Despăgubire. Decizia nr. 4947/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4947/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1948/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4947
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 2938/04.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. E. având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul-reclamant a depus la data de 07.11.2013, prin serviciul registratură, concluzii scrise într-un exemplar, iar recurenta-pârâtă CCSD, note de ședință și cerere privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor .
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea va lua act de intervenirea subrogării legale a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în drepturile și obligațiile legale ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a se face modificările cuvenite în sistem Ecris.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 09.03.2012 sub nr._, reclamantul M. E. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a solicitat obligarea pârâtului:
1.ca pe baza disp.art.13 alin 13 Titlul VII din Legea 247/2005 să desemneze evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din C., ..132,județ D.;
2.ca în baza disp.art. 13 alin 1 lit.a Titlul VII din Legea 247/2005 să emită decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri privind imobilul menționat;
3.la plata unor penalități în cuantum de 50 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data îndeplinirii obligației în cazul în care aceasta nu înțelege să îndeplinească obligație de a desemna evaluator, respectiv de a emite decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri privind imobilul în discuție;
4.cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată în fapt, că prin notificarea nr.1502/N/2001 formulată în baza disp.Legii 10/2001 și înregistrată la Primăria C. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din C., ..132,județ D..
Prin Dispoziția nr._/16.12.2005 Primăria C., județ D. a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii 10/2001 pentru imobilul în discuție.
Această dispoziție a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului ministru încă din anul 2006.
În repetare rânduri s-a adresat pârâtei cu cereri prin care a solicitat să i se comunice stadiul soluționării dosarului și totodată să îl finalizeze, însă a primit răspuns că trebuie să aștepte.
În consecință, învederează reclamantul că dreptul la soluționare în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă cât și în contencios fiind statuat ca atare în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, disp.Legii 247/2005 Titlul VII, art. 112 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârât, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2938/04.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._, a fost admisă, în parte, cererea; a fost obligată intimata să desemneze evaluator pentru imobilul indicat și să emită decizia de despăgubire în condițiile și termenele legale.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Curtea a constatat în fapt că prin Dispoziția nr._/16.12.2005 Primăria C., județ D. a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii 10/2001 pentru imobilul în discuție.
Această dispoziție a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului ministru încă din anul 2006.
În repetare rânduri s-a adresat pârâtei cu cereri prin care a solicitat să i se comunice stadiul soluționării dosarului și totodată să îl finalizeze, însă a primit răspuns că trebuie să aștepte.
Dispoziția menționată împreună cu dosarul aferent, întocmite potrivit dispozițiilor Titlului VII capitolul 5, art.16 alin.2 și 3 din Legea 247/2005 au fost înaintate pârâtei ANRP care ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de alin.4, 5 și 6 ale aceluiași articol în vederea emiterii deciziei cuprinzând titlul de despăgubiri.
Deși pârâta a confirmat înregistrarea dosarului aferent Dispoziției, nici până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată aceasta nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile legale menționate anterior.
Deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr.2/28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului poate fi însă apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantelor la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO.
Pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamanților nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care Dispoziția a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.
În ceea ce privește obligarea ANRP la emiterea titlurilor de plată în cuantumul stabilit prin expertiză, Curtea reține că acesta ar fi prematură formulat în condițiile în care dosarul nu a fost înaintat unui evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor și având în vedere dispozițiile art.181alin.2 din OUG 81/2007 care impun parcurgerea unei proceduri speciale pentru emiterea acestor titluri.
Conform art. 18/1 din OUG nr. 81/2007:
(1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune.
(2) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.
(3) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:
a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" sau
b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 14^1 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul "Proprietatea".
(4) Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea".
De asemenea, Curtea a constatat astfel aplicabile art. 16 alin. 5 din Capitolul 5, Titlul VII al Legii 247/2005.
Cu privire la obligarea evaluatorului de a întocmi raportul în 30 de zile, Curtea a apreciat că acest capăt de cerere este nefondat, în condițiile în care evaluatorul nu poate fi indicat nominal pentru opozabilitate, iar cu privire la obligarea pârâtei la amendă de 20% din salariul brut pe economie, Curtea a apreciat că aceasta poate fi dispusă într-o eventuală procedură separată de executare, conform art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, după ce hotărârea prezentă devine definitivă și irevocabilă.
Sub aspectul penalitaților de întârziere în executarea hotărârii, Curtea a considerat admisibil acest capăt de cerere. Penalitățile pe fiecare zi de întârziere prevăzute de art. 18 alin.(5) din Legea nr. 554/2004 pentru soluțiile prevăzute la alin. (1) și la alin. (4) lit. b) și c) sunt concepute ca un mijloc de constrângere la adresa autorității publice pârâte și în același timp ca o garanție pentru persoana vătămată că își va vedea restabilit dreptul sau interesul legitim vătămat, fiind asemănătoare cu daunele cominatorii din dreptul civil, din punctul de vedere al naturii juridice. Penalitățile de întârziere se stabilesc în favoarea reclamantului și nu trebuie confundate cu despăgubirile pentru întârzierea în executarea hotărârii, acordate în cadrul procedurii speciale de executare prevăzute de art. 24 din lege.
În consecință, Curtea va admite acțiunea, iar în baza art.16 alin.5 din Capitolul 5, Titlul VII al Legii 247/2005 va obliga pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul aferent Dispoziției de restituire unui evaluator autorizat și să emită decizia de despăgubire în condițiile si termenele legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, recurenta – pârâtă considerând că sentința este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Față de aspectele reținute de către instanța de fond, recurenta – pârâtă a subliniat faptul că în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. (1) și (2) Cap. V. Titlul VII din actul normativ amintit, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire si etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire", introduse de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Recurenta – pârâtă a precizat instanței că, a admite că poate fi primită acțiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu respectarea dispozițiilor OUG nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, se poate stabili o obligație într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligație ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Altfel spus, s-ar ajunge în situația acceptată ca pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie obligată să emită decizia, deși executarea obligației nu mai depinde în totalitate de această entitate, ci și de evaluator și, așa cum rezultă din prevederile art. 16 ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005, respectiv, 16.12 -16.14 din Norme metodologice și astfel cum s-a conturat în practica însăși a înaltei Curți de Casație și Justiție „Procedurile administrative stabilite de Legea nr.247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art.2 lit. h din Legea nr.554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ,, (decizia nr.518/03.02.2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2007).
Recurenta – pârâtă a mai precizat că, potrivit prevederilor pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005: Ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale... «Astfel prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 (și ulterior prin Decizia nr._/14.11.2012) a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, emise în baza dispozițiilor actului normativ mai sus menționat, s-a stabilit faptul că soluționarea dosarelor de despăgubire (ce presupune transmiterea la evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire) se va face cu respectarea ordinii de înregistrare a acestora. Așadar, legiuitorul neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Or, în aceste condiții, o eventuală obligare a Comisiei Centrale la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit solicitărilor reclamantei (obligație ce revine de altfel în contradicție cu actualul cadru normativ actual instituit de Legea nr. 117/2012, dar și cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 ce stabilesc în mod clar toate etapele ce trebuiesc a fi parcurse până la momentul emiterii titlului de despăgubire) ar echivala cu acordarea posibilității reclamantei de a accede la ordinea de zi a Comisiei înaintea celorlalte dosare deja înregistrate și complete, nerespectându-se astfel dispozițiile anterior menționate în H.G. nr. 1095/2005.
Mai mult chiar, recurenta – pârâtă a supus instanței și temerea sa potrivit căreia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu va putea pune în aplicare obligația stabilită prin sentință, deoarece nu are mijloacele necesare de a soluționa într-un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, multitudinea de dosare care s-a strâns în urma acestei perioade, nedispunând nici de personal și nici de legislația necesară.
De altfel, așa a arătat în apărările sale de fond, etapa evaluării dosarului este complexă și nu depinde numai de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci și de evaluatorii atestați de către ANEVAR, cărora nu li se poate impune să evalueze dosarul într-un termen foarte scurt, cu atât mai mult cu cât aceștia au foarte multe lucrări de executat.
Concluzionând cele mai sus arătate rezultă fără putință de tăgadă faptul că stabilirea în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a obligației de „rezolvare" a dosarului în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, nu face altceva decât să expună această Comisie la plata penalităților stabilite, ceea ce va conduce în opinia sa la prejudicierea Statului Român.
Deși, instanța a obligat C. Centrală la emiterea titlului de despăgubire cu respectarea Legea nr. 117/2012, nu trebuie nesocotite aspectele pe fondul cauzei, respectiv faptul că dosarele sunt incomplete, iar emiterea titlurilor de despăgubire se face cu respectarea tuturor etapelor din procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește parcurgerea următoarelor etape, recurenta – pârâtă a menționat că, în prezent, etapa evaluării și etape emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire sunt suspendate, în condițiile O.U.G. nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VI "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobată prin Legea nr. 117/04.07.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 456/06.07.2012.
În privința termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, recurenta – pârâtă a supus atenției instanței următoarele aspecte:
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
Având în vedere aspectele semnalate, recurenta – pârâtă a solicitat să se respingă acțiunea ca neîntemeiată, având în vedere aspectele menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În drept, s-a invocat: Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă., O.U.G. nr. 4/2012 aprobată prin Legea nr. 117/04.07.2012.
La Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 18.07.2012, sub nr._ .
Prin încheierea nr. 1018 din data de 19 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (2) și (4) din Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, instanța devenită competentă să soluționeze.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 05.03.2013, sub nr. _ .
Analizând recursul formulat, prin prisma disp. art. 304 și art. 3041 C.pr.civ. și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că obiectul litigiului îl formează pretenția reclamantei, astfel cum a fost modificată, constând în obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului constituit unui evaluator autorizat și ulterior la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în acest dosar, operațiuni conforme procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. A mai relevat reclamanta nerespectarea de către instituția pârâtă a dreptului său la soluționarea pretențiilor într-un termen rezonabil, aspect subsumat conceptului de refuz nejustificat de a soluționa o cerere în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Deși este foarte adevărat că acesta este cadrul legislativ în vigoare la data sesizării instanței, la soluționarea pe fond a cauzei reținându-se incidența acestuia, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost modificată, Curtea apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile legale invocate de parte și reținute de instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa întrucât nu mai există cadrul legal și factual pentru a proceda la desemnarea unui evaluator, iar mai apoi la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele de parcurs conform Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, tot astfel nici procedura evaluării imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 „(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. (3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a dispozițiilor legale, dar și în vederea soluționării pretențiilor reclamanților, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei, dar de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
Totodată, Curtea constată prevederile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 prin care se prevede obligația Comisiei Naționale de soluționare a dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale într-un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Astfel, conform prevederilor legale invocate: „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
În raport de aceste aspecte, reținând așadar că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii capătul de cerere din acțiunea modificată privind obligarea pârâtului la transmiterea dosarului unui evaluator autorizat și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire ca nefondat.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013 pe de o parte întrucât nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamantă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte procedând astfel instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Față de aceste acte normative, Curtea apreciază că în prezent, la data soluționării în mod irevocabil a cauzei, refuzul pârâtei de soluționare a cererii reclamantei este unul justificat, nefiind întrunite așadar condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554 /2004.
Având în vedere aceste motive de fapt și de drept, respectiv procedura de urmat în continuare de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în vederea soluționării pe fond a dosarului reclamantei, nu vor mai fi analizate motivele invocate de recurentă și care pot fi subsumate problemelor de fond ce pot fi ridicate în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 din C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința civilă recurată, în sensul că va respinge în tot acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 împotriva sentinței civile nr. 2938/04.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. E. cu domiciliul în sector 2, București, Bld. Pache P., nr. 24, .> Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 04.12.2013/ 2 ex; red. Jud. AV
Sentința civilă 2938/04.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ ; judecător fond: M. C. I.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3862/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 4764/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
