Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3673/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3673/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 4569/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3673
Ședința publică din 22.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M.-C. I.
GREFIER - D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta E. I. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, M. JUSTIȚIEI având ca obiect „obligare emitere act”.
Dezbaterile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.11.2013 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 22.11.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 28.06.2013 reclamanta E. I. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, M. JUSTIȚIEI a formulat plângere împotriva hotărârii nr._/2013, emisă de M. Justiției, de respingere a, contestației pe care a formulat-o împotriva Ordinului nr. 1239/C/2013 al Ministrului Justiției, comunicat la data de 03.06.2013 și solicit obligarea Ministrului Justiției la emiterea unui alt ordin prin care:
- indemnizația lunară de încadrare aferentă începând cu luna februarie 2013, prevăzută de art.l alin.l și 5 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, așa cum este reflectată în ordinul contestat, să cuprindă și indexările de 2%, 5% și 11% stabilite prin titlu executoriu, implicit recalcularea drepturilor salariale;
- să fie acordat sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în procent de 15% prin aplicarea procentului de 50% și, respectiv, 15% la indemnizația de încadrare brută lunară rezultată ca urmare a creșterii majorării pentru vechime în funcție, potrivit art.l din I ordinul atacat;
- să fie acordate sporurile pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a celui pentru păstrarea confidențialității, prin aplicarea procentului de 50% și, respectiv, 15% la indemnizația de încadrare brută lunară rezultată ca urmare a creșterii majorării pentru vechime în funcție.
In fapt, precizează reclamanta că este judecător la Tribunalul D., iar la data de 01.02.2013 am împlinit o vechime în funcția de magistrat de 15 ani, pentru noua încadrare fiind emis ordinul contestat.
Observând acest ordin, a constatat că indemnizația colegilor săi, care anterior acestei date au îndeplinit aceeași condiție de vechime este mai mare, ca și cuantumul sporurilor acordate.
Astfel, prin Ordinul nr.3871/Q începând cu data de 01.02.2013, i-a fost stabilită încadrarea în gradația 4, clasa de salarizare 104, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de la 15 ani la 20 ani, cu plata următoarelor drepturi salariale:
- indemnizație de încadrare brută lunară de 8287 lei;
- cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, de 1.184 lei;
- un cuantum al sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității, de 1.182 lei.
In același timp, colegii săi magistrați care au împlinit, mai înaintea acestei date, aceeași condiție de vechime, beneficiază de o indemnizație mai mare, fără a exista o justificare obiectivă a unei astfel de discriminări.
Aceasta înseamnă că, dacă prin jocul aplicării dispozițiilor art.6 alin 1 și 3 din același act normativ, indemnizația calculată este diferită de cea de care beneficiază colegii care au îndeplinit aceleași cerințe anterior datei de 1 ianuarie 2011 (diferențe salariale apărând pentru persoanele ce ,au obținut alte trepte de salarizare după această dată), indemnizația acordată va fi egală cu cea a acestora, în mod expres, finalul art.6 alin.l din lege menționând că nu va fi acordat salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.
O altă interpretare, tinde a aplica o discriminare neprevăzută de lege, ci, dimpotrivă, interzisă de aceasta, fără a exista vreo justificare obiectivă, printr-un un scop legitim, a cărui atingere să fie făcută prin metode adecvate si necesare.
Actualul sistem de salarizare se caracterizează, potrivit art.3 lit.c din Legea nr.330/2009 și art.3 lit.c) din Legea nr.284/2010, prin echitate și coerență, prin crearea de oportunități și remunerație egală pentru munca de valoare egală.
În ceea ce privește sporurile cuprinse la art. I liniuțele 2 și 3 din Ordin, arăt că Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.285/2010, litera H, privind Stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaționale "justiție" sunt nelegale.
Aceste norme exemplifică modalitatea de calcul, pornind de la cuantumul calculat prin aplicarea procentului în care aceste sporuri îmi sunt cuvenite, la indemnizația de încadrarea lunară brută avută la momentul iunie 2010, la care, s-a aplicat reducerea de 25%, la suma rezultată, aplicându-se creșterea de 15%, pentru 1 ianuarie 2011.
Aceste Norme adaugă însă la lege, prin acest calcul, reducându-mi-se un drept salarial recunoscut prin chiar legea a căror aplicare vin să o detalieze.
Astfel, normele mențin în plată suma nominală a acestor sporuri, așa cum s-au stabilit ele, prin raportarea la vechea mea indemnizație de încadrare, fără a reflecta creșterea sporului așa numit de fidelitate (majorarea pentru vechimea în funcție de judecător).
O justificare, în lege, însă, a acestui mod de calcul, nu există, câtă vreme legea art.4 din Legea nr.330/2009 (în vigoare la data aplicării reducerii de 25%), definește fără a mai lăsa loc la vreun dubiu de interpretarea noțiunii de sporuri de acest tip, ca reprezentând suma obținută din aplicarea procentelor aferente fiecăruia, la indemnizația de încadrare brută lunară.
Or, normele in discuție adaugă la această lege care fixează reperele de aplicare a noilor dispoziții privind salarizarea, în cele cuprinse în Legea nr.330/2009.
A proceda altfel, atrage după sine o discriminare flagrantă față de acei magistrați care, la data modificării sistemului de salarizare, aveau, deja vechimea în funcție ce a atras și majorarea indemnizației mele, deși aceste sporuri vin să compenseze aceleași restricții sau condiții de muncă pe aceeași perioadă pentru toți magistrații încadrați, la bază, în același mod.
Nu se poate afirma că prevederea de la art.4 alin.(4) referitoare la înscrierea sumelor reprezentând sporurile prevăzute la alin(3) în carnetele de muncă, sub forma unei valori nominale ar avea drept efect menținerea exclusiv a acestei valori nominale, fără a mai fi aplicabil principiul de calcul al acestor sporuri, prin aplicarea procentului prevăzut de lege la indemnizația brută de încadrare lunară.
In aceste condiții, data fiind forța juridică inferioară a normelor metodologice care mă lipsesc de dreptul de indemnizare corespunzător funcției de autoritate publică pe care o îndeplinesc, solicită a se admite contestația ,a se modifica ordinul contestat în sensul acordării începând cu data de 01.02.2013 a unei indemnizații de încadrare prevăzută de lege pentru nivelul vechimii în funcție atins și al unui cuantum al sporurilor egale cu cele plătite colegilor ce au îndeplinit aceleași condiții, anterior datei de 31 decembrie 2009.
In acest sens arătă că, legat de art. 14 din CEDO privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Marks contra Belgiei).
De asemenea, art..23 alin.(2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că „ toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală". Carta socială europeană revizuită (ratificată de România prin Legea nr. 74/1999) instituie necesitatea adoptării( de către statele care au acceptat art..4 referitor la o salarizare echitabilă) măsurile necesare în vederea garantării unei salarizării echitabile, care să țină cont inclusiv de dreptul la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală. In mod similar, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (adoptat în 1966 și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974) conține dispoziții relative la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu echitabil și la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală.
Cum aceste prevederi internaționale au prioritate în raport cu întreaga legislație română ( conform art.20 alin.l in Constituție) în condițiile în care munca desfășurată este identică cu cea a celorlalți colegi, diferența de remunerare nu este justificată.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin 2 din cap.8, anexa VI a Legii nr.284/2010.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul M. JUSTIȚIEI se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Art. 6, alin. (1) și (2), din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 283/2011, prevede următoarele: „(1) în anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea susmenționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.
(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție"."
Aceleași dispoziții referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă/în funcție se regăsesc și în cuprinsul art. 6 din Legea j nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit alin. (1) al acestui articol, avansarea personalului în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. în temeiul alin. (3) al aceluiași articol, prevederile alin.(1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă ) de vechime în funcție, conform legii.
Existența unor prevederi exprese (art. 6) cu privire la salarizarea persoanelor" cărora li se modifică gradația sau vechimea în funcție în anul 2012 exclude aplicarea dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 80/2010, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 283/2011, potrivit cărora: „în anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat."
În sprijinul celor arătate mai sus, se învederează că, prin Decizia nr. 669/_ referitoare la excepția de nelegalitatea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională a reținut că: „avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate". De asemenea, Curtea subliniază că: „legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica económico-financiara a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă." Astfel, Curtea a concluzionat că „este neîntemeiată critica autorului excepției, potrivit căreia, în măsura în care calculul indemnizației de încadrare, conform dispozițiilor ari. 6 din Legea nr. 285/2010, duce la un cuantum al acestei indemnizații mai mic față de cel calculat potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, în condiții identice de vechime în muncă și de vechime în funcție, textele criticate creează discriminare între persoanele care au trecut la o tranșă superioară de vechime în cursul anului 2011 și cele care au trecut la o astfel de tranșă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010".
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins cererea formulată de reclamantă pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat în fapt că prin Ordinul nr.3871/C începând cu data de 01.02.2013, i-a fost stabilită încadrarea în gradația 4, clasa de salarizare 104, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de la 15 ani la 20 ani, cu plata următoarelor drepturi salariale:
- indemnizație de încadrare brută lunară de 8287 lei;
- cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, de 1.184 lei;
- un cuantum al sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității, de 1.182 lei.
Curtea a constatat că petenta, deși a afirmat cu putere de argument, nu a demonstrat că alți colegi ai săi beneficiază de un tratament salarial diferit.
Curții nu i s-au pus la dispoziție probe din care să reiasă calculul diferit al indemnizațiilor pentru persoane aflate în aceeași situație juridică, deci nu a rezultat discriminarea la care aceasta face trimitere ca principal argument.
Cu privire la nelegalitatea normelor metodologice pentru aplicarea legii nr. 285/2010, litera H, privind stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaționale justiție, Curtea nu a identificat texte legale care să intre în contradicție cu acestea.
Curtea a constatat că existența unor prevederi exprese (art. 6 din Legea nr. 285/2010) cu privire la salarizarea persoanelor cărora li se modifică gradația sau vechimea în funcție în anul 2012 exclude aplicarea dispozițiilor art. 2 din OUG nr.80/2010 aprobată prin Legea nr. 283/2011.
Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Conform art.6 din OUG nr.80/2010 în anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare; (2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție".
Mai mult, prin Decizia CEDO din cauza D. și alții contra României s-a arătat că:…… „amintește că a hotărât deja că măsurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică [M. și S. împotriva României (dec.), nr. 44.232/11 și 44.605/11, 6 decembrie 2011, Sulcs împotriva Lituaniei (dec.), nr. 42.923/10, pct. 24, 6 decembrie 2011, precum și Panfile împotriva României (dec.), nr. 13.902/11, pct. 21, 20 martie 2012]; Curtea observă că reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive pronunțate în perioada februarie-aprilie 2008. Curtea constată că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești sus-menționate”.
În consecință, Curtea va respinge cererea ca nefondată, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât petenta nu a demonstrat nelegalitatea ordinului și nici că se încadrează în noțiunea de persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta E. I. cu domiciliul ales la Curtea de Apel C., C., ..5A, județ D. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, M. JUSTIȚIEI ambii cu sediul în București, .,sector 5, ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. - C. I. D. Ș.
Red. M.C.I
Tehnored.D.Ș. /5ex
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2755/2013. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3196/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
