Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3821/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3821/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 26241/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3821
Ședința publică de la data de 30.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - S. P.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” în calitate de reprezentant al reclamanților C. M., C. M., C. V., D. D. I., D. A., F. D.-F., F. S. Ș., M. S. G., MILOȘOIU M. C., P. C., P. A., S. F. F., Ș. A. F., S. G., T. C. G. și Z. M. împotriva sentinței civile nr. 904/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică de grefierul de ședință nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimatul-pârât M. A. Interne a depus la data de 23.08.2013, la Serviciul Registratură, întâmpinare, în dublu exemplar, solicitând judecata în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._, reclamanții C. M., C. M., C. V., D. D. I., D. A., F. D. F., FOLGOȘI S. Ș., MATALĂU S. G., MILOȘOIU M. C., P. C., P. A., S. F. F., Ș. A. F., S. G., T. C. G. și Z. M., prin S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI au solicitat obligarea pârâților la încadrarea reclamanților, agenți de poliție cu studii superioare, în clasa de salarizare și coeficienți de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef de poliție cu studii superioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că în anexa VII a legii nr.284/2010 s-a stabilit ca soldele și salariile pentru polițiști să se diferențieze sub aspectul coeficienților și claselor în raport și de nivelul studiilor – medii sau superioare, anterior acestei legi fiind acordat un spor de 25% pentru cei cu studii superioare, spor menținut prin normele tranzitorii doar pentru cei care îl primeau la 31.12.2009. Pârâții nu au procedat la încadrarea reclamanților conform acestor dispoziții, iar la acest moment încadrarea la nivelul studiilor superioare nu presupune și un adaos la salariu.
În drept, s-au invocat disp. legii nr.284/2010.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar cereri adresate pârâților, răspunsurile primite.
Pârâtul MAI a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, ordonator de credite pentru reclamanți fiind DGPMB, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta DGPMB a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în ștatul de organizare nu sunt prevăzute posturi pentru nivelul studiilor superioare, care să poată fi ocupate de agenți de poliție.
Prin sentința civilă nr. 904/19.02.2013 Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MAI și a respins ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu pârâtul DGPMB.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîtului MAI, tribunalul a considerat că este întemeiată, în raport de obiectul acțiunii care constă în încadrarea polițiștilor pe posturi de nivel superior, având în vedere că reclamanții sunt polițiști în cadrul DGPMB, deci raporturile de serviciu se derulează între reclamanți și această pârâtă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții s-au adresat pârâților pentru încadrarea în clasa de salarizare și coeficienți de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef de poliție cu studii superioare, dar li s-a refuzat transformarea posturilor.
Tribunalul a considerat că este justificat refuzul de încadrare a reclamanților pe funcții de nivelul studiilor superioare.
Astfel, potrivit art.5 alin.1 lit. c din legea nr.284/2010, realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferențierea făcându-se în funcție mai multe criterii, printre care cunoștințele și experiența.
În anexa VII a legii nr.284/2010, poz.19 și 20, s-a prevăzut o diferențiere de încadrare pentru funcția de agent-agent șef principal de poliție, în raport de nivelul studiilor – medii sau superioare.
Însă la pct.8 al anexei se prevede că numirea agenților de poliție/penitenciare în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
Până la data pronunțării sentinței de față nu a fost emis un astfel de ordin, în baza căruia să fie numiți agenții în funcții prevăzute pentru studii superioare, astfel că nu exista cadrul normativ pentru transformarea posturilor agenților de poliție.
De asemenea, potrivit art.12 alin.2 și 3 din OUG nr.30/2007, structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. Totodată, art.5 din OMAI nr.65/2011 prevede că numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, iar art.13 alin.2 din același ordin că statele de organizare se aprobă prin dispoziție a ordonatorului secundar de credite – Inspectoratul General al Poliției Române.
În concluzie, pentru a proceda la încadrarea agenților de poliție în funcții corespunzătoare pentru studii superioare nu este suficientă voința pârâtei DGPMB, ci este necesară emiterea în prealabil a unor ordine MAI și a unei dispoziții IGPR, care să prevadă statele de organizare corespunzătoare, respectiv metodologia de numire.
În statul de organizare al DGPMB aplicabil la acest moment, pentru funcția de agent de poliție nu sunt prevăzute posturi la nivelul studiilor superioare, iar pct.8 al anexei VII a legii nr.284/2010 stabilește că numirea agenților de poliție se face în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare.
În lipsa acestor acte normative, în lipsa unor posturi corespunzătoare care să existe în statul de organizare al DGPMB, refuzul pârâtei de încadrare a agenților de poliție în posturi prevăzute pentru funcții superioare este justificat, deci nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ în conformitate cu disp. art.1 alin.1 rap. la art.2 alin.1 lit.i din legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul – reclamant S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat C. M., C. M., C. V., D. D. I., D. A., F. D. F., Folgoși S. Ș., Matalău S. G., Miloșoiu M. C., P. C., P. A., S. F. F., Ș. A. F., S. G., T. C. G. și Z. M., susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. Instanța in mod nelegal a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației si Internelor.
Motivarea instanței a privit exclusiv calitatea de angajator direct a paratei DGPMB, fără a lua in calcul obiectul acțiunii si mai ales argumentele pentru care a respins acțiunea. Acțiunea are ca obiect obligarea pârâților M. A. Interne și DGPMB la încadrarea membrilor de sindicat, agenți de poliție cu studii superioare în clasa de salarizare si coeficienții de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef principal de poliție cu studii superioare si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Ca atare, având in vedere ca este vorba de o obligație care privește încadrarea in structurile politiei, M. A. Interne are calitate procesuala pasiva, raportat chiar la normele legale, la care instanța face referire.
Astfel, prin Legea 284/2010/ in anexa VII se prevede ca numirea in funcțiile din anexa, se face potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, iar MAI 65/2011 dispune ca numărul total de posturi pe tipuri si categorii de funcții se aproba prin ordin al ministrului.
In aceste condiții, analizarea dreptului si a obligației corelative de încadrare a reclamanților trebuie analizate in contradictoriu atât cu angajatorul direct cat si cu persoana juridica responsabila de punerea in executare a legii.
2. Referitor la fondul acțiunii, întreaga motivare a instanței de judecata este una nelegala si netemeinica.
Reclamanții își desfășoară activitatea ca agenți de politie in cadrul paratelor, fiindu-le recunoscute studiile superioare absolvite.
Prin Legea 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, in vigoare de la data de 01.01.2011, s-a implementat un nou sistem de încadrare a personalului bugetar in vederea stabilirii remunerației, inclusiv a polițiștilor, consacrându-se principiul supremației legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Totodată, prin art. 5 din Lege s-a statuat ca realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferențierea făcându-se si în funcție de criteriul cunoștințelor și experienței. Urmare a aplicării acestui principiu, in Anexa VII din Lege s-a stabilit ca soldele de funcție și salariile de funcție pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din cadrul instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională sa se diferențieze sub aspectul coeficienților si a claselor in raport si de nivelul studiilor funcțiilor in cauza.
Astfel, in tabelul din Anexa VII, la pozițiile 19 si 20 se regăsesc funcțiile corespunzătoare gradelor de agent - agent șef principal de poliție (șef formațiune) si funcțiilor corespunzătoare gradelor de agent - agent șef principal de politie diferențiate sub aspectul încadrării in clasa de salarizare si coeficient de ierarhizare in funcție de nivelul studiilor medii sau superioare.
Deși legea salarizării unitare a intrat in vigoare la data de 01.01.2011, nici pana la acest moment, reclamanții ce au studii superioare, recunoscute in cadrul activității desfășurare, nu au fost încadrați in funcțiile corespunzătoare clasei de salarizare. Trebuie avut in vedere ca in baza OG 38/2004 privind salarizarea polițiștilor prevedea doar un adaos de 25% la salariul de baza, pentru agenții cu studii superioare. Reclamanții au beneficiat de acest spor, fiindu-le recunoscute diplomele de studii superioare.
Ulterior, ca urmare a legii 330/2009 si a celorlalte reglementari privind salarizarea funcționarilor publici, pentru anul 2010 si 2011, acest spor a fost inclus in salariu, întrucât reclamanții au continuat sa desfășoare aceeași activitate. Si in prezent reclamanții beneficiază de acest spor, care face parte din salariul de baza.
Referitor la aplicabilitatea Legii 284/2010, este adevărat ca pentru moment nu se aplica coeficienții prevăzuți de lege, respectiv cei din Anexa VII, polițiștii alături de ceilalți funcționari publici beneficiind de vechiul sistem de salarizare.
Cu toate acestea, parații trebuiau sa dispună pana la acest moment încadrarea in funcțiile prevăzute de lege, urmând ca ulterior sa aplice si coeficienții aferenți.
Refuzul paraților de a efectua încadrarea in noile funcții, lipsește practic de conținut prevederile legii. Singurul motiv invocat de către pârâți este acela ca in prezent nu se aplica coeficienții de salarizare aferenți acestor funcții.
Acesta nu poate fi un temei plauzibil, întrucât activitatea prestata de către reclamanți nu are ca singur conținut doar salariul ci si funcția corespunzătoare postului.
Pe de alta parte, in viitor limitarea adusa pentru anii 2011 si 2012 privind salarizarea, va fi îndepărtata, astfel încât parații trebuie sa se raporteze la noile funcții si bineînțeles la coeficienții ce corespund acestora. Au făcut in acest sens numeroase demersuri la parata, insa de fiecare data s-au lovit de refuzul acesteia de a aplica legea.
Deși argumentele prezentate mai sus conduc la admiterea acțiunii, instanța fondului a considerat-o nelegala, invocând lipsa unui cadru normativ in baza căruia sa fie făcuta aceasta transformare a postului.
Considerentele instanței sunt insa nelegale si netemeinice, in cauza nefiind vorba de o veritabila transformare a postului sau de lipsa unor state de organizare care sa prevadă noile denumiri ale postului.
Noua reglementare prevede doar o denumire expresă a funcțiilor pe care reclamanții deja le exercita in cadrul paratei DGPMB - agenți de politie cu studii superioare.
Reclamanții exercita practic aceste funcții, in salariul lor de baza fiind inclus si sporul de 25% prevăzut de vechea reglementare OG 38/2004. In aceste condiții, postul nu trebuie sa fie transformat sau creat special in statele de organizare, intrucât material el exista sub o alta denumire.
Legea 284/2010 denumește doar activitatea deja exercitata de reclamanți, si impune ca aceasta activitate sa fie aferenta funcției de agenți de politie cu studii superioare.
Faptul ca pana in prezent - adică după 2 ani si jumătate - M. de Interne nu a emis un ordin prin care sa reglementeze metodologia de punere efectiv a in aplicare a legii, nu poate reprezenta un argument in respingerea acțiunii.
Dimpotrivă, se impune admiterea acțiunii si in baza hotărârii irevocabile, parații vor trebui sa ia toate masurile necesare aducerii la îndeplinire a dispozitivului instanței. Prezenta acțiune nu are ca obiect obligarea Ministerului de Interne la adoptarea unor norme legislative, ci doar se solicita recunoașterea unui drept dat de lege, urmând ca in etapa executării paratul sa aducă la îndeplinire acest drept.
Lipsa de reacție a autoritarilor statului si pasivitatea acestora in executarea legii nu pot constitui limite ale cetățenilor de a se adresa justiției pentru recunoașterea unor drepturi concrete prevăzute de lege.
Culpa parții adverse, care prin lege avea obligația de a aplica norma legala, nu poate fi folosita împotriva beneficiarului legii, întrucât s-ar ajunge in situația in care instanța devine părtașa încălcării dreptului legal al beneficiarului.
F. de aceste aspecte, au solicitat admiterea recursului si, in consecința, admiterea acțiunii.
In drept, au fost invocat dispozițiile art. 304 indice 1 cpc.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 29.03.2013, sub nr._ .
Prin întâmpinarea formulată la data de 22.08.2013 intimatul - pârât M. A. Interne a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate pentru considerentele ce urmează:
I. Din cererea de chemare în judecată rezultă că recurenții-reclamanți își desfășoară activitatea în cadrul D.G.P.M.B.
Prin urmare, calculul și plata oricăror drepturi bănești către recurenții-rec1amanți, se face în mod exclusiv de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite”.
Art. 12 alin. (5) din același act normativ prevede că M.A.I. stabilește prin ordin conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel potrivit Tabelului cuprinzând unitățile ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr.7 la Ordinul M.A.I. nr. S/173/2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., directorul general al D.G.P.M.B. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M.A.I.. Conform pct. 1 lit. c, ordonatorii secundari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordona cheltuieli care privesc bugetul propriu în limita alocațiilor bugetare aprobate cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
Aceste reglementări vizând drepturile și îndatoririle ordonatorilor de credite prevăzute în O. M.A.I. nr. S/173/2012, au fost preluate și de O. M.A.I. nr. S/79/2013 privind exercitarea calității de ordonator de credite în M.A.I.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază personalul, din cadrul D.G.P.M.B. sunt în competența exc1usivă a directorului general al D.G.P.M.B., care este ordonator terțiar de credite. În concluzie, în cadrul M.A.I. există o procedură de repartizare a creditelor bugetare alocate acestuia.
Prin urmare, intimatul a opinat că nu se poate reține că instituția centrală (M.A.I.) are calitatea procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
În susținerea celor de mai sus, s-a invocat Decizia civilă nr. 2468/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal în cuprinsul căreia s-a reținut că, „în soluționarea problemei calității procesuale pasive a M.A.I. trebuie analizate și dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată care prevăd că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu l funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, astfel că numai autoritatea cu care este încheiat raportul de serviciu va avea calitate procesuală pasivă”.
Având în vedere cele menționate, instanța de fond a admis corect excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. în această cauză.
II. Referitor la încadrarea agenților de poliție cu studii superioare în clasa de salarizare și coeficienți de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef principal de poliție cu studii superioare:
Potrivit pct. 5 din Nota la Anexa nr. 1 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, dreptul agenților de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, de a beneficia de un spor de 25% din salariul de funcție dacă își desfășurau activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.
La nivel intern, modalitatea de acordare a acestor drepturi bănești a fost reglementată de Ordinul M.A.I. nr. 318/05.08.2004 privind specialitățile studiilor superioare, cursurilor postuniversitare și ale titlurilor științifice care exceptează ofițerii de la absolvirea cursurilor de capacitate profesională/capacitate. Domeniile corespunzătoare studiilor superioare absolvite de agenții de poliție pentru care beneficiază de sporul salarial de 25%.
Art. 48 pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a abrogat o parte din dispozițiile O.G. nr._, cu modificările și completările ulterioare printre care și pct. 5 din nota la Anexa nr. 1.
Având în vedere faptul că Ordinul M.A.I. nr. 318/05.08.2004 a fost adoptat în baza pct. 5 din Nota la Anexa nr. 1 din O.G. nr. 38/2003, iar noua reglementare normativă nu a prevăzut acordarea unui astfel de spor, în conformitate cu prevederile alin. 67 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a intervenit o abrogare implicită a prevederilor actului normativ intern.
III. Referitor la reîncadrarea în funcție, în anul 2010, a agenților de politie care au absolvit studii superioare, se arată că potrivit art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. 1 și 3 din Legea-cadru nr. 330/2009 a fost reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la data de 31.12.2009.
De asemenea, la art. 6 alin. 1 din același act normativ, se prevedea faptul că în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu O.U.G. nr._ sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care ă acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în același condiții.
În considerarea acestor dispoziții legale, agenții de poliție care la data de 31.12.2009 au beneficiat de sporul de 25% l-au primit în continuare ca sumă cu caracter compensatoriu, astfel cum a precizat și organizația sindicală în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
IV. În ceea ce privește încadrarea agenților pe funcții prevăzute cu studii superioare art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/ 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede faptul că începând cu data de 01.01.2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în mă ura în care personalul își desfășoară activitatea în același condiții.
La art. 5 alin. 2 din același act normativ se menționează faptul că în anul 2011 se utilizează nivelul bazei de calcul pentru luna octombrie 2010, majorat cu 15%.
De asemenea, art. 1 alin. 2 al art. II din O,U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 283/2011, stipulează că în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte potrivit legii din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut indemnizația brută de încadrare se mențin la același nivel cu cel. ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în același condiții.
În considerarea celor de mai sus, având în vedere că la data de 31.12.2010 polițiștii nu au ocupat funcții de agent cu studii superioare, în anii 2011 și 2012 nu a putut/poate fi abordată o altă modalitate de calcul a drepturilor salariale decât cea reglementată prin Legea nr. 285/2010 (pentru anul 2011), respectiv Legea nr. 283/2011 (pentru anul 2012).
În condițiile în care legislația în domeniul salarizării face trimitere la "funcții similare existente la 31.12.2009", în prezent o astfel de asimilare nu poate fi realizată deoarece la data de 31.12.2009, în statele de organizare ale unităților M.A.I. nu erau prevăzute funcții de agenți de poliție cu studii superioare.
Pe de altă parte, Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevede la pct. 8 din Nota la Capitolul 1 din anexa nr. VII, faptul că numirea agenților de poliție/penitenciare în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
Cu privire la acest aspect, pe de o parte, până în prezent, nu a fost elaborat un act normativ în acest sens, iar pe de altă parte, numirea în astfel de funcții se face în măsura în care acestea sunt prevăzute în statele de organizare ale unităților, or, atâta timp cât nu sunt astfel de funcții, nu se poate da curs solicitării organizației sindicale.
Totodată, chiar și în cazul în care ar fi prevăzute aceste funcții în statele de organizare ale unităților, ele nu sunt destinate a fi ocupate de polițiști anume desemnați, din oficiu, ci de către cei care ar îndeplini condițiile de ocupare ale respectivelor funcții, pe baza analizei prevederilor legale și a situației de fapt efectuată de către șeful unității.
Având în vedere aspectele prezentate, intimatul – pârât M. A. Interne a solicitat să se constate că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat ca nefondat.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost argumentat de recurenții-reclamanți, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situația de fapt.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, legat de calitatea procesuală pasivă a MAI, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, în mod corect a admis prima instanță această excepție, având în vedere obiectul cauzei și analizând și argumentele părților, contrar susținerilor recurentei.
În ceea ce privește obligația dedusă judecății, și anume aceea de încadrare in structurile politiei, M. A. Interne nu are calitate procesuala pasiva, deoarece reclamanții sunt polițiști în cadrul DGPMB, iar raporturile de serviciu se derulează între reclamanți și această pârâtă.
Curtea constată că deși obiectul acțiunii nu este în mod concret acordarea unor sume de bani, ci numai încadrarea în clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare aferente funcției corespunzătoare gradului de agent șef principal de poliție cu studii superioare, finalitatea urmărită de reclamanți este aceea de întregire a salariului conform gradului a cărui acordare se solicită.
Or, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul DGPMB, astfel încât atribuțiile privind încadrarea în grilele de salarizare și plata către aceștia a sumelor de bani reprezentate de acordarea drepturilor salariale revin, în mod evident, șefului acestei unități și nicidecum ministerului; în plus, unitatea în cadrul căruia reclamanții își desfășoară activitatea are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul dedus judecății.
Curtea mai reține că în soluționarea problemei calității procesuale pasive a MAI trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, din interpretarea cărora rezultă că numai autoritatea cu care este încheiat raportul de serviciu are calitate procesuală pasivă. Or, astfel cum s-a menționat mai sus, recurenții-reclamanți sunt în raport de serviciu cu DGPMB, iar nu cu structura ierarhic superioară acesteia (MAI).
Recurenții-reclamanți au susținut că MAI are calitate procesuală pasivă, întrucât, prin raportare la obiectul acțiunii și la considerentele instanței de fond, nu pot fi trecute cu vederea dispozițiile anexei VII din Legea nr. 284/2010, în sensul că numirea în funcțiile din anexă se face potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, precum și ale ordinului MAI nr. 65/2011, potrivit cărora numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului.
Curtea apreciază însă că aceste dispoziții legale nu au relevanță în ceea ce privește aspectul supus analizei, respectiv problema calității procesuale pasive a MAI, întrucât în cauză nu s-a solicitat obligarea ministrului la aprobarea vreunei metodologii sau la emiterea vreunui ordin privind numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții, ci doar încadrarea în clasa de salarizare și coeficienții de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef principal de poliție cu studii superioare. Or, pretenția dedusă judecății privește strict raportul de serviciu al recurenților-reclamanți, pe care aceștia îl au cu DGPMB, iar nu direct cu MAI.
Contrar celor susținute de recurenții-reclamanți, Curtea nu poate accepta că, printr-o eventuală admitere a acțiunii în contradictoriu și cu MAI, acesta ar fi obligat să aprobe metodologia sau să emită ordinul privind numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat acest lucru, iar instanța de judecată este ținută să respecte principiul disponibilității, neputându-se pronunța plus petita sau extra petita.
Astfel stând lucrurile, rezultă că pârâtul M. Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă, nefiind subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, acest prim motiv de recurs fiind nefondat.
În ceea ce privește motivul de recurs pe fondul acțiunii, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins ca nefondată acțiunea.
Contrar celor susținute de recurenții-reclamanți, Curtea constată că tribunalul a reținut în mod corect că refuzul intimatei-pârâte DGPMB de încadrare a reclamanților în clasa de salarizare și coeficienții de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef de poliție cu studii superioare nu este unul nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, într-adevăr, în anexa VII a Legii nr. 284/2010, pozițiile 19 și 20, s-a prevăzut o diferențiere de încadrare pentru funcția de agent-agent șef principal de poliție, în raport de nivelul studiilor – medii sau superioare. Însă, pct. 8 al anexei, prevede că numirea agenților de poliție/penitenciare în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
Până la data pronunțării sentinței de față nu a fost emis un astfel de ordin, în baza căruia să fie numiți agenții în funcții prevăzute pentru studii superioare, astfel că nu exista cadrul normativ pentru transformarea posturilor agenților de poliție.
Mai mult, potrivit art. 12 alin. 2 și 3 din OUG nr. 30/2007, structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. Totodată, art. 5 din ordinul MAI nr. 65/2011 prevede că numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, iar art. 13 alin. 2 din același ordin prevede că statele de organizare se aprobă prin dispoziție a ordonatorului secundar de credite, și anume Inspectoratul General al Poliției Române.
În concluzie, pentru a proceda la încadrarea agenților de poliție în funcții corespunzătoare pentru studii superioare nu este suficientă voința pârâtei DGPMB, ci este necesară emiterea în prealabil a unor ordine MAI și a unei dispoziții IGPR, care să prevadă statele de organizare corespunzătoare, respectiv metodologia de numire.
În statul de organizare al DGPMB aplicabil la acest moment, pentru funcția de agent de poliție nu sunt prevăzute posturi la nivelul studiilor superioare, iar pct. 8 al anexei VII a Legii nr. 284/2010 stabilește că numirea agenților de poliție se face în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare.
În lipsa acestor acte normative, în lipsa unor posturi corespunzătoare care să existe în statul de organizare al DGPMB, refuzul pârâtei de încadrare a agenților de poliție în posturi prevăzute pentru funcții superioare este justificat, deci nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Faptul că reclamanții beneficiază la acest moment de sporul de 25% prevăzut de vechea reglementare (OG 38/2004) nu este un argument contrar celor reținute de prima instanță; chiar recurenții recunosc că posturile ar exista „sub o altă denumire”; or, Curtea constată că nu este vorba despre o simplă schimbare a denumirii postului, ci este necesară o modificare a statului de organizare prin transformarea unor posturi de agenți de poliție cu studii medii în posturi de agenți de poliție cu studii superioare sau suplimentarea schemei de personal cu posturi noi prevăzute pentru agenți de poliție cu studii superioare.
În concluzie, Curtea reține că numirea agenților de poliție în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, metodologie care nu a fost elaborată. Prin acțiunea de față, reclamanții nu au solicitat obligarea ministrului la aprobarea metodologiei, iar instanța de fond nu putea soluționa un asemenea pretenție, întrucât nu a fost învestită în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” în calitate de reprezentant al reclamanților C. M., C. M., C. V., D. D. I., D. A., F. D.-F., F. S. Ș., M. S. G., MILOȘOIU M. C., P. C., P. A., S. F. F., Ș. A. F., S. G., T. C. G. și Z. M. împotriva sentinței civile nr. 904/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.09.2013.
PreședinteJudecător Judecător
G. A. F. S. P. H. P.
Grefier
M. H.
Red./Tehnored. S.P./2 ex./29.10.2013
jud. fond C. I. – Tribunalul București – Secția a IX-a C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 925/2013. Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3768/2013.... → |
|---|
