Pretentii. Decizia nr. 4764/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4764/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 76656/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4764
Ședința publică de la 4.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 4858/3.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. C. și D. V., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații-reclamanți P. C., personal, care se legitimează instanței de judecată cu C.I. valabilă, . nr._ și asistată de avocat S. C. I., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și D. V., reprezentat de același avocat, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cererii de recurs.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită instanței de judecată respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, în cuantumul ce reiese din chitanța aflată la dosarul cauzei. Motivele principale de recurs vizează aplicarea unei legi care nu era în vigoare la data introducerii acțiunii. Potrivit principiului fundamental de drept civil în sensul că legea nu retroactivează, solicită respingerea acestor motive de recurs ce privesc actul normativ din anul 2013, fără a se analiza temeinicia acestora. În ceea ce privește motivele de recurs privind lipsa de fonduri sau volumul mare de activitate, solicită a se observa că aceste motive nu își regăsesc un temei legal. Precizează că Statul Român a fost condamnat în mai multe cazuri, întrucât nu respectă legile și termenele prevăzute de acestea, în dauna cetățenilor. Referitor la cheltuielile de judecată, arată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 273-274 Cod procedură civilă, obligând pârâta la plata către reclamanți a unei sume de 1240 lei raportat la cuantumul cererii introductive de peste 1 miliard de lei.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra fondului cererii de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ CA/2011, reclamanții P. C. și D. V., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, au solicitat obligarea pârâtei la plata a sumei de_,14 lei, reprezentând compensațiile acordate prin Hotărârea nr. 571/2006 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel cum a fost modificată prin Decizia ANRP nr. 571/10.03.2009, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum până la data plății efective.
Prin Sentința civilă nr. 4858/3.12.2012, Tribunalul București a admis acțiunea; a obligat pârâta la plata sumei de_,14 lei, reprezentând compensațiile acordate prin Hotărârea nr. 571/2006 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel cum a fost modificată prin Decizia ANRP nr. 571/10.03.2009, actualizată cu indicele de creștere al prețurilor de consum și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea nr. 571/2006 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel cum a fost modificată prin Decizia ANRP nr. 571/10.03.2009, s-au acordat reclamanților despăgubiri de_,14 lei pentru bunurile abandonate de autorul acestora pe teritoriul statului bulgar.
Potrivit art.38 alin.5 din HG nr.753/1998, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Plata sumei reprezentând din compensațiile acordate nu a fost efectuată încă, pârâta invocând că plata se face în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
Tribunalul a considerat că pârâta nu a respectat obligația menționată mai sus de a plăti sumele cuvenite reclamantelor, nefiind dovedit faptul că în bugetul alocat în acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozițiilor legale. Statul nu poate invoca propria culpă, respectiv lipsa alocării fondurilor necesare, pentru a justifica neplata unor titluri executorii.
Așadar solicitarea reclamanților este întemeiată, astfel că acțiunea a fost admisă, fiind întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004, pârâta fiind obligată la plata sumei reprezentând compensațiile acordate conform Deciziei nr. 571/10.03.2009, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum de la data când trebuiau plătite la data plății efective.
În baza art.274 C.pr.civ. a fost obligată pârâta plata sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorariul avocatului.
Împotriva sentinței civile nr. 4858/3.12.2012 a formulat recurs pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, prin care a solicitat admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovată de reclamanții P. C. și D. V..
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că este aplicabilă OUG nr. 10/2013.
Deși legal citați, intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat în fapt că prin Hotărârea nr. 571/2006 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel cum a fost modificată prin Decizia ANRP nr. 571/10.03.2009, s-au acordat reclamanților despăgubiri de_,14 lei pentru bunurile abandonate de autorul acestora pe teritoriul statului bulgar.
Potrivit art.38 alin.5 din HG nr.753/1998, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. Prin Sentința civilă nr. 4858/3.12.2012, Tribunalul București a admis acțiunea; a obligat pârâta la plata sumei de_,14 lei, reprezentând compensațiile acordate prin Hotărârea nr. 571/2006 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel cum a fost modificată prin Decizia ANRP nr. 571/10.03.2009, actualizată cu indicele de creștere al prețurilor de consum și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată.
Curtea a apreciat că au existat dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, având în vedere necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924.
Curtea a constatat că începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență nr.10/2013, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
Cu privire la titlurile de plata deja emise, Curtea a constatat că OUG nr. 10/2013 se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
D. fiind că OUG nr. 10/2013 a făcut referire și la titlurile de plată emise și neachitate, plata oricăror astfel de titluri înainte de 1 ianuarie 2014, deci o acțiune de obligare a intimatei la achitarea acestor sume înainte de data amintită este prematură.
De altfel, Curtea a mai constatat că în dosarele de plată complete, constituite ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 9/1998, republicată, plata despăgubirilor se efectuează în ordinea cronologică a emiterii ordinelor de către Șeful Cancelariei Primului-ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, respectiv a deciziilor de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006. În dosarele de plată complete, constituite ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, plata despăgubirilor se efectuează în ordinea cronologică a emiterii hotărârilor de către comisiile județene/a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Dosarele de despăgubire constituite în baza prevederilor Legii nr. 9/1998, republicată, sunt analizate de către Direcția pentru aplicarea tratatelor internaționale, în vederea emiterii deciziei de plată sau de invalidare, în ordinea cronologică a înregistrării acestora în registrul special deschis. Prin titlu de plată se înțelege hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, ordinul emis de către Șeful Cancelariei Primului-ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006.
Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul OUG nr. 10/2013 se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.
Pentru motive expuse, Curtea va admite recursul conform art. 312-315 cpciv. și va modifica sentința în tot, cu respingerea cererii ca premature.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 4858/3.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. C. și D. V..
Modifică sentința recurată în tot:
Respinge cererea ca prematură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. IMC/ 2 ex.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4947/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2433/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
