Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 23408/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 763
Ședința publică din data de 18.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: C. P.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta - reclamantă F. L. împotriva sentinței civile nr. 2193/22.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-IX-a C.A.F. în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, având ca obiect „litigiu cu funcționarii publici”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă, prin avocat C. C., iar intimata, prin consilier juridic B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, la data de 29.01.2013, intimata – pârâtă depune la dosar întampinare .
Curtea comunică reprezentantei recurentei – reclamante un exemplar al întâmpinării depuse de intimata – pârâtă.
Se interpelează partea prezentă dacă mai are probe noi pe care să le prezinte instanței iar aceasta susține că singurele probe de care întelege să se prevaleze sunt înscrisurile din dosar.
Curtea ia act de susținerea reprezentantului recurentei – reclamante .
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea dă părților prezente cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta - reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului și să se constate lipsa de legalitate a soluției primei instanțe.
Intimata – pârâtă, prin consilier juridic, formulează concluzii de respingere a recursului pe motiv că nu s-a formulat plângere împotriva deciziei de eliberare din funcție deci nu a fost îndeplinită procedura prealabilă.
Instanța declară, în conformitate cu prevederile art. 150 C.pr.civ., dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare .
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2193/22.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-IX-a C.A.F. în dosarul nr. _, s-a admis excepția inadmisibilității formularii actiunii și s-a respins actiunea formulată de reclamanta F. L. cu domiciliul în București, sector 6, . nr. 1, . în contradictoriu cu pârâta D. G. DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCURESTI cu sediul în București, sector 1, .. 21-23 împotriva deciziilor nr.1338/ 27.07.2010 și nr.1565/ 24.08.2010, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași – Secția Civilă la data de 30.03.2011, reclamanta F. L. a solicitat anularea Deciziei nr.1338/27.07.2010, prin care a fost eliberată din funcția publica de executie de consilier superior, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare emisa de parata DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, ca netemeinică și nelegală si a Deciziei nr.1565/24.08.2010 prin care s-a constatat incetarea raportului de serviciu cu parata, restabilirea situatiei anterioare si plata unor despagubiri egale cu salariile lunare si sporurile cuvenite.
În motivarea acțiunii reclamanta a aratat ca a fost incadarata la Serviciul executare Silita Persoane fizice –DACPF din cadrul DGITL sector 1 din anul 2003. Decizia nr.1338/27.07.2010 a fost emisa in temeiul OUG nr.63/2010 ca urmare a reorganizarii activitatii, iar la data de 27.08.2010 a depus contestatia nr._/26.08.2010 la care parata a raspuns in sensul ca decizia a fost intocmita cu respectarea legii. Eliberarea din functie s-a facut contrar legislatiei muncii, nu s-au consultat sindicatele si reprezentantii salariatilor, nu s-au respectat criteriile vizand ordinea in care se fac reducerile de personal(art.81 CCMUNN 2007-2010) si masurile de protectie sociala prev.de OUG nr.98/1999. OUG 63/2010 nu prevede criteriile de reducere a posturilor astfel ca se aplica legislatia muncii. Art.117 din Legea nr.188/1999 prevede ca dispozitiile acesteia se completeaza cu prevederile legislatiei muncii. Parata nu a respectat art.69 si urmatoarele din C.muncii neconsultand sindicatul reprezentativ din unitate, nu a avut in vedere criteriile minimale prev.de art.81 din CCMUNN 2007-2010, argumentand ca nu a existat nici un criteriu pentru desfiintarea posturilor, reducerea acestora facandu-se in mod aleatoriu. Totodata, decizia nr.1338/27.07.2010 nu contine mentiuni obligatorii ce atrag nulitatea sa: dreptul de a contesta decizia, termenul de contestare, instanta competenta.
În drept, a invocat prev.Legii nr.554/2004, Codul Muncii, CCMUNN 2007-2010, OUG 63/2010.
Parata a formulat intampinare in cuprinsul careia a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prelabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
S-au anexat in copie: decizia nr.1565/24.08.2010, decizia nr.1338/27.07.2010, plangerea prelabila nr._/26.08.2010, adresa nr._/27.09.2010, hotararea nr.153/26.07.2010, organigrame, state de functii, regulament de defasurare a concursului, dispozitia nr.4868/13.07.2010, avizul nr._/21.07.2010, raport specialitate, anuntul de organizare a examenului si rezultatele concursului, cerere participare concurs din 28.07.2010, cerere transfer din 14.01.2010, evaluari, acte studii.
La data de 28.02.2012 reclamanta a depus cerere completatoare si modificatoare prin care a solicitat revocarea în tot a deciziei nr.1338/27.07.2010 si deciziei nr. 1565/24.08.2010 de incetare a raporturilor de serviciu, cu obligarea paratei la plata salariilor si sporurilor de care ar fi beneficiat de la data de 24.08.2010 pana la solutionarea irevocabila a cauzei si la plata sumei de 55.264,39 euro(240.400 lei) daune materiale pentru concediere si 1.000 euro(4.350 lei) despagubiri materiale.A mentionat ca potrivit art.6 al.5 si 6 lit.a)-g) din Legea nr.329/5.11.2009 la aplicarea reorganizarii trebuiau avute in vedere criteriile prevazute de act act normativ.Totodata parata, avea obligatia conform art.99 din Legea nr.188/2009 in perioada de preaviz, daca existau functii publice vacante corespunzatoare, de a le pune la dispozitia functionarilor publici si daca nu existau trabuia sa solicite ANFP lista functiilor publice vacante, functionarul putand sa se transfere. Conditiile de organizare a concursului nu au fost respectate intrucat Regulamentul nu prevede componenta comisiei de examinare.A concurat cu alti 2 salariati din care 1 are studii superioare, iar cererea sa a fost respinsa pe motiv ca nu indeplinea conditiile de studii, desi in perioada 2003-2007 a absolvit mai multe cursuri de formare profesionala, fiind absolventa a Facultatii de constructii Bucuresti, fiind angajata din 2003 si din 2005 fiind consilier superior in cadrul Servicului Executare Creante Bugetare. Impiedicarea acesteia de a participa la concurs si numirea celorlalte 2 persoane fara a avea loc concursul este profund nelegala. Parata avea obligatia de a-i comunica lista functiilor publice vacante la nivelul DITL.Suma de 55.264,39 euro sunt despagubiri materiale datorate imposibilitatii achitarii creditului ipotecar ca urmare a eliberarii din functie, iar 1.000 euro, despagubiri materiale datorate disconfortului psihic generat de incetarea raportului de serviciu.
Parata a depus completare la intampinare(f.120-125).
Instanta a incuviintat proba cu acte pentru ambele parti.
La termenul din data 22.05.2012 instanta de fond a pus în discuția partilor exceptia indmisibilitatii formularii actiunii pentru lipsa plangerii prealabile, asupra căreia a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata in cadrul Serviciul Executare Silita Persoane fizice –DACPF din cadrul DGITL sector 1 in funcția publica de executie de consilier superior, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, avand deci calitatea de functionar public.
In temeiul OUG nr.63/2010, a fost emisa Dispozitia nr.4868/13.07.2010(f.49) de catre Primarul sector 1 prin care a fost redus numarul maxim de posturi la nivelul DGITL sector 1 la 177.
Prin HCLS 1 nr.153/26.07.2010(filele 38-42) au fost modificate organigrama, statele de functii, R. si s-a aprobat regulamentul pentru organizarea concursului pentru functionarii publici care vor fi numiti in noile functii publice sau compartimente.
Prin adresa nr._/21.07.2010 ANFP(f.52) a avizat noua structura organizatorica.
Prin decizia nr.1338/27.07.2010 (f.25-26) reclamantei i s-a comunicat imprejurarea ca 2 functii publice de executie de consilier superior, clasa 1, grad profesional superior se desfiinteaza datorita reorganizarii Serviciului Executare Silita Persoane fizice –DACPF si acordarea unui termen de preaviz de 30 de zile incepand cu data de 28.07.2010, decizia fiind comunicata sub semnatura la data de 27.07.2010.
Reclamanta a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile impotriva deciziei privind acordarea preavizului formuland contestatia nr._/26.08.2010(f.27-29) la care parata a raspuns negativ prin adresa nr._/27.09.2010(f.29-36).
Reclamanta s-a inscris la concursul organizat in data de 01.08.2010, fiind respinsa intrucat potrivit anexei 1 la anunt(fila 78) pentru postul de consilier superior la Serviciul Executare Silita Impozite si taxe persoane fizice erau necesare studii superioare in domeniul stiintelor economice/administratie publica/stiinte juridice.
Reclamanta are potrivit actelor de la dosar studii superioare, dar a absolvit Institutul de Constructii si intrucat a formulat cererea de participare la concurs pentru acest post(f.101), in mod corect a fost respinsa cererea sa de inscriere la concurs de catre parata, pentru neindeplinirea conditiilor de studii(f.92).
Daca aceasta ar fi formulat cererea de participare la concurs pentru postul de consilier superior la Serviciul Registratura pentru care s-au impus doar conditii de studii superioare cu diploma de licenta, aceasta ar fi putut participa la concurs intrucat indeplinea conditiile necesare de studii pentru ocuparea acestei functii publice.
Prin decizia nr. 1565/24.08.2010 a Directorului General al DGITL (fila 23-24), s-a dispus eliberarea din functia publica de executie consilier superior, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare a reclamantei începând cu data de 27.08.2010, în temeiul art.97 lit.c coroborat cu 99 al.1 lit.b, al.2, 3, 4, 5, 6, art.100 al.3, 103 al.1 si 2, 107 al.1 si 117 din Legea nr.188/1999, comunicata acesteia in data de 25.08.2011.
Analizand inscrisurile atasate de reclamanta la dosar Tribunalul constata ca aceasta formulat plangerea prealabila nr._/26.08.2010 in raport de decizia nr.1338/27.07.2010 de acordare a preavizului(fila 27-28), nu insa si in raport de decizia nr.1565/24.08.2010 prin care s-a dispus eliberarea acesteia din functie, fata de care nu a formulat plangere prealabila, apreciind ca decizia nr.1565 este un act subsecvent deciziei de preaviz, care fiind nul, nu poate produce nici un efect.
Potrivit art. 106 din Legea nr.188/1999 - (1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Potrivit art. 7 din Legea nr.554/2004- (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Sintagma folosita de legiuitor in art.106 din Legea nr.188/1999 „act administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu” vizeaza decizia sau dispozitia prin care conducatorul unei institutii constata sau dispune incetarea raportului de serviciu.
In cazul de fata, reclamanta a recunoscut faptul ca nu a formulat plangere prealabila in conditiile art.7 din Legea nr.554/2004 impotriva deciziei nr.1565/24.08.2010 de eliberare din functie, astfel ca, exceptia formulata de parata este intemeiata.
Apararile acesteia in sensul ca a formulat plangere prealabila impotriva deciziei de acordare a preavizului si ca decizia de eliberare din functie este un act subsecvent acesteia, nu au fost reținute, întrucat nu preavizul este actul de sine statator care produce efecte prin el insusi, modificand sau incetand raporturile juridice dintre parti, ci decizia de eliberare din functie.
Pe de alta parte, si prevederea legala este clara, art.106 din Legea nr.188/1999 nefacand referire la înștiințarea de acordare a preavizului, ci la „actul administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu”.
Decizia de acordare a preavizului contestata de reclamanta în cadrul procedurii prealabile este o simplă înștiințare, prin care functionarului public i se face cunoscut faptul ca urmeaza a se dispune incetarea raporturilor de serviciu si i se aduce la cunostinta data de la care incepe sa curga termenul de preaviz, neputand deci avea trasaturile unui veritabil act administrativ.
Ca urmare, pentru motivele aratate, Tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii in privinta deciziei de eliberare din functie nr.1565/24.08.2010, respingand in raport de aceasta în consecință si acțiunea formulată.
Legat de actiunea formulata in privinta deciziei nr. 1338/27.07.2010 de acordare a preavizului, instanța de fond a reținut că aceasta este inadmisibilă, de vreme ce actul atacat nu are natura unui act administrativ în înțelesul art.2 alin.1 lit.c) din Legea 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice". Așadar, actul administrativ apare ca fiind exteriorizarea vointei interne a unui organ al administratiei publice de a produce in mod direct efecte juridice, adica de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii.
Actul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci are rol, asa cum s-a aratat, de instiintare cu privire la faptul ca, in privinta reclamantei se va declansa procedura de eliberare din functia publica incepand cu data de 28.07.2010, reclamanta beneficiind si de acordarea unui termen de preaviz de 30 de zile de la data comunicarii înștiințării menționate.
Așa fiind, se reține că actul atacat nu îndeplineste condiția impusa de lege, respectiv aceea de a produce efecte juridice prin el însuși, astfel că excepția inadmisibilității va fi admisă si in raport de aceasta decizie, cu consecința respingerii cererii ca atare.
În raport de respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă (pentru consideratii diferite cu privire la fiecare decizie in parte), si celelalte cereri formulate de reclamantă au fost respinse în consecință, datorită caracterului accesoriu al acestora față de cele 2 petite principale vizând anularea deciziei de acordare a preavizului si deciziei de eliberare din funcție.
Împotriva acestei sentinței civile, în termen legal, reclamanta F. L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare către Tribunalul Bucuresti -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, anularea deciziei nr. 1338/27.07.2010 prin care i s-a adus la cunostinta demararea procedurilor de eliberare din functie, anularea Deciziei nr. 1565/24.08.2010 prin care s-a constatat încetarea raporturilor de muncă cu pârâta intimată, repunerea în situația anterioară prin reintegrarea în funcția si postul deținut anterior concedierii si daune constând în plata salariului indexat, majorat si actualizat si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data cand decizia atacata a început să-și producă efectele și până la reintegrarea efectivă, obligarea intimatei la plata sumelor de 55.264,39 Euro, 1000 Euro si 4350 lei, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.
În motivarea cererii de recurs arată că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9 Cod Procedură Civilă), invocând lipsa rolului activ al instanței și incidența art. 129 Cod procedură civilă.
Astfel, raportat la concluziile instanței de fond conform cărora a inițiat procedura plângerii prealabile demersului în justiție instituite de art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ numai în ceea ce priveste Decizia 1338/27.07.2010 prin care i s-a adus la cunostinta demararea procedurilor de eliberare din functie nu și în ceea ce privește Decizia nr. 1565/24.08.2010, solicită să se constate lipsa rolului activ al judecatorului fondului in aceasta privință.
Învederează că, deși nu a fost menționată în mod clar în plângerea prealabilă înregistrată la intimată sub nr._/26.08.2010, intenția sa neechivocă a fost de a ataca si actul prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție, respectiv Decizia nr. 1565/24.08.2010, finalitatea demersurilor sale neputând fi decât aceea a repunerii în situația anterioară si revocării deciziei prin care intimata a eliberat-o din funcție.
Aceste aspecte se relevă cu atat mai mult din data la care a înțeles sa promoveze aceasta plangere prealabila, respectiv la 2 zile dupa emiterea Deciziei nr. 1565/24.08.2010, prin care a fost eliberată din functie, tocmai pentru că demersul său viza si revocarea acestei decizii care ii producea prejudicii prin eliberarea sa de la locul de muncă.
Din întreg continutul plangerii prealabile initiate rezultă că înțelege să atace și să critice pntru motive de nelegalitate si netemeinicie decizia prin care s-a dispus eliberarea sa din functie, intentia acestui demers juridic neputand fi decat revocarea actului prin care s-a dispus eliberarea sa din functie si repunerea în situația anterioara emiterii acestui inscris în ceea ce o privește.
Toate criticile formulate prin plangerea prealabila demersului in justitie vizeaza nerespectarea dispozitiilor legale de catre intimata la desfacerea raporturilor de munca si eliberarea sa din functie (nerespectarea art. 69 din Codul muncii referitoare la necesitatea consultarii sindicatelor sau reprezentantilor salariatilor, nerespectarea dispozitiilor art. 81 din Contractul Colectiv de Munca la nivel national pe anii 2007-2010, referitoare la ordinea in care se fac reducerile de personal si criteriile minimale ce trebuiau respectatate cu ocazia dispozibilizarilor, am aratat ca eliberarea mea din functie s-a efectuat cu incalcarea dispozitiilor Legii 54/2003 a sindicatelor).
Aceste aspecte arata fara putinta de tagada ca pe calea plangerii prealabile a înțeles sa critice și decizia prin care a fost eliberată din functie chiar daca nu a nominalizat expres numarul acestei decizii, acest lucru putand fi asimilat unei erori materiale cata vreme toata motivare a si criticile mele nu au vizat numai emiterea preavizului ci mai ales eliberarea sa din functie, acela fiind actul care i-a adus prejudicii si pe care l-a vizat.
Apreciază, totodată, că preavizul produce efecte juridice prin sine insusi, constituind prima etapa in modificarea raporturilor juridice de munca existente intre functionarul public si angajator, fiind primul act ce demareaza procedura eliberarii din functia publica, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.
Preavizul, in lumina dispozitiilor Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ este un act administrativ unilateral care exteriorizeaza decizia de eliberare din functie a autoritatii publice; a sustine ca un asemenea act nu produce nici un efect juridic ar lipsi de eficienta insasi procedura eliberarii din functie, prin asimilare si decizia de eliberare din functie nu ar produce nici un efect juridic, pentru aceleasi considerente-lucru incorect.
F. de atari considerente, ar aparea inutile si prevederile legale care prevad posibilitatea contestarii preavizului in fata instantelor judecatoresti competente; facand o paralela intre dispozitiile Codului muncii si Legea 188/1999 ar aparea ca o inechitate ca in Codul muncii sa se prevada posibilitatea angajatului de a contesta si preavizul-etapa 1 a modificarii raporturilor de munca si Legea 188/ 1999 sa nu mai prevada o atare posibilitate, dreptul la petitie fiind garantat de catre Constitutia Romaniei si practica CEDO (art. 6 din Conventia Drepturilor Omului).
De asemenea, susține că instanța interpretand gresit actul juridic dedus judecătii, a schimbat natura sau intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia( art. 304 punctul 8 Cod Procedura Civilă), invocând faptul că prima instanță nu s-a pronuntat pe fondul cauzei.
În drept, și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct 8 si 9 Cod procedura civila, 312 si urm. Cod procedură civilă.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, în termen legal, în temeiul art. 115-118 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta F. L., solicitând respingerea recursului ca nefondat și mentinerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare, arată, în esență, că sunt neîntemeiate criticile recurentei, deoarece, pe de o parte, recurenta reclamantă nu a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, respectiv decizia nr. 1565/24.08.2010, în timp ce împrejurările vizând aspectele de ordin procedural pretins a fi încălcate de către instanta de fond și evocate în motivele de recurs nu pot fi motive de casare a sentinței atacate, instanței neputându-i-se imputa exercitarea defectuoasă sau neexercitarea prerogativelor statuate de legiuitor, iar pe de altă parte, din cuprinsul dispozițiilor art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999, rep., modif. și compl., și art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, persoana care se consideră vătămată în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ unilateral și individual este obligată să conteste legalitatea acestuia printr-o plângere prealabilă adresată instituției publice care a emis actul administrativ în cauză.
Consecința introducerii unei acțiuni având ca obiect constatarea nelegalității unui act administrativ cu nerespectarea regulii procedurale învederate mai sus este de natură a atrage respingerea acesteia, sens în care s-a exprimat și doctrina (V. V., D. Administrativ, ediția a IV-a revăzută și actualizată, editura Universul Juddic, București, 2009)
Coroborând dispozițiile art. 7 cu cele ale art. 2 alin. (1) Iit. c, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, se desprind împrejurările în care îndeplinirea procedurii prealabile este posibilă și obligatorie pentru persoana interesată. Astfel, ne aflăm în situația actului administrativ unilateral tipic, cu caracter individual, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, adică o manifestare de voință expresă a unei instituții publice care naște, modifică sau stinge raporturi juridice cu privire la un caz concret.
Având în vedere dispozițiile legale sus invocate, în cazul încetării raporturilor de serviciu, este obligatoriu ca împotriva deciziei prin care s-a dispus această măsură să fie formulată plângere prealabilă, în condițiile legii contenciosului administrativ.
În cazul recurentei reclamante, anterior luării măsurii încetării raporturilor de serviciu a fost emisă decizia nr, 1338/27.07.2010. Aceasti decizie nu se referă la eliberarea acesteia din functia publică pe care a ocupat-o în cadru Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 - București, ci constituie o notificare, elaborată în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (4) din Statutul funcționarilor publici, cu privire la începutul perioadei de preaviz.
Acest act administrativ a fost emis în scopul de a atrage atenția asupra posibilității încetării raporturilor de serviciu ale petentei, la împlinirea unui termen de 30 de zile de la comunicare, în situația în care aceasta nu ar fi promovat examenul prevăzut de art. 100 alin. (3) din același Statut al funcționarilor publici. De altfel, la art. 1 al deciziei în cauză se precizează: "incepând cu data de 28.07.2010 se declanșează procedura de eliberare din funcția publică (. . .), iar la art. 2 al acestuia se continuă: "doamna F. L. beneficiază de dreptul la un preaviz de 30 de zile calendaristice”.
Prin urmare, efectul juridic al actului administrativ menționat nu a fost acela de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantei cu instituția intimată, ci o înștiințare cu privire la începutul perioadei de preaviz.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, Codul muncii, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă, recurenta depunând la dosar doar practică judiciară.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă, precum și ale art. 20 din Legea nr.554/2004..
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, precum și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în primul rând, Curtea reține obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazul contestării actului administrativ prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică, în raport de prevederile art. 106 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7 din Legea nr.554/2004.
Conform art. 106 din Legea nr.188/1999 - (1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Conform art. 7 din Legea nr.554/2004- (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În al doilea rând, referitor la faptul dacă în cauză a fost parcursă procedura prealabilă în privința actului administrativ prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică, Curtea constată că în articolul 1 din decizia intimatei nr.1338/27.07.2010 s-a prevăzut că „începând cu data de 28.07.2010, se declanșează procedura de eliberare din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare la Serviciul Executare Silită Impozite și Taxe Persoane Fizice-Direcția de Administrare Contribuabili Persoane Fizice a d-nei F. L., în temeiul dispozițiilor art.99 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin decizia nr. 1565/24.08.2010, emisă de intimată, s-a dispus în sensul că „începând cu data de 27.08.2010, încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare al d-nei F. L., în temeiul dispozițiilor art.97 lit. c), art.99 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin plângerea prealabilă înregistrată la instituția intimată sub nr._/26.08.2010, recurenta reclamantă a solicitat, în partea de început, „revocarea în tot a deciziei nr.1338/27.07.2010, prin care s-a dispus eliberarea mea din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, ca nelegală și netemeinică”, precum și repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei atacate, iar în partea finală, „revocarea deciziei de eliberare din funcție și restabilirea situației anterioare de la data emiterii acesteia”. Totodată, se reține că două din cele trei critici formulate prin plângerea prealabilăse referă la nelegalitatea eliberării din funcție, prin raportare la prevederile Codului Muncii, CCMUNN pe anii 2007-2010 și O.U.G. nr.98/1999, respectiv la prevederile Legii nr. 54/2003.
Pe de altă parte, în răspunsul la plângerea prealabilă instituția intimată a apreciat că recurenta reclamantă a solicitat „revocarea în tot a actului administrativ învederat, prin care aceasta consideră că <>s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare”>>.
Din analiza acestor înscrisuri, Curtea reține, pe de o parte, că actul prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică a recurentei este decizia nr. 1565/24.08.2010, iar pe de altă parte, că în faza procedurii prealabile, ambele părți au înțeles, fără echivoc, că se contestă și actul prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică a recurentei.
Prin urmare, deși Decizia nr. 1565/24.08.2010 nu a fost menționată în mod clar în plângerea prealabilă înregistrată la intimată sub nr._/26.08.2010, intenția neechivocă a recurentei a fost de a ataca si actul prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție, finalitatea demersurilor sale neputând fi decât aceea a repunerii în situația anterioară si revocării deciziei prin care intimata a eliberat-o din funcție.
Aceste aspecte se relevă cu atat mai mult din data la care a înțeles sa promoveze aceasta plangere prealabila, respectiv la 2 zile dupa emiterea Deciziei nr. 1565/24.08.2010, prin care a fost eliberată din functie, tocmai pentru că demersul său viza si revocarea acestei decizii care ii producea prejudicii prin eliberarea sa din funcția publică.
De altfel, din întreg continutul plangerii prealabile initiate rezultă că înțelege să atace și să critice pntru motive de nelegalitate si netemeinicie decizia prin care s-a dispus eliberarea sa din functie, intentia acestui demers juridic neputand fi decat revocarea actului prin care s-a dispus eliberarea sa din functie si repunerea în situația anterioara emiterii acestui inscris în ceea ce o privește.
Cu alte cuvinte, toate criticile formulate prin plangerea prealabila demersului în justiție vizează nerespectarea dispozițiilor legale de catre intimată la desfacerea raporturilor de serviciu și eliberarea sa din funcția publică (nerespectarea art. 69 din Codul muncii referitoare la necesitatea consultarii sindicatelor sau reprezentantilor salariatilor, nerespectarea dispozitiilor art. 81 din Contractul Colectiv de Munca la nivel national pe anii 2007-2010, referitoare la ordinea in care se fac reducerile de personal si criteriile minimale ce trebuiau respectatate cu ocazia dispozibilizarilor, a aratat ca eliberarea sa din funcție s-a efectuat cu încălcarea dispozțtiilor Legii 54/2003 a sindicatelor).
În concluzie, toate aceste aspecte arată fara putință de tăgadă, că pe calea plăngerii prealabile, recurenta a înțeles sa critice și decizia prin care a fost eliberată din funcția publică, chiar daca nu a nominalizat expres numarul acestei decizii, acest lucru putand fi asimilat unei erori materiale câtă vreme criticile sale nu au vizat numai emiterea preavizului, ci, mai ales, eliberarea sa din funcție, acela fiind actul care i-a adus prejudicii și pe care l-a vizat. Curtea are în vedere și faptul că art. 7 din Legea nr.554/2004 nu prevede o formulă sacramentală pentru formularea plângerii prealabile, astfel că, în conformitate cu o jurisprudență constantă, orice înscris prin care persoana vătămată aduce critici de nelegalitate și netemeinicie unui act administrativ, chiar dacă nu se indică numărul acestuia, dar există suficiente elemente pentru identificarea sa certă, precum în speță, respectă cerințele unei plângeri prealabile.
În al treilea rând, având în vedere caracterul de act premergător al preavizului, Curtea reține că este admisibil capătul de cerere accesoriu privind anularea lui, în raport de prevederile art. 18 alin.2 din Legea nr.554/2004, modif. și compl., conform cărora „instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății”.
Totodată, este întemeiată și susținerea recurentei în sensul că preavizul produce efecte juridice prin sine însuși, constituind prima etapa în modificarea raporturilor juridice de serviciu existente intre functionarul public si angajator, fiind primul act ce demarează procedura eliberării din funcția publică și în raport de care se calculează termenul pentru eliberarea din funcția publică, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Pe cale de consecință, întrucât instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii la situația de fapt și a interpretat greșit plângerea prealabilă înregistrată la instituția intimată sub nr._/26.08.2010, nesoluționând fondul cauzei, față de prevederile art. 312 alin.1, 2, 3, 5 și 61 în referire la art.304 pct.-ele 8 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă F. L. împotriva sentinței civile nr. 2193/22.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-IX-a C.A.F. în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată in sedință publică astăzi, 18.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. C. B. H. V.
GREFIER,
C. P.
Red./Tehnored./H.V./2ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2093/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3062/2013. Curtea de... → |
|---|
