Pretentii. Decizia nr. 1586/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1586/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 26131/3/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizie civilă nr. 1586
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE SECTOR 3 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3372/19.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I. DE AVOCAT D. B. .
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, în 3 exemplare.
Reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a C. la data de 12.04.2011, reclamantul C. individual de avocat D. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3, anularea deciziei nr._/08.09.2010 de calcul a taxei pe poluare și restituirea sumei de 4406 lei, plus dobânda legală aferentă.
Prin sentința civilă nr. 3232/05.10.2011, tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că, deși a urmat întocmai procedura specială prevăzută de art. 205 și urm. CPF, neformulând doar o simplă cerere de restituire întemeiată pe dispozițiile art. 117 CPF, ci depunând contestație împotriva actului administrativ-fiscal de calculare a taxei pe poluare, contestație care a fost respinsă prin decizie de către organul fiscal ierarhic superior, totuși reclamantul a solicitat doar anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/08.09.2010 și restituirea sumei de 4406 lei, cu toate că art. 218 alin. 2 CPF arată în mod expres că ceea ce se atacă la instanța de contencios administrativ sunt deciziile emise în soluționarea contestației. Or, din această perspectivă, acțiunea reclamantului este inadmisibilă, controlul de legalitate în contenciosul administrativ-fiscal fiind exercitat de instanță asupra deciziei emise de organul fiscal competent în soluționarea contestației, iar nu asupra actului administrativ-fiscal împotriva căruia s-a formulat contestația prevăzută de art. 205 alin. 1 CPF.
Prin decizia civilă nr. 2249/28.05.2012, Curtea de Apel București a admis recursul reclamantului, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecarea capetelor de cerere având ca obiect restituirea taxei pe poluare și acordarea dobânzii fiscale, reținând că în mod corect tribunalul a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/08.09.2010, însă demersul reclamantului de restituire a taxei pe poluare este admisibil, întrucât acesta a formulat o cerere de restituire înregistrată sub nr._/11.10.2010, care a fost respinsă de pârâtă prin adresa nr._/13.10.2009.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a C. la data de 08.08.2012, sub nr. de dosar._ .
Prin sentința civilă nr.3372/19.09.2012 pronunțată de tribunal în rejudecare, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4406 lei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare, fiind respinsă cererea reclamantului de acordare a dobânzii fiscale ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism marca Mercedes Benz, fabricat în 2008 și înmatriculat pentru prima dată în această țară la data de 13.05.2008, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 4406 lei, conform deciziei de calcul nr._/08.09.2010 și chitanței . nr._/08.09.2010.
Reclamantul a adresat pârâtei o cerere de restituire a taxei pe poluare, care a fost înregistrată sub nr._/11.10.2010 și la care pârâta i-a răspuns negativ prin adresa nr._/13.10.2009, acest refuz de soluționare favorabilă a cererii fiind nejustificat, întrucât a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor dreptului comunitar.
Reține instanța de fond că potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Regulamentul privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere.
Or, în raport de dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, începând cu data de 1 ianuarie 2007, urmare ratificării prin legea nr.157/2005 Tratatului de aderare a României și Bulgarie la UE, dispozițiile OUG nr.50/2008 privind încasarea taxei pe poluare pentru autovehiculele second-hand sunt contrare art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea U.E., Jurisprudenței Curții Europene de Justiție, fiind de natură să cauzeze o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importante și similare autohtone.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la U.E. fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul a reținut că refuzul pârâtei de a restitui taxa pe poluare, exprimat în cadrul adresei nr._/13.10.2010, este nejustificat, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Față de aceste considerente, tribunalul a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4406 lei, urmând a respinge pretenția acestuia de acordare a dobânzii fiscale aferente, întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 124 Cpf și art. 1 și 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în contextul în care reclamantul nu s-a adresat în prealabil autorității pârâte cu o cerere de acordare a dobânzilor fiscale, prin cererea nr._/11.10.2010 solicitând doar restituirea taxei pe poluare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3BUCUREȘTI, solicitând pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, admiterea recursului cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, se arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 3 a fost respinsă în mod greșit de instanța de fond având în vedere că la art.1 din OUG nr.50/2008 se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasată, și anume Administrația Fondului pentru Mediu. Așadar, între AFP Sector 3 și reclamant nu se stabilește nici un raport juridic fiscal.
În ceea ce privește admiterea cererii de chemare în judecată în sensul restituirii sumei de 4406 lei, recurenta-pârâtă, în primul rând, învederează instanței de control judiciar faptul ca plata taxei de poluare a cărei restituire se solicita, a fost achitata in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008.
Pe de alta parte, in ceea ce privește admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul restituirii sumei reprezentând taxa de poluare, a arătat că regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008. a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii, dată de la care s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3.
Solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere si aspectele prezentate in expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008, unde se menționează în mod expres că, daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic.
Cu privire la prevederile art. 9 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene recurenta-pârâtă a precizat că acestea se referă la "interzicerea taxelor vamale la import si la export și la alte taxe cu efect echivalent", or, taxa de poluare nu intră în această categorie nefiind o taxă vamală care se percepe numai în cadrul relațiilor comerciale dintre țările membre ale Uniunii Europene ci se aplică, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate în România indiferent dacă provin, din producția internă sau din spațiul comunitar.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 stabilesc în mod expres cine are obligația de plata a taxei pe poluare.
Pe cale de consecința, argumentele invocate de reclamant sunt neîntemeiate, întrucât legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Totodată, față de susținerea că taxa de poluare ar fi discriminatorie, a apreciat recurenta-pârâtă că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România.
Prin urmare, instanța de fond ar fi trebuit să stabilească prin mijloace procedurale specifice dacă taxa achitată în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
S-a menționat de recurenta-pârâtă și faptul că nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminator, așa cum afirmă intimatul-reclamant, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, se arată că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.).
A menționat și că potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, restituirea taxei de poluare se face numai în anumite condiții, or reclamantul nu se regăsește în nici una din aceste condiții.
Intimatul-reclamant C. I. DE AVOCAT D. B. a formulat întâmpinare la data de 8.04.2013 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și neîntemeiat.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod greșit caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare fără a face o comparație între tratamentul aplicat reclamantei și situația autovehiculelor similare de pe piața internă.
În cauzele T. c. României și N. c. României Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că o taxă percepută cu ocazia primei înmatriculări este contrară art. 110 din TFUE dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or la momentul stabilirii taxei contestate de către reclamantă, pe piața internă existau autovehicule second hand, produse în anul 2008, care au suportat, la momentul înmatriculării lor o taxare similară cu cea impusă reclamantei.
În aceste condiții taxa aplicată reclamantei apare ca neutră, întrucât nu este descurajată achiziționarea unor autovehicule de ocazie de pe piața internă de tipul celui achiziționat de reclamantă, fără a fi descurajată cumpărarea unor vehicule de ocazie de aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de aceste considerente Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE SECTOR 3 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3372/19.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I. DE AVOCAT D. B. .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. Jud. D.S.
Tehnored. T.M./2 ex./2013
Tribunalul București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal
Judecător: D. D. M..
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1199/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 5397/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
