Pretentii. Decizia nr. 2433/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2433/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 3800/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2433
Ședința publică de la 30.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - D. V.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, împotriva sentinței civile nr.909/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 909/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, SCAF au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU – MINISTERUL MEDIULUI ȘI PĂDURILOR, fiind obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 7705 lei achitată cu chitanța TS7 nr._ cu titlu de taxă de poluare cu plata dobânzilor prevăzute de codul de procedură fiscală de la data refuzului restituirii până la data efectivă a plății.
Totodată au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 898 lei.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman secția C. sub nr._ din 03.08.2012 reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația F. pentru Mediu – Ministerul Mediului și Pădurilor a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restituirea sumei de 7705 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 27 decembrie 2010 (data refuzului restituirii) și până la data plății efective a acesteia; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta arată că a achiziționat un autoturism second-hand din Germania marca BMW, tipul 390L/VD71/335d, cu nr. de identificare WBAVD71030FT65073, ._, capacitate cilindrică 2993 cmc, caroserie AA berlină, culoare negru și cu nr. de înmatriculare_, înmatriculat pentru prima dată la data de 31 ianuarie 2007.
Pentru a-l putea înmatricula în România reclamanta a fost obligată la plata sumei de 7705 lei cu titlu de taxă de poluare în vederea primei înmatriculări în România a autovehiculului conform deciziei de calcul nr._, din data de 25 noiembrie 2010 și a chitanței ._ sumă pe care, susține reclamantul, a achitat-o din eroare și forțat de necesitatea înregistrării la poliție a autoturismului, plata taxei fiind singura modalitate de a putea pune în circulație autoturismul respectiv.
Reclamanta susține că această taxă achitată pentru înmatricularea autoturismului a fost încasată în mod ilegal și este plată nedatorată de către acesta.
Reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile OUG nr. 50/2008, art. 117 alin. 1 lit. d rap. la art. 135 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 90 alin. 1 din RCE și art. 110 din TFUE, art. 23-25 din TCE, art. 148 din Constituția României și art. 274 Cod procedură civilă.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată în xerocopie înscrisuri (filele 5-20): copie Carte Identitate; chitanță pentru încasarea emisiilor poluante . nr._, din data de 25.11.2010; decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/25 noiembrie 2010; certificat nr._/25 noiembrie 2010; adresă nr._/27.12.2010; cartea de identitate a mașinii; contract de vânzare-cumpărare; adresa nr._/27.12.2010.
La 20.08.2012 este primită la dosar întâmpinare formulată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman, excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că reclamanta nu se află în vreun caz prevăzut de art. 3 din OUG nr.50/2008 că, nu există neconcordanță între dreptul românesc și dreptul european.
La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2012 instanța a pus în discuție excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității cererii.
Instanța a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, pentru următoarele considerente:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman deși nu este emitentul deciziei de calcul a taxei de poluare, în raportul juridic de drept administrativ-fiscal, soluționează contestația împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare astfel că acțiunea privind restituirea taxei de poluare formulată de reclamant conferă calitate procesuală pasivă Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman – ca organ ierarhic superior cu atribuții în soluționarea contestației.
Cu privire la obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile impusă de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut în cauză prioritatea aplicării dreptului comunitar astfel că, nelegalitatea măsurilor dispuse prin reglementări constatate neconforme dreptului comunitar nu poate fi înlăturată de neîndeplinirea procedurilor prealabile ce decurg din reglementări ce contravin dreptului Uniunii Europene.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, a constatat și reținut:
Art.110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.
Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.
Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.
În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are accepțiune diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor și duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din OUG 50/2008 prevăd că autovehiculelor din categoriile M 1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare .
Reclamanta, ca proprietar al unui autoturism second-hand din Germania marca BMW, tipul 390L/VD71/335d, cu nr. de identificare WBAVD71030FT65073, ._, capacitate cilindrică 2993 cmc, caroserie AA berlină, culoare negru și cu nr. de înmatriculare_, înmatriculat pentru prima dată la data de 31 ianuarie 2007, a solicitat înmatricularea pentru prima dată în România a acestui autoturism fiind emisă Decizia de calcul nr._ din data de 25 noiembrie 2010 pentru suma de 7705 lei achitată de reclamantă cu chitanța de plată . nr._.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second – hand.
Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Conform art. III al OUG 218 /2008 pentru modificarea OUG 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.
Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2 .
În noua reglementare, OUG 50/2008 modificată prin OUG 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului Fiscal – art. 2141 – 2133, se restituie contribuabilului.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Taxa de poluare potrivit noii reglementări se aplică în cazul autoturismelor noi autohtone și importate precum și autoturismelor second-hand importate fiind excluse din sfera de aplicare autoturismele second-hand înmatriculate deja în România până 1.01.2013.
Se realizează astfel în mod indirect o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și art.110 TFUE.
Prin suspendarea art.4 alin.2 din legea nr.9/2012 Guvernul nu a schimbat efectele acestuia față de cele ale OUG nr.50/2008.
Efectele discriminatorii ale OUG 50/2008, respectiv între autoturismele second-hand provenite de pe piața internă (pentru care la vânzare și reînmatriculare nu se plătea taxa) și autoturismele second-hand provenite de pe piața uniunii europene (pentru care la vânzare și reînmatriculare se plătea taxa) conform art.110 TFUE ( art.90 TCE) – discriminare reținută de instanțele naționale și de către CJCE (cauzele T. și N.), au fost eliminate de Legea nr.9/2012 această lege introducând taxarea și a autoturismelor second-hand provenite de pe piața internă, înmatriculate pentru prima dată anterior datei de 01.01.2007.
Instanța a constatat încălcarea art. 110 TFUE a prevederilor art.4 alin.2 din legea nr.9/2012 suspendată până la 01.01.2013, prin care se reglementa aplicarea taxei de poluare și față de autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Potrivit Legii nr.9/2012 tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nicio taxă de poluare pot efectua cu ușurință transferul de proprietate astfel ca și taxa să fie ocolită în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
Elementul de discriminare raportat la constatările instanței europene, reținute în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.24/2011 a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autoturismele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate și respectiv importate
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, prin care se reține încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul Comunității Europene, rolul judecătorului național fiind acela de a aplica normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne (potrivit art. 148 din Constituție), acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contencios administrativ conform art.1 și 18 din Legea nr.554/2004 a fost admisă cu consecința obligării pârâtelor să restituie reclamantei suma de 7705 lei achitată cu chitanța TS7 nr._ cu titlu de taxă de poluare cu plata dobânzilor prevăzute de codul de procedură fiscală de la data refuzului restituirii până la data efectivă a plății.
În temeiul art.274 cod de procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 898 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP Teleorman, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei și respingerii acțiunii îndreptată împotriva acesteia ca atare pentru următoarele motive:
Astfel recurenta-pârâtă a susținut în esență că nu există o identitate între persoana chemată în judecată de către reclamanta-intimată și persoana emitentă a deciziei de calcul a taxei de poluare criticată prin prezenta acțiune, nefiind contestat un act administrativ-fiscal emis de către recurenta-pârâtă.
În continuare recurenta a criticat greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, invocând argumente pentru respingerea în subsidiar a acțiunii ca nefondată.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este fondat urmând a fi admis în limitele și pentru următoarele considerente:
Astfel este fondată critica vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în privința respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente având în vedere disp. art. 1 și 8 din legea nr. 554/2004.
În concret Curtea constată că în cadrul acțiunilor în contenciosul administrativ-fiscal numai autoritățile publice, respectiv autoritățile asimilate conform legii acestora, emitente ale unui act administrativ fiscal, respectiv ale unor refuzuri apreciate de către reclamant drept nejustificate de a restitui sume plătite cu încălcarea dispozițiilor legale, justifică calitatea procesual pasivă, nefiind relevantă împrejurarea că recurenta-pârâtă are calitatea de organ ierarhic superior celui care a calculat taxa de poluare criticată în prezenta cauză de către intimata-reclamantă, având în vedere că refuzul de a restitui o asemenea taxă a fost exprimat în mod explicit nu de către această recurentă, ci de către AFP Z.(fila 11 dosar fond), considerente față de care în temeiul art. 20 din legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. va fi admis recursul, modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii introductive față de recurenta-pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive, neexistând o identitate între persoana acestei pârâte și persoana față de care intimata-reclamantă era îndreptățită să solicite restituirea taxei de poluare.
Corespunzător acestei soluții, Curtea constată că nu se impune analizarea criticilor vizând respingerea excepției inadmisibilității, respectiv a soluției pronunțată asupra fondului cauzei, prin admiterea recursului pentru considerentele expuse anterior și respingerea acțiunii față de recurentă pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, împotriva sentinței civile nr.909/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Teleorman.
Respinge acțiunea formulată împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, în consecință.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
RED. GD/AC
2 EX/17.06.2013
JUD. FOND:L.Z.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4764/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5318/2013.... → |
|---|
