în baza dispozițiilor nr.579/16.12.2011 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, „în litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care inspectoratele județene ale PFR sunt parte, inspectoratele teritoriale ale PFR se subrogă în drepturile și obligațiile inspectoratelor județene, dobândind calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de calitatea lor procesuală și de faza de judecată după cum urmează:
Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației pentru IJPF Maramureș, IJPF Satu M. și IJPF Suceava”.
Așadar, cum reclamantul a desemnat, în mod greșit, ca instanță competentă Curtea de Apel Suceava, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 158, 159 Cod procedură civilă în favoarea Curții de Apel București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, SCAF la data de 16.11.2012.
La termenul de judecată din data de 4.02.2013 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a instanței de judecată .
Analizând cu prioritate excepția de necompetență teritorială a instanței de judecată potrivit art 137 alin 1 din C. curtea reține că aceasta este fondată, urmând a fi admisă ca atare cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Analizând cu prioritate excepția de necompetență teritorială exclusivă invocată de instanța din oficiu la data de 22.10.2012 instanța reține că aceasta este întemeiată ,urmând a fi admisă ca atare, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași ,aceasta fiind instanța de judecată în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură .
Reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr 510 din data de 19.06.2012 privind refuzul intrării pe teritoriul României ,măsură dispusă de către Poliția de Frontieră Română –Punctul de Trecerea a Frontierei Siret.
Potrivit art 2 litera x din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, prin interdicția de intrare în România se înțelege decizia sau orice alt act de natură administrativă sau judiciară prin care se interzice . teritoriul României pentru o perioadă determinată;
Potrivit art 105 alin 2 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România măsura de interzicere a intrării în România poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b^1).
Potrivit art 105 alin 5 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă.
Stabilirea competenței teritoriale de soluționare a prezentei cereri reclamă determinarea înțelesului noțiunii de „formațiune care a dispus această măsură” prevăzută de textul de lege menționat anterior.
Curtea reține că în înțelegerea noțiunii de „formațiune care a dispus această măsură” trebuie avute în vedere și prevederile art 12 alin 1 și 4 din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare
Potrivit art 12 alin 1 din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare, la nivel teritorial, Poliția de Frontieră Română organizează Garda de Coastă, inspectorate teritoriale, grupuri de nave, sectoare și alte unități ale poliției de frontieră; în punctele de trecere a frontierei de stat se organizează și funcționează puncte ale poliției de frontieră.
Potrivit art 12 alin 4 din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare, la frontiera cu fiecare stat vecin, exceptând județele Tulcea și C., se organizează și funcționează inspectorate teritoriale cu personalitate juridică. În județele care au ca limită frontiera de stat, se organizează servicii teritoriale ale poliției de frontieră. În județele B. și Ialomița se organizează sectoare ale poliției de frontieră, prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Așadar, din analiza textelor de lege menționate anterior privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră și având în vedere competențele acesteia privind emiterea Deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României, curtea reține că instanța competentă să soluționeze cererea având ca obiect anularea Deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României este Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află punctul de trecere al frontierei și ,implicit, autoritatea publică din cadrul Poliției de Frontieră care a dispus această măsură.
Această concluzie rezultă și din interpretarea teleologică a prevederilor art 105 alin 2 și 5 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România ,legiuitorul a instituit competența de soluționare a cererilor având ca obiect anularea Deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României în favoarea Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află Punctul de trecere al Frontierei din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră care a dispus această măsură.
Din conținutul art 105 alin 2 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România instanța reține că autoritățile publice care au competența legală de a dispune măsura de interzicere a intrării în România sunt Oficiul Român pentru Imigrări și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, acestea fiind autorități publice centrale ,ambele cu sediul în Municipiul București .
Analiza prima facie a textului de lege menționat anterior, prin raportare la sediul acestor autorități publice, impune concluzia potrivit căreia toate cererile având ca obiect anularea Deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României sunt de competența materială și teritorială a Curții de Apel București, ca instanță în a cărei rază teritorială se află sediul acestor autorități publice
Așadar, dacă s-ar impune interpretarea menționată anterior în privința stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, ca instanță în a cărei rază teritorială se află sediul acestor autorități publice, prevederile art 105 alin 5 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România care cuprind noțiunea de „formațiune care a dispus această măsură” ar fi total lipsite de eficiență juridică în privința determinării instanței competentă teritorial să soluționeze această cauză.
Însă, prin raportare la un argument de topografie a textelor, respectiv art art 105 alin 2 și alin 5 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România ,instanța reține că cererea având ca obiect anularea Deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României este de competența teritorială a Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află Punctul de trecere a Frontierei din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră care a dispus această măsură.
Or ,în prezenta cauză Punctul de trecere a Frontierei Siret se află în raza teritorială de competență a Curții de Apel Suceava ,iar Deciziei nr 510 din data de 19.06.2012 a fost emisă de către Punctul de Trecerea a Frontierei Siret din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră .
Prin raportare la considerentele de fapt și de drept menționate anterior curtea va admite excepția de necompetență teritorială exclusivă și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Curtea va constata ivit conflictul negativ de competență și va dispune înaintarea cauzei către ÎCCJ în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. V., cu domiciliul ales la C.av. H. G., în Rădăuți, Piața Garoafelor, nr. 2, județ Suceava și pârâții S. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI – PUNCTUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIRET, cu sediul în Siret, J. Suceava și S. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI – PUNCTUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIRET PRIN INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETUL MARMAȚIEI, cu adresă de comunicare a actelor de procedură la Serviciul Teritorial al Polițieie de Frontieră Suceava, cu sediul în municipiul Rădăuți, Calea Bucovinei nr. 23-25, județul Suceava, J. Suceava, în favoarea Curții de Apel Suceava.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune înaintarea cauzei către ÎCCJ în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 876/2013. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1091/2013.... → |
|---|
