Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2538/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2538/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 63153/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2538
Ședința publică de la 06.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 3031/ 11.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu reclamanta . și cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – în nume propriu, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – reclamantă – prin avocat P. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatei – reclamante depune la dosar un set de înscrisuri: cele dispuse de instanță la termenul anterior, pentru ambele autoturisme. Solicită, pe fondul recursului, respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea hotărârii dată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3031/11.07.2012 Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a hotărât următoarele:
- a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. F. Publice, Directia Generala a F. Publice a Municipiului Bucuresti, și A. N. de Administrare Fiscala si a respins actiunea impotriva acestora ca fiind promovata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva;
- a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. F. Publice sector 1 Bucuresti, ca neîntemeiată;
- a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta A. F. Publice a Sectorului 1 prin Directia Generala a F. Publice Bucuresti;
- a anulat decizia nr._/11.03.2009 emisa de parata Administrația Finanțelor Publice Sector 1;
- a obligat parata Administrația Finanțelor Publice Sector 1 la restituirea catre reclamanta a taxei pe poluare in cuantum de 12.062 lei si a unor dobanzi de 0,04% pe fiecare zi de intarziere aferente sumei de mai sus calculate de la data de 24.08.2011 pana la data platii efective si integrale;
- a anulat decizia nr._/27.02.2009 emisa de parata Administrația Finanțelor Publice Sector 1;
- a obligat parata Administrația Finanțelor Publice Sector 1 la restituirea catre reclamanta a taxei pe poluare in cuantum de 15.985 lei si a unor dobanzi de 0,04% pe fiecare zi de intarziere aferente sumei de mai sus calculate de la data de 24.08.2011 pana la data platii efective si integrale;
- a obligat parata Administrația Finanțelor Publice Sector 1 la plata catre reclamanta a sumei de 87,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar, precum si a sumei de 3.080 lei reprezentand onorariu avocat;
- a admis cererea paratei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu;
- a obligat chematul in garantie la plata catre parata Administrația Finanțelor Publice Sector 1 a taxelor pe poluare de 12.062 lei si de 15.985 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal – a reținut următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a, în data de 26.09.2011, reclamanta . a chemat in judecata pe pârâții A. F. Publice a Sectorului 1 prin Directia Generala a F. Publice Bucuresti; Directia Generala a F. Publice Bucuresti, A. N. de Administrare Fiscala și M. F. Publice, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:
1.Anularea deciziilor nr._/11.03.2009 si nr._/27.02.2009 emise de parata A. F. Publice Sector 1 Bucuresti.
2.Obligarea paratilor la restituirea sumelor de 12.062 lei si 15.985 lei reprezentand taxa pe poluare si a dobanzii legale calculate de la data platii taxei pana la data restituirii.
3. Obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Parata A. F. Publice Sector 1 Bucuresti a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive afirmand ca potrivit art.1, alin.1 din OUG nr.50/2008, taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru Mediu.
Totodata, parata a depus cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei F. pentru Mediu prin care a solicitat obligarea acesteia la plata taxei de poluare, in cazul admiterii actiunii.
Chemata in garantie nu a depus intampinare.
Paratii M. F. Publice, Directia Generala a F. Publice a Municipiului Bucuresti si A. N. de Administrare Fiscala au depus intampinari prin care au invocat exceptia lipsei calitatii lor procesuale pasive.
In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar, in copie xerox, inscrisuri.
Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. F. Publice Sector 1 Bucuresti, instanta de fond a respins-o, ca neîntemeiată, avand in vedere că, prin calcularea taxei si emiterea deciziei, intre aceasta institutie si reclamant s-a legat un raport juridic de drept fiscal, a carui solutionare se face in conditiile art.7 din OUG nr.50/2008 potrivit caruia stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscal.
Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. F. Publice, Directia Generala a F. Publice a Municipiului Bucuresti si A. N. de Administrare Fiscala, prima instantă a admis-o, avand in vedere ca deciziile atacate nu sunt emise de acesti parati.
Analizand probele administrate in cauza civila de fata, prima instantă a constatat următoarele:
Reclamanta a achizitionat un autoturism second-hand, marca Renault Magnum, cu nr. de identificare VF611GTA_, autoturism ce a fost inmatriculat pentru prima data in Slovenia in data de 26.08.1998.
Reclamanta a mai achizitionat un autovehicul second-hand, marca DAF, cu nr. de identificare XLRTE47XS0E515524, autoturism ce a fost inmatriculat pentru prima data in Olanda in data de 26.01.2000.
La inmatricularea acestora in Romania, reclamanta a fost obligata sa achite taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 12.062 lei, astfel cum a fost stabilita prin decizia nr._/11.03.2009 emisa de parata, precum si taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 15.985 lei, astfel cum a fost stabilita prin decizia nr._/27.02.2009 emisa de parata.
Reclamantul a formulat contestatii administrative impotriva deciziilor de mai sus, dar acestea au fost respinse prin adresele nr._/24.08.2011 si nr._/24.08.2011 emise de parata.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.90 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxa pe poluare si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Eventuala sustinere in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului este adevarata, insa in speta comparatia autovehiculului reclamantei trebuie facuta cu taxa platita la prima inmatriculare a unui autoturism second hand identic de pe piata interna in datele de 26.08.1998 si 26.01.2000 cand au avut loc primele inmatriculari in Slovenia si Olanda a masinilor reclamantului.
Or, in in datele de 26.08.1998 si 26.01.2000, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal sau de OUG nr.50/2008, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Cum taxa de prima inmatriculare de 12.062 lei sau de 15.985 lei este evident mai mare decat taxa de inmatriculare platibila in Romania in datele de 26.08.1998 si 26.01.2000, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea OUG nr.50/2008 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
In consecinta, in baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanta a anulat deciziile atacate si va obliga parata la restituirea taxelor de mai sus.
Potrivit art.124, alin.1 C.pr.fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adica dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la data inregistrarii cererii de restituire a sumei.
Prima instanță a constatat ca textul legal vizeaza numai situatia in care autoritatea fiscala nu raspunde in termen solicitantului, nu si situatia in care aceasta raspunde in termenul de 45 de zile, dar raspunsul este unul negativ, in acest caz penalitatile incepand sa curga chiar de la data raspunsului negativ.
F. de faptul ca prin adresele din 24.08.2011, parata a raspuns negativ cererilor reclamantei, instanta de fond a constatat ca dobanzile incep sa curga de la aceasta data.
Potrivit art.124, alin.2 C.pr.fiscala, dobânda datorată este la nivelul dobanzilor prevăzute de prezentul cod, astfel incat instanta urmeaza a obliga parata la plata penalitatilor numai in cuantumul prevazut de C.pr.fiscala.
Totodata, in baza art.274 C.pr.civila, instanta va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 87,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar si a sumei de 3.080 lei reprezentand onorariu avocat.
Analizand cererea de chemare in garantie, instanta a constatat următoarele:
Potrivit art.1, alin.1 din OUG nr.50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru Mediu.
Potrivit art.5, alin.4 din OUG nr.50/2008, taxa se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei F. pentru Mediu.
Rezulta deci, ca beneficiarul taxei este Administratiei F. pentru Mediu, pastrarea taxei de catre aceasta institutie in urma anularii deciziei administrative, echivaland cu o imbogatire fara justa cauza.
In consecinta, instanta a admis cererea de chemare in garantie cu consecinta obligarii chematei in garantie la restituirea catre parata a taxelor de 12.062 lei si 15.985 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, care a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În argumentarea recursului s-a susținut, în esență, că hotărârea pronunțata de prima instanță este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, respectiv a prevederilor cuprinse în OUG nr. 50/2008 atunci când, în mod greșit tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 1.
Astfel, in conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G.nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu, organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin.1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-petentă, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 1, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către acesta, intre instituția recurentă si intimata –reclamantă, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care s-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumelor de_ lei și de_ lei achitate re societatea reclamantă cu titlu de taxă de poluare, s-a solicitat să se aibă în vedere faptul ca,instanța de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule erau în vigoare, la data încasării iar reclamanta nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
A mai susținut recurenta că prevederile OUG nr. 50/2008 nu sunt în contradicție nici cu prevederile Tratatului Comunității Europene întrucât acestea se refera la" Interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent”. Or, taxa de prima înmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Europene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate in România indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Totodată, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima înmatriculare auto, din România este discriminatorie s-a arătat ca argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule in România.
Soluția pronunțată de prima instanța a fost criticată și în ceea ce privește obligarea AFP Sector 1 la plata dobânzilor legale calculate de la de 24.08.2011 și până la data plății, argumentându-se în esență că acestea pot fi date cel mult începând de la data expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii revocabile a prezentei hotărâri potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004.
In ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, conform prevederilor art.274 din Codul de procedura civila, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli, or in situația de fata, a susținut recurenta nu se încadrează in aceasta categorie.
In drept, recursul a fost întemeiat pe art. 3041 din Codul de procedură civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimata – reclamantă nu a depus întâmpinare în cauză însă, a depus înscrisurile solicitate de instanță, în dovedirea acțiunii, probă administrată potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă.
Recursul este nefondat
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, atât în ceea ce privește excepțiile invocate cât și în privința fondului cauzei, așa încât, pentru următoarele considerente recursul va fi respins ca nefondat;
Referitor la critica privind greșita soluționare de către Tribunal a excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1 București, de a sta în prezentul litigiu, Curtea reține că în raportul juridic de drept fiscal dedus judecății, această autoritate este parte, câtă vreme, ea a calculat și încasat taxa respectivă, chiar dacă, această taxă, ulterior, se face venit la bugetul F. pentru Mediu, autoritate chemată în garanție și obligată alături de recurentă la restituire.
Curtea reține caracterul discriminatoriu al dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2008 referitoare la plata acestei taxe de poluare în situația dată ( respectiv înmatricularea în România a unui autoturism care anterior a mai fost înmatriculat într-un stat membru al UE ), în raport de prevederile art. 110 din Tratatul CE. De altfel, acest aspect a fost tranșat în mod neechivoc de CJUE prin jurisprudența sa constantă, dar și de ÎCCJ prin Decizia nr. 24/2011din 14/11/2011 adoptată de Secțiile Unite ala acestei instanțe și publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ .
Astfel, prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituie prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, iar potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În consecință, reclamanta este îndreptățită la restituirea în integralitate a taxei de poluare reglementată de prevederi legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește critica autorității publice recurente referitoare la acordarea dobânzilor Curtea va avea în vedere, Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-565/11 M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, referitoare la restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii – respectiv dacă regimul național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv –dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei - este neconform - cu dreptul Uniunii.
Prin hotărârea pronunțată, CJUE a statuat că: ” dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
În consecință, și criticile formulate sub aspectul dobânzilor vor fi respinse ca atare.
Nu în ultimul rând, Curtea va avea în vedere faptul că prin Decizie nr. 24/2011din 14/11/2011 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ , Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și a stabilit că:
1.Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2011.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, instanța apreciază ca nefondate criticile autorității publice recurente urmând să respingă, ca atare, recursul formulat de aceasta.
In fine, nici criticile referitoare la incidența prevederilor art. 274 din codul de procedură civilă nu pot fi primite din moment ce, recurenta a căzut în pretenții iar intimata a solicitat plata acestora.
În consecință, pentru considerentele arătate, Curtea în baza disp. art. 312 alin 1 din Codul de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 3031/ 11.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu reclamanta . și cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – în nume propriu, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. M. C. C. M. G. G.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. CRM.
TEHNORED. M.L.
JUD. FOND, A. J. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3855/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3562/2013. Curtea de... → |
|---|
