Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 3769/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3769/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 670/36/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 3769
Ședința publică din data de 28.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: D. D. M.
GREFIER: G. M.
M. P.-P. de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentant de doamna procuror B. A..
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI- SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, având ca obiect anulare decizie de returnare.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pârâtul, prin consilier juridic V. A., fără delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă dna interpret de limbă turcă, Geambulat Fetin, care depune la dosar copia autorizației nr._/07.02.2005 eliberată de M. Justiției.
Reprezentantul pârâtului învederează că deține informații în sensul că reclamantul a părăsit teritoriul României la data de 05.09.2013, însă nu poate preciza destinația. Totodată, depune la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziei de returnare contestate și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. În ceea ce privește probele solicitate de reclamant, arată că nu este utilă soluționării cauzei proba testimonială, apreciind că înscrisurile aflate la dosar sunt suficiente pentru dezlegarea pricinii.
Reprezentantul Ministerului P. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți și respingerea probei testimoniale, având în vedere că nu a fost indicată teza probatorie și nici nu au fost indicați martorii.
Curtea, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și respinge proba testimonială solicitată de reclamant, având în vedere, pe de o parte, că nu se indică teza probatorie, astfel încât instanța să poată aprecia asupra utilității administrării acestui mijloc de probă în cauză, iar, pe de altă parte, față de motivul invocat în contestație, în cazul în care prin proba cu martori se dorea dovedirea aspectelor privind starea de sănătate a reclamantului, consideră că o astfel de teză putea fi probată prin depunerea de înscrisuri medicale la dosar.
Curtea, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri asupra acțiunii în anulare.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în mod temeinic și legal a fost emisă decizia de returnare pe numele reclamantului, întrucât acesta a fost depistat cu o ședere ilegală pe teritoriul României de 89 zile, devenind incidente dispozițiile art. 82 alin. 3 lit. a pct. i) din OUG nr. 194/2002. Față de motivele invocate în acțiune, arată că decizia de returnare este motivată în fapt și în drept, astfel cum rezultă din conținutul său. De asemenea, precizează că, la data depistării (12.07.2013), reclamantul declara o stare de sănătate bună, iar la data de 17.01.2013, când a solicitat prelungirea dreptului de ședere, a prezentat o adeverință medicală care atesta că este clinic sănătos și că nu este în evidență cu boli care pun în pericol sănătatea publică.
M. P., prin reprezentant, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că decizia de returnare nr._ din 12.07.2013 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 82 alin. 3 lit. a pct. i) din OUG nr. 194/2002.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri în contencios administrativ, constată următoarele:
- Acțiunea în anulare.
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel C. la data de 22.07.2013 și, ulterior (ca urmare a declinării competenței prin sentința civilă nr. 309CA/03.10.2013), pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.11.2013, reclamantul D. A., cetățean turc, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI-DIRECȚIA PENTRU IMIGRĂRI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr._ din 12.07.2013.
În motivare, reclamantul a arătat că este titularul unei vize de ședere temporară, prin care i-a fost conferit dreptul de ședere pe teritoriul României. La data de 12.07.2013, i-a fost comunicată decizia de returnare de pe teritoriul României nr._, prin care s-a dispus să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință.
Reclamantul a arătat că decizia de returnare este nemotivată, deoarece nu precizează care sunt motivele de fapt pentru care s-a decis returnarea de pe teritoriul României. Față de faptul că i se solicită să părăsească teritoriul României în termen de 15 de zile, a arătat reclamantul că a fost și este în imposibilitate de a respecta această obligație, întrucât starea de sănătate nu îi permite. Prin urmare, a arătat că s-a aflat și se află în continuare într-o imposibilitate obiectivă, mai presus de voința sa, de a părăsi teritoriul României.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 84 alin. l din OUG nr. 194/2002.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și martori.
Acțiunea a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru (fila 12).
- Întâmpinarea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 29.08.2013 (filele 22-26), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în mod temeinic și legal a fost emisă decizia de returnare nr._/12.07.2013 pe numele reclamantului, întrucât acesta a fost depistat cu o ședere ilegală pe teritoriul României de 89 zile, în condițiile în care acesta a avut drept de ședere în România până la data de 15.04.2013, fără a solicita prelungirea ulterioară a acestui drept, astfel încât au devenit incidente dispozițiile art. 82 alin. 3 lit. a pct. i) din OUG nr. 194/2002.
Față de motivele invocate în acțiune, pârâtul a arătat că decizia de returnare este motivată în fapt și în drept, astfel cum rezultă din conținutul său. De asemenea, a precizat că, la data depistării (12.07.2013), reclamantul declara o stare de sănătate bună, iar la data de 17.01.2013, când a solicitat prelungirea dreptului de ședere, a prezentat o adeverință medicală care atesta că este clinic sănătos și că nu este în evidență cu boli care pun în pericol sănătatea publică.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile OUG nr. 194/2002.
În dovedire, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
- Soluția instanței.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma susținerilor părților și dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că prezenta acțiune este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
În fapt, reclamantului D. A., cetățean turc, i-a fost eliberat de către Serviciul Cetățeni S. Terțe București din cadrul Direcției pentru Imigrări a mun. București permisul de ședere temporară în România . nr._, în scop de formare profesională, valabil de la data de 17.01.2013 și până la data de 15.04.2013.
În baza acestui permis de ședere temporară, precum și a pașaportului U5850182 eliberat de autoritățile turce, reclamantul a intrat în România ultima dată la 11.04.2013.
La data de 12.07.2013, în urma unui control efectuat de lucrătorii Serviciului Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor din cadrul Direcției pentru Imigrări a mun. București la adresa din București, ., sectorul 4, reclamantul a fost depistat fără drept de ședere, la acel moment având 89 de zile de ședere ilegală pe teritoriul României.
Constatându-se că reclamantul a încălcat prevederile art. 4 alin. 4 și art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, Direcția pentru Imigrări a mun. București-Serviciul Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București a emis, la data de 12.07.2013, decizia de returnare de pe teritoriul României nr._ (fila 13), în temeiul prevederilor art. 82 alin. 3 lit. a) pct. i) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, republicată, prin care reclamantul a fost înștiințat că trebuie să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a dispoziției.
În motivarea acestei decizii, pârâtul a reținut că reclamantul nu a respectat obligațiile străinilor prevăzute de OUG nr. 194/2002 și nu a părăsit teritoriul României înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin permisul de ședere, având o ședere ilegală de 89 de zile. De asemenea, a reținut că reclamantul nu se află în vreuna dintre situațiile de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României, conform art. 102-103 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, republicată.
În drept, Curtea constată că, potrivit art. 4 alin. 4 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, republicată, „străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade”.
Conform art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, „străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere”.
Potrivit art. 81 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, „împotriva străinilor cu ședere ilegală Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României”.
Conform art. 82 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, „decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. 1 sunt obligați să părăsească teritoriul României”. Potrivit alin. 3 lit. a pct. i al aceluiași articol, “decizia de returnare dă posibilitatea străinului depistat fără drept de ședere să părăsească țara neînsoțit, în termen de 15 zile”.
Având în vedere situația de fapt prezentată mai sus și aceste dispoziții legale, Curtea reține că decizia de returnare contestată în cauză a fost emisă legal și temeinic, în considerarea lipsei unui drept de ședere pe teritoriul României în favoarea reclamantului, care, la momentul emiterii deciziei, avea o ședere ilegală de 89 de zile.
Este vădit neîntemeiată susținerea reclamantului, în sensul că decizia de returnare ar fi nemotivată în fapt, în contextul în care rezultă cu evidență din cuprinsul său că aceasta a fost emisă ca urmare a împrejurării că străinul nu a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa prin art. 4 alin. 4 și art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 și nu a părăsit teritoriul României înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin permisul de ședere, având o ședere ilegală de 89 de zile, neaflându-se nici în vreuna dintre situațiile de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României, conform art. 102-103 din OUG nr. 194/2002.
În ceea ce privește imposibilitatea medicală de părăsire a teritoriului României, invocată de reclamant prin prezenta acțiune, Curtea constată, în primul rând, că o atare situație nu a fost probată în cauză, nefiind depus la dosar vreun înscris medical în acest sens, iar, în al doilea rând, că o astfel de apărare nu mai are relevanță, întrucât, potrivit datelor furnizate de pârât, străinul a părăsit teritoriul României la data de 05.09.2013.
Față de aceste considerente, Curtea constată că decizia de returnare de pe teritoriul României nr._/12.07.2013 a fost emisă de pârât în mod legal și temeinic, urmând a respinge prezenta acțiune în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. A., cetățean turc, născut la data de 01.12.1989 în Turcia, posesor al pașaportului . eliberat de autoritățile turce la data de 23.07.2012, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI- SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, cu sediul în București, . C. nr. 15A, sectorul 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. G. M.
Red./thred. jud. DDM/ 4 ex/ 18.12.2013.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3446/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3862/2013. Curtea de... → |
|---|
