Anulare act administrativ. Sentința nr. 742/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 742/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 4740/2/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 742

Ședința publică de la 19 februarie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - S. D. A.

GREFIER - A. C.

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții G. R. și Instituția P. Municipiului București și intervenientul accesoriu M. Administrației și Internelor și intervenientul în interes propriu C. E. C., având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12 februarie 2013 și ulterior la data de 19 februarie 2013, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată sub nr._ 2012 din data de 28.05.2010, reclamanta C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. R. anularea actelor administrative individuale, reprezentate de H.G nr.107/2010 și H.G nr.109/2010.

Obligarea pârâtului la numirea sa, prin adoptarea unei hotărâri de guvern ,în funcția publică de subprefect al municipiului București,ca urmare a promovării concursului de ocupare definitivă a funcției publice vacante, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, pe postul vacant de inspector guvernamental pentru care s-a organizat concursul la data de 29.09.2009

Obligarea pârâtului, G. R., la plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariate și/sau a prestațiilor de asigurări sociale ce i s-ar fi cuvenit, indexate, majorate și reactualizate de la momentul eliberării nelegale din funcția de subprefect al municipiului București (28.10.2009), până la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterior.

Obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În esență, reclamanta a susținut că, postul de subprefect al Municipiului București nu mai era vacant de la momentul la care aceasta a fost declarată ,,admisă" la concursul susținut la data de 29.09.2009, revenindu-i dreptul de a fi numită definitiv în funcția publică de subprefect al municipiului București, întrucât condiția numirii definitive pe acest post fusese îndeplinită și anume promovarea concursului, situație de altfel precizată prin Nota de fundamentare care a stat la baza adoptării H.G 259/2009 și apoi prin însăși H.G 107/2010, ambele prevăzând caracterul temporar al ocupării funcției determinat de organizarea concursului.

Învederează instanței că H.G 109/2010 prin care dna Corut C. E. a fost desemnată să exercite funcția de subprefect al municipiului București, este suspendată de drept, în temeiul art. 14 alin 5 din legea 554/2004, întrucât are același conținut ca și H.G 1274/2009, care a fost suspendată de Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 668 /05.02.2010 pronunțată în dosarul nr._/2/2009.

Cu privire la motivele de nulitate ale HG nr .107 adoptată la 17.02.2010 prin care s-a constatat încetarea de drept a aplicabilității Hotărârii Guvernului nr. 259/2009 privind exercitarea, cu caracter temporar a funcției publice de subprefect al municipiului București cu privire la reclamantă, aceasta precizează că motivele de nulitate decurg din tardivitatea emiterii și adoptării ei, deoarece prin HG 259/2009, numirea sa s-a făcut sub condiția promovării concursului de definitivare pe post, condiție împlinită la data de 29.09.2009, când reclamanta a promovat concursul și a fost declarată „admis".

Reclamanta susține că . Guvernului presupune recunoașterea dreptului dobândit prin promovarea concursului de către reclamantă și numirea definitivă a acesteia în funcția publică de subprefect al municipiului București.

Cu privire la motivele de nulitate ale H.G nr.109 adoptată la 18.02.2010 prin care s-a dispus exercitarea funcției de subprefect al municipiului București, tot de către d-na C. C. E., învederează instanței că postul de subprefect al municipiului București nu mai era vacant la acea dată, revenindu-i reclamantei, ca urmare a promovării concursului de definitivare pe post, de la data de 29.09.2009, respectiv în perioada de exercitare a funcției.

Cu privire la HG 1274/2009 prin care a fost desemnată dna Corut sa exercite funcția de subprefect al municipiului București în locul său, reclamanta arată că aceasta a fost suspendată de Curtea de Apel București,prin Sentința civilă nr. 668 /05.02.2010, până la pronunțarea pe fond.

În raport de această situație, reclamanta apreciază că HG 109/2010 este suspendată de drept, în virtutea art. 14, alin. 5 din legea 554/2004, având același conținut ca și HG nr. 1274/2009.

Cu privire la situația de fapt,reclamanta învederează instanței că la data de 11.03.2009, prin HG 259, a fost numită să exercite cu caracter temporar funcția publică de subprefect al municipiului București până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

Prin la Nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 259/2009 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al Municipiului București, s-au luat în considerare următoarele: „În prezent, una din funcțiile publice de subprefect al Municipiului București este vacantă, iar până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului este necesar a fi desemnată o persoană care să îndeplinească aceste atribuții, având în vedere responsabilitățile Instituției P., stabilite prin lege. Pentru ocuparea temporară a funcției publice de subprefect al Municipiului București, până la organizarea concursului, a fost nominalizată doamna C. M. ".

Având în vedere dispozițiile art.57 alin. 4 din Legea 188/1999, art.8 alin. 3 lit. b) din HG 341/2007, art.5 din Regulamentul nr. 1/2008 privind organizarea și desfășurarea concursului pentru . funcționari publici, la data de 29 septembrie 2009, s-a organizat de către M. Administrației și Internelor - Agenția Națională a Funcționarilor Publici concursul pentru ocuparea funcțiilor publice vacante de subprefect al municipiului București (2 posturi).

Întrucât numirea reclamantei în funcția de subprefect al municipiului București s-a făcut prin HG nr. 259/11.03.2009 cu caracter temporar,până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, la data de 29.09.2009, reclamanta a susținut acest concurs pe care l-a promovat fiind admisă.

Apreciază reclamanta că organizarea concursului din data de 29.09.2009 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Mai arată că, la data de 08.10.2009, comisia de concurs pentru recrutarea înalților funcționari publici i-a comunicat, prin adresa nr. 57, sub semnătura președintelui comisiei de concurs, rezultatul final al concursului susținut în data de 29.09.2009 pentru ocuparea funcției publice de subprefect al municipiului București.

Având în vedere rezultatul final al acestui concurs, reclamanta susține că începând cu data de 08.10.2009, exercitarea temporară a funcției de subprefect al municipiului București a încetat, caracterul temporar fiind înlocuit, în opinia sa, cu cel definitiv de exercitare a acestei funcții publice.

Mai mult, reclamanta precizează că la data promovării acestui concurs și a comunicării rezultatului final, respectiv 08.10.2009, aceasta se afla în exercițiul funcției temporare de subprefect al municipiului București, post vacant care în urma promovării acestui concurs, în opinia sa, s-a transformat din vacant, în definitiv.

În raport de aspectele invocate, reclamanta apreciază că înainte de data emiterii H.G. nr.1273 /2009 și a H.G nr. 1274 /2009, aceasta nu se mai afla în situația de exercitare temporară a funcției, deoarece promovase concursul de numire definitivă pe post.

Având în vedere aceste considerente, reclamanta apreciază că nu a existat nici un fundament legal pentru adoptarea de către G. R. a HG nr. 1273/28.10.2009, după cum nu a existat nicio justificare pentru care G. R., să nu facă numirea definitivă a acesteia în funcția de subprefect al municipiului București, în condițiile în care a fost declarată „admis" la concursul susținut în data de 29.09.2009, pentru ocuparea funcției publice vacante de subprefect al municipiului București, învederând instanței că Secretariatul General al Guvernului fusese înștiințat de acest lucru fiind obligat, în opinia sa, să demareze procedurile legale în vigoare.

În raport de cele menționate anterior, reclamanta susține că este lipsită de orice fundament legal și HG nr. 1274/28.10.2009 privind numirea dnei C. C. E. în funcția publică de subprefect al municipiului București, întrucât la data adoptării respectivei hotărâri, postul de subprefect al municipiului București ocupat de aceasta nu mai era vacant,deoarece acesta fusese ocupat definitiv la concursul din data de 29.09.2009.

Reclamanta apreciază că termenul de 30.10.2009 a fost prelungit pana la data de 31.12.2009, inclusiv pentru aceasta, ca o dovadă în plus a faptului că, G. R. urma să emită hotărârile de guvern de numire definitivă pe post pentru toți concurenții care au fost declarați „admis" la concursul organizat în zilele de 28 și 29.09.2009 și care se mai aflau în exercitarea temporară a funcției, pentru postul de subprefect al municipiului București.

Cu toate acestea, reclamanta arată că, la numai o zi după prelungirea acestui termen, prin emiterea HG 1273/28.10.2009 s-a dispus de către Guvern, încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al municipiului București de către dna Campurean M. iar prin HG nr. 1274/2009, a fost numită dna Corut C. E. pe postul de subprefect al municipiului București, în locul reclamantei, post care în opinia acesteia, nu mai era vacant, ci era ocupat definitiv de către aceasta.

Apreciază că înainte de data emiterii HG 1273/2009 și a HG 1274/2009, reclamanta nu se mai afla în situația de exercitare temporară a funcției, deoarece promovase concursul de numire definitivă pe post.

Învederează instanței că, deși Curtea de Apel București, în dosarul nr._/2/2009, prin sentința civila nr.668/05.02.2010, a admis cererea acesteia de suspendare a H.G 1273/2009 și a H.G nr. 1274/2009, până la data pronunțării pe fond a cauzei și a dispus reintegrarea acesteia pe postul de subprefect al municipiului București, susține că această hotărâre nu este respectată de G. R. prin adoptarea H.G 107/2010 prin care „constată încetarea de drept a aplicabilității Hotărârii Guvernului nr. 259/2009 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al municipiului București de către doamna Campurean M., ca urmare a expirării perioadei de timp pentru care a fost emisă " precum și a H.G nr. 109/2010, prin care dna Corut C. E., a fost repusă să exercite tot funcția publică de subprefect al municipiului București.

Susțin că H.G nr. 109/2010 este nelegală și abuzivă având în vedere Sentința civilă nr.668/2010 a Curții de Apel București prin care s-a suspendat executarea H.G 1274/28.10.2009 prin care aceasta fusese propusă să ocupe acest post, deținut anterior de reclamantă.

Susține că G. R. a comis al doilea abuz, astfel că, în loc să adopte o hotărâre de guvern și să dispună mutarea dnei C. din funcția publică de subprefect al municipiului București, a numit-o din nou pe dna C. să exercite aceeași funcție .

Reclamanta precizează că atât H.G 1273/2009 cât și H.G 1274 /2009 sunt suspendate prin decizia instanței, apreciind că abuzul pârâtului este evident si indiscutabil, întrucât sunt doua numiri în aceeași funcție pentru dna. Corut, ca urmare a adoptării H.G 109/2010.

Apreciază ca hotărârile sus menționate au fost adoptate cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și cu încălcarea legislației în vigoare, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, H.G nr. 341/2007 privind . funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici și Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului.

Totodată, prin adoptarea HG 107/2010 și HG 109/2010, reclamanta arată că G. R. cenzurează în mod nelegal decizia instanței de judecată, încălcându-i drepturile legale privind reintegrarea pe post.

Reclamanta menționează că numirea dnei C. C. ,în locul său,este nelegală, întrucât încalcă HG 341/2007 cu referire la mobilitatea funcționarilor publici,având în vedere lipsa unui scop real, circumscris principiilor la care face trimitere acest act normativ care să justifice aplicarea respectivelor dispoziții legale,potrivit art. 28 alin 1 din legea 341/2007: „mobilitatea înalților funcționari publici se poate realiza și poate fi dispusă numai în condițiile legii,în scopul și limitele expres prevăzute de prezenta hotărâre,sub sancțiunea nulității acestei masuri ".

Reclamanta învederează instanței că încălcarea drepturilor sale de către Guvern și punerea în imposibilitatea exercitării funcției, o lipsește de posibilitatea de a-și achita cheltuielile gospodăririi zilnice și pentru întreținerea personală și a familiei, precum și de a apela la serviciile medicale asigurate în sistemul public de asigurări sociale și de a beneficia de celelalte drepturi de protecție socială, inclusiv de dreptul de a-și cauta un loc de muncă, deși potrivit art. 41 din Constituție dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. (...) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială.

Totodată, arată că prin HG nr. 107/2010 este nesocotit și principiul nediscriminării, consacrat și garantat de art. 16 alin. (1) din Constituția R. si O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Reclamanta învederează totodată instanței că fapta pârâtului a adus atingere atât drepturilor patrimoniale cât și a celor nepatrimoniale.

Repararea prejudiciului, fie patrimonial, fie nepatrimonial, este guvernată de principiile reparării integrale a prejudiciului, reparării prompte și cel al reparării în natură.

Susține că prejudiciul imposibil de reparat adus acesteia vizează în principal respectarea ordinii de drept, nu numai de către destinatarii principali ai legilor, respectiv de către cetățeni, ci și de către persoanele care contribuie la elaborarea și aprobarea acestora și care în aceeași măsura sunt chemate să asigure punerea lor în practică.

Astfel, apreciază reclamanta că daunele morale suferite constau și într-un prejudiciu nepatrimonial și sunt reprezentate de suferințele morale cauzate de pierderea respectului și a prestigiului profesional de care se bucura.

Reclamanta susține că prin schimbarea din funcție, imaginea sa în cadrul comunității locale a fost grav și iremediabil prejudiciată, provocându-i suferințe psihice, stări de stres, nesiguranță și o insecuritate financiară care i-au lezat demnitatea și capacitatea profesională.

Reclamanta menționează că repararea prejudiciului moral suferit se va putea realiza numai prin obligarea pârâtului la plata daunelor morale, statuarea instanței de judecata în acest sens fiind singura în măsură să redea acesteia prestigiul profesional de care se bucura în cadrul comunității

Cu privire la pagubele materiale, reclamanta precizează că există o pierdere de circa 3600 Ron lunar în raport de diferența între venitul cuvenit pentru exercitarea acestei funcții de înalt funcționar public și cea deținută anterior.

De asemenea, susține reclamanta că activitatea Instituției P. municipiului București este grav perturbată prin adoptarea actelor administrative contestate.

În drept reclamanta își întemeiază prezenta acțiune pe prevederile art. 1,alin (1) coroborat cu art.8 ,alin(l) și art. 18,alin(l) si alin (3) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 07.12.2011 (fila 72 dosar) pârâtul G. R. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, în temeiul art.161 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, persoana fizică beneficiară a actului administrativ cu caracter individual a cărui anulare se solicită, respectiv pe doamna C. C. E. care a fost numită prin aplicarea principiului mobilității înalților funcționari publici în funcția de subprefect al municipiului București.

Referitor la cererea prin care reclamanta solicită obligarea Guvernului la plata unor drepturi de natură salarială, solicită instanței de judecată ca în baza art.16 ind.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, să introducă în cauză Instituția P. Municipiului București, în raport de dispozițiile constituționale și prevederile Legii nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului R. și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare.

Precizează pârâta că acest organ colegial, fără personalitate juridică, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale.

De asemenea, pârâtul susține că reclamanta nu a avut raporturi de serviciu cu G. R., ci cu Instituția P. Municipiului București, iar potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, „instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu." Conform art. 7 din aceeași lege, „ activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul M. Administrației și Internelor, și din alte surse legal constituite."

În susținerea cererii, pârâtul învederează instanței că drepturile salariale solicitate de reclamantă, în eventualitatea că ar fi acordate pot fi asigurate doar din bugetul acestei instituții.

Totodată, în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 Cod proc. civilă, pârâtul a solicitat suspendarea judecății prezentei cauzei având în vedere solicitarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de anulare a concursurilor organizate în datele de 28 și 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect și subprefect, în conformitate cu prevederile art.22 alin.3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.3 alin.2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Învederează instanței că litigiul se află pe rolul Curții de Apel București și face obiectul Dosarului nr._ .

Cu privire la cerea de anulare a Hotărârii Guvernului nr. l07/2010 și a Hotărârii Guvernului nr.109/2010, pârâtul susține că reclamanta în baza H.G. nr. 259/2009, publicată în Monitorul Oficial nr.l53/2009 a exercitat, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al municipiului București, iar potrivit art. 92 alin. 1 și 2 din Legea nr. l88/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice, pe o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic, putând fi prelungită pentru maxim 3 luni cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

De asemenea precizează că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a avizat favorabil prelungirea exercitării cu caracter temporar, numai până la 31 decembrie 2009, a funcției publice de subprefect al municipiului București pentru doamna C. M., potrivit Avizului nr._/27.10.2009.

Prin adoptarea HG. nr. l07/2010 s-a constatat încetarea de drept a aplicabilității Hotărârii Guvernului nr.259/2009, privind exercitarea cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al municipiului București, ca urmare a exercitării perioadei de timp pentru care a fost emisă, iar reclamanta a revenit la funcția deținută anterior detașării, respectiv la funcția publică de conducere de șef birou în cadrul Primăriei Sectorului 5 al municipiului București.

Pârâtul apreciază că Hotărârea Guvernului nr. 107/2010 este legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția R., republicată, al art.19 alin.(l) lit. a), art.89 și art.92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea precizează că și Hotărârea Guvernului nr. 109/2010 este legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția R., republicată, al art.19 alin.(l) lit.a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prevederile art.33 alin. l lit. c) din Hotărârii Guvernului nr.341/2007 privind . funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la doamna C. C. E., pârâtul arată că anterior numirii în această funcție publică, aceasta avea deja calitatea de înalt funcționar public definitiv, din anul 2006 ocupând, prin aplicarea principiului mobilității în interiorul categoriei înalților funcționari publici, pe rând funcția de subprefect, inspector guvernamental, secretar general, subprefect.

Pârâtul învederează instanței că la data emiterii Hotărârii Guvernului nr. 1274/2009 doamna C. C. E. deținea funcția de secretar general al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, funcție din categoria înalților funcționari publici.

De asemenea în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.341/2007 privind . publici, managementului carierei și mobilității funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, doamna C. C. E. a ocupat funcția de subprefect al municipiului București, prin aplicarea principiului mobilității în interiorul categoriei înalților funcționari publici, deci prin modalitatea specifică de modificare a raporturilor de serviciu.

Pârâtul mai arată că la data emiterii H.G nr. 109/2010, erau vacante doua funcții publice de subprefect al municipiului București, întrucât potrivit Hotărârii Guvernului nr. 460/2006, în municipiul București prefectul este ajutat de 3 subprefecți.

Pentru aceste motive, pârâtul apreciază că nu se poate reține că ocuparea definitivă a postului s-a făcut pe funcția deținută temporar de către reclamantă întrucât cele trei posturi de subprefect sunt identice ca nivel de salarizare si condiții de ocupare, legiuitorul lăsând stabilirea atribuțiilor la aprecierea prefectului, care le poate modifica prin ordin ori de câte ori consideră necesar.

Solicită instanței să constate că afirmațiile reclamantei nu sunt în concordanță cu prevederile art. 92 alin. (1^1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâtul învederează instanței că, promovarea temporară este o măsura cu caracter excepțional, ce se face pe o funcție publică din categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă, numai daca aceasta nu se ocupă prin mobilitate. D. urmare odată ocupată funcția publică din categoria înalților funcționari publici prin mobilitate aceasta nu mai este vacantă, iar promovarea temporară încetează de drept, ope legis.

Pârâtul învederează instanței că hotărârile contestate au fost adoptate de Guvern, prin însușirea proiectelor inițiate de M. Administrației și Internelor care, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.30/2007, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care exercită atribuții privind funcția publică și funcționarii publici.

Totodată pârâtul precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.3748/22.09.2010 pronunțată în dosarul nr._/2/2009, a admis recursurile formulate de către G. R. și M. Administrației si Internelor, împotriva Sentinței civile nr.668/05.02.2010, respingând astfel cererea de suspendare a executării prevederilor Hotărârilor Guvernului nr.1273/2009 și nr.1274/2009, formulată de către reclamanta C. M..

Menționează pârâtul că Hotărârea Guvernului nr. 107/2010 si Hotărârea Guvernului nr. 109/2010 nu sunt acte administrative subsecvente și accesorii și nu au același obiect cu Hotărârea Guvernului nr. 1273/2009, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1274/2009.

Pârâtul arată că prin Hotărârea Guvernului nr.1273/2009, s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției de subprefect al municipiului București de către reclamanta, iar Hotărârea Guvernului nr.107/2010 nu a reluat această măsură, ci a constatat încetarea de drept a hotărârii anterioare pentru expirarea perioadei pentru care a fost emisă.

Pârâtul arată că, în speță reclamanta a fost desemnată să ocupe temporar această funcție la data de 12.03.2009, perioada de 6 luni urmând să expire la 12.09.2009, fiind prelungită cu încă 3 luni la data de 12.12.2009.

Cum la data de 12.12.2009 au expirat termenele maxime pentru care reclamanta putea să ocupe legal postul de subprefect apreciază că, în mod legal și temeinic G. a emis Hotărârea nr.107/2010 prin care a constatat expirarea termenului legal și încetarea aplicabilității Hotărârii Guvernului nr.259/2009.

Învederează instanței că situația este diferită și în ceea ce privește Hotărârea Guvernului nr.1274/2009 și Hotărârea Guvernului nr.109/2010, întrucât prin prima s-a dispus mobilitatea pe una dintre cele trei funcții de subprefect al municipiului București, iar prin cea de-a doua pentru altă funcție de subprefect din cele trei.

Pârâtul apreciază că, prin adoptarea Hotărârilor Guvernului nr. 107/2010 și nr. 109/2010, reclamantei nu i-a fost afectat niciun drept sau interes legitim, în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, fapt pentru care cererea de anulare a dispozițiilor acestor acte administrative apare ca fiind neîntemeiată.

Referitor la calitatea de înalt funcționar public al reclamantei, pârâtul solicită instanței să observe că la data emiterii Hotărârii Guvernului nr. 107/2010, reclamanta nu dobândise calitatea de înalt funcționar public, deoarece simpla comunicare a comisiei de concurs nu îi conferă această calitate, neexistând și un act administrativ de numire în această funcție publică.

Apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art.l8 alin.(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâtul învederează instanței faptul că dispozițiile alin.2 al art. 18 din Legea nr.l88/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare nu au un caracter imperativ, lăsând decizia de numire în funcția publică la aprecierea persoanei stabilite prin lege.

Cu privire la susținerea reclamantei potrivit căreia odată promovat concursul trebuia să ocupe definitiv postul, pârâtul apreciază că este lipsită de fundament juridic, învederând instanței că numirea în orice funcție publică se face prin act administrativ.

De altfel, pârâtul apreciază ca fiind neîntemeiate și susținerile reclamantei potrivit cărora G., la momentul emiterii H.G nr.259/2009 ar fi avut „intenția,, de a o numi definitiv pe reclamantă pe postul de subprefect „la organizarea concursului,, pentru că nici G. și nici reclamanta nu puteau aprecia rezultatele acestui concurs.

În concluzie pârâtul susține că, la data emiterii H.G nr. 1273/2009 și H.G nr. 1274/2009 la municipiul București erau vacante două posturi de subprefect.

Mai arată pârâtul că pe rolul Curții de Apel București se află Dosarul nr._, ce are ca obiect anularea concursurilor organizate în data de 28 și 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect și subprefect.

Potrivit art.22 alin.4 din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 3 alin.3 din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, actele atacate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici sunt suspendate de drept.

Pârâtul învederează instanței că nicio persoană care a promovat concursul organizat în data de 28 și 29 septembrie 209 pentru ocuparea funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici nu a fost numită în funcție.

Referitor la susținerile reclamantei potrivit cărora activitatea Instituției P. municipiului București este „grav perturbată,,, pârâtul apreciază că acestea sunt doar simple afirmații nedovedite.

Cu privire la cererea de acordare de daune morale, pârâtul apreciază că temeiul juridic al acordării unor despăgubiri materiale sau morale este răspunderea civilă delictuală, în cazul în care sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile angajării acestei răspunderi, apreciind că în speță, reclamanta nu face dovada că emiterea actului administrativ în discuție, i-a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umană, integritatea fizică și psihică, onoarea, prestigiul profesional și alte valori asimilate.

Cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor pârâtul solicită instanței să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situați profesională și socială.

De asemenea, pârâtul apreciază că este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a reclamantei bazată pe gradul de percepere al acesteia.

Pentru aceste motive pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea pronunțată la data de 08.02.2011 (fila 109 dosar) instanța a admis cererea formulată de pârâtul G. R. și în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod proc. Civilă a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ dosar conexat la dosarul nr._ al Curții de Apel București, al cărui obiect este constituit de cererea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de anulare a concursului organizat la data de 28-29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici (prefect și subprefect).

Prin aceeași încheiere a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de M. Administrației și Internelor.

La data de 15.05.2012 a fost repusă cauza pe rol având în vedere că prin Decizia nr. A985/19.04.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal a soluționat irevocabil cauza ce a determinat suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1 Cod proc. civilă.

La data de 25.09.2012 (fila 148 dosar) reclamanta și-a precizat acțiunea cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul întregirii acesteia, solicitând anularea HG nr.107/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 109/18.02.2010 privind „constatarea încetării de drept a aplicabilității Hotărârii Guvernului nr. 259/2009 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al municipiului București de către doamna Campurean M."" și HG nr.109/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 109/18.02.2010 privind mobilitatea în funcția de subprefect al municipiului București a doamnei C. C. E..

Obligarea pârâtului, G. R., la numirea acesteia, prin adoptarea unei hotărâri de guvern, în funcția publică de subprefect al municipiului București, ca urmare a promovării concursului de ocupare definitivă a funcției publice vacante de subprefect al municipiului București, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, pe postul vacant de inspector guvernamental pentru care s-a organizat concursul în data de 29.09.2009.

Obligarea pârâtului, G. R., la plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariale și/sau a prestațiilor de asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit subsemnatei, indexate, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării nelegale din funcția de subprefect al municipiului București (28.10.2009), până la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterior.

Obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 40.000 lei.

Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că organizarea concursului din data de 29.09.2009 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, acest concurs nefiind revocat pe cale administrativă sau anulat de instanță, apreciind că nu a existat nici un fundament legal pentru adoptarea de către G. R. a HG nr. 1273/2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al municipiului București.

În esență, reclamanta reiterează aspectele invocate în cererea introductivă în instanță indicând instanței ca practică judiciară sentința civilă pronunțată în data de 22.08.2010 în dosarul nr._ de pe rolul Curții de apel Timișoara, sentință prin care s-a „admis în parte acțiunea reclamantului D. E. în contradictoriu cu pârâții G. R., Marossy Z. G., B. A. C. și Instituția P. jud. T., dispunându-se anularea H.G nr.1184/03.10.2009 publicată în Monitorul Oficial nr.659/03.10.2009, și în consecință a obligat pârâtul Guvernului R. la emiterea unui act administrativ de numire a reclamantului în funcția de subprefect al Jud. T., urmare a promovării concursului din data de 29.09.2009, de asemenea a admis în parte cererea de despăgubiri formulată de reclamant și obligă pârâta Instituția P. jud.T., în calitate de angajator, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, inclusiv celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 03.10.2009, a eliberării din funcția de subprefect și până la reîncadrarea temporară a reclamantului în data de 16.05.2012 conform H.G. nr.530/16.05.2012.

Precizez reclamanta că în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind ocuparea definitivă a funcției publice de subprefect al municipiului București, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prevederile HG nr. 341/2007 privind . funcționari publici.

Învederează instanței că în cauze similare, Curtea a mai reținut și faptul că organizarea de concursuri pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici este posibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ două cerințe:

- ocuparea posturilor vacante să nu ducă la majorarea numărului total de

- posturi ocupate și să se încadreze în cheltuielile personal aprobate prin buget.

În speța dedusă judecății, reclamanta precizează că, toate posturile pentru care a fost organizat concursul a cărui anulare s-a solicitat erau ocupate (chiar dacă temporar), iar bugetul conținea prevederi pentru aceste posturi. De altfel, prin Nota - Raport nr._/26.08.2009 s-a menționat faptul că „ocuparea posturilor vacante nu duce la majorarea numărului total de posturi ocupate, acestea încadrându-se în cheltuielile de personal aprobate prin buget".

De aceea, Curtea a concluzionat că au fost îndeplinite condițiile din art. 22 alin. 21 din OUG nr.34/2009 astfel că acest concurs a fost organizat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Proba scrisă și interviul au fost susținute la datele de 28 și 29.09.2009, toți candidații rămași în concurs fiind declarați admiși, potrivit proceselor-verbale nr. 17/28.09.2009 și nr. 18/29.09.2009.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea a respins cererea de anulare a concursului desfășurat în datele de 28.09.2009 și 29.09.2009 ca neîntemeiată, iar în temeiul art. 49-56 Cod procedură civilă, a admis cererile de intervenție în interes propriu (printre care și a subsemnatei).

În aceste condiții, reclamanta apreciază că efectele juridice ale Sentinței civile nr.2976 pronunțată de Curtea de Apel București din data de 15.04.2011, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1985 a înaltei Curți de Casație și Justiție din 19.04.2012, devin obligatorii pentru părțile din litigiu.

Având în vedere încetarea suspendării dispusă în dos. nr._ 010 de către Curtea de Apel București și întrucât, în prezent, reclamanta deține funcția publică de subprefect al municipiului București, potrivit H.G. nr.454/2012, solicită prin cererea precizatoare:

- recunoașterea calității de înalt funcționar public și numirea definitivă în funcția de subprefect al municipiului București, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici ca urmare a promovării concursului din 29.09.2009,

- drepturile salariale, reactualizate, cuvenite pentru perioada 8.10.2009, dată la care Comisia de concurs i-a comunicat rezultatul final al concursului ca „admis„fiind astfel îndeplinită condiția impusă de guvern la numire, prin HG 259/2009, respectiv: ,,în prezent, una din funcțiile publice de subprefect al municipiului București este vacantă, iar până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului este necesar a fi desemnată o persoană care să îndeplinească aceste atribuții, având în vedere responsabilitățile Instituției P., stabilite prin lege. Pentru ocuparea temporară a funcției publice de subprefect al Municipiului București, până la organizarea concursului, a fost nominalizată doamna C. M.", până la data de 08.05.2012, când a fost din nou numită temporar, în aceeași funcție, de subprefect al municipiului București, prin HG 454/2012.

În concluzie, reclamanta apreciază că repararea prejudiciului moral suferit se va putea realiza numai prin obligarea pârâtului la plata daunelor morale, statuarea instanței de judecată în acest sens fiind singura în măsură să îi redea prestigiul profesional de care se bucura în cadrul comunității.

Pentru aceste motive, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtului, G. Român la anularea în tot a Hotărârii de Guvern nr.107/2010 și a Hotărârii de Guvern nr.109/2010, obligarea pârâtului, G. R., la recunoașterea calității sale de înalt funcționar public, cu consecința numiri definitivă a reclamantei, prin adoptarea unei hotărâri de guvern, în funcția publică de subprefect al municipiului București, ca urmare a promovării concursului de ocupare definitivă a funcției publice vacante de subprefect al municipiului București, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici și a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de legea nr. 188/1999 privind statutul înalților funcționari publici și obligarea la plata unei despăgubiri, reprezentând suma drepturilor salariate și/sau a prestațiilor de asigurări sociale ce i s-ar fi cuvenit, indexate, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării nelegale din funcția de subprefect al municipiului București (28.10.2009) până la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterior, respectiv 08.05.2012, data la care reclamanta precizează că a fost numită din nou ca subprefect al municipiului București, conform HG nr. 454/2012;

Solicită de asemenea și plata daunelor morale cauzate, în sumă de 40.000 lei.

Prin întâmpinarea formulată cu privire la cererea precizatoare, înregistrată la data de 11.10.2012 (fila 192) pârâtul G. R. a precizat că reclamanta C. M. începând cu data de 11.05.2012 exercită funcția publică de Subprefect al Municipiului București.

Referitor la cererea prin care reclamanta solicită obligarea Guvernului la plata unor drepturi de natură salarială, solicită instanței de judecată ca în baza art.16 ind. l din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, să introducă în cauză Instituția P. Municipiului București, având în vedere prevederile Legii nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului R. și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare.

Susține că, reclamanta nu a avut raporturi de serviciu cu G. R., ci cu Instituția P. Municipiului București.

Solicită de asemenea, introducerea în cauză a D-nei C. C. E. în calitate de persoană fizică beneficiară a actului administrativ contestat.

Prin întâmpinarea depusă la cererea precizatoare, pârâtul a arătat în esență că reclamanta în baza H.G. nr.259/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 153/2009 a exercitat, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al municipiului București. Potrivit art.92 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice, pe o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic, putând fi prelungită pentru maxim 3 luni cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Agenția Națională a Funcționarilor Publici a avizat favorabil prelungirea exercitării cu caracter temporar, numai până la 31 decembrie 2009, a funcției publice de subprefect al municipiului București de către doamna C. M., potrivit Avizului nr._/27.10.2009.

Prin adoptarea HG. nr. 107/2010 s-a constatat încetarea de drept a aplicabilității Hotărârii Guvernului nr.259/2009. privind exercitarea cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al municipiului București de către doamna C. M., ca urmare a exercitării perioadei de timp pentru care a fost emisă, iar reclamanta a revenit la funcția deținută anterior detașării, respectiv la funcția publică de conducere de șef birou în cadrul Primăriei Sectorului 5 al municipiului București .

Hotărârea Guvernului nr. 107/2010 este legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția R., republicată, al art.19 alin.(l) lit.a), art.89 și art.92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea Guvernului nr. 109/2010 este legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția R., republicată, al art.19 alin.(l) lit.a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prevederile art.33 alin.l lit. c) din Hotărârii Guvernului nr.341/2007 privind . funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare.

Doamna C. C. E. anterior numirii în această funcție publică, avea deja calitatea de înalt funcționar public definitiv, din anul 2006 ocupând, prin aplicarea principiului mobilității în interiorul categoriei înalților funcționari publici, pe rând funcția de subprefect, inspector guvernamental, secretar general, subprefect

La data emiterii Hotărârii Guvernului nr. 1274/2009 doamna C. C. E. deținea funcția de secretar general al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, funcție din categoria înalților funcționari publici, astfel cum sunt definite de art. 12 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Învederează instanței că, promovarea temporară este o măsura cu caracter excepțional, ce se face pe o funcție publică din categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă ,numai daca aceasta nu se ocupă prin mobilitate. D. urmare odată ocupată funcția publică din categoria înalților funcționari publici prin mobilitate aceasta nu mai este vacanta, iar promovarea temporară încetează de drept, ope legis.

Hotărârile contestate au fost adoptate de Guvern, astfel cum reiese și din Notele de fundamentare care au însoțit proiectul actelor administrative, prin însușirea proiectelor inițiate de M. Administrației și Internelor care, potrivit prevederilor Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.30/2007, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care exercită atribuții privind funcția publică și funcționarii publici.

Mai arată că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.3748/22.09.2010 pronunțată în dosarul nr._/2/2009, a admis recursurile formulate de către G. R. și M. Administrației si Internelor, împotriva Sentinței civile nr.668/05.02.2010, respingând astfel cererea de suspendare a executării prevederilor Hotărârilor Guvernului nr.1273/2009 și nr.1274/2009, formulată de către reclamanta C. M..

În concluzie, apreciază că, prin adoptarea Hotărârilor Guvernului nr. 107/2010 și nr. 109/2010, reclamantei nu i-a fost afectat niciun drept sau interes legitim, în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, fapt pentru care cererea de anulare a dispozițiilor acestor acte administrative apare ca fiind neîntemeiată.

Pe de altă parte, învederează instanței că solicitarea reclamantei de obligare a Guvernului R. la emiterea unui act administrativ de numire a acesteia în funcția de subprefect al municipiului București nu poate fi primită, față de dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ neavând astfel de competențe.

Cu privire la cererea reclamantei prin care solicită obligarea la suma drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate la care se adaugă și celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data eliberării din funcția de subprefect și până la data reîncadrarea efectivă pe această funcție, pârâtul arată că, începând cu data de 11.05.2012 exercită funcția publică de subprefect al municipiului București, în temeiul Hotărârii Guvernului nr.454/2012 privind exercitarea, cu caracter temporar, în condițiile legii, a funcției publice de subprefect al municipiului București de către doamna C. M.. Pe această perioadă de timp, reclamanta a beneficiat de toate drepturile salariale cuvenite, neputând invoca vreun prejudiciu material.

Față de această situație,pârâtul precizează că reclamanta pentru perioada cuprinsă între data de 30.09.2009 și 10.05.2012 nu poate solicita decât plata unei eventuale diferențe dintre veniturile realizate ca subprefect și cele de șef birou în cadrul Primăria Sectorului 5 al Municipiului București.

Cu privire la solicitarea daunelor morale constând în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare, pârâtul arată că reclamanta nu face dovada că emiterea actului administrativ în discuție, i-a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umană, integritatea fizică și psihică, onoarea, prestigiul profesional și alte valori asimilate.

De asemenea precizează că pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situați profesională și socială.

De asemenea, este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a reclamantei bazată pe gradul de percepere al acesteia.

La data de 06.12.2012 (fila 209 dosar) C. C. E. a formulat cerere de intervenție principală solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Arată intervenienta că solicită admiterea cererii de intervenție în temeiul prevederilor art.161 din Legea contenciosului administrativ.

Susține că în prezenta cauză este beneficiara actului administrativ -HG nr.109/2010, iar singura posibilitate legală pe care o are pentru a dobândi calitatea de parte în proces și pentru a-și putea exercita dreptul la apărare este formularea unei cereri de intervenție principală în temeiul art. 49, și următoarele din Codul de procedură civilă.

Cu privire la solicitarea reclamantei de a fi numită pe un post de subprefect al Municipiului București, susține că în raport de principiului mobilității, promovarea concursului organizat pentru . funcționari publici nu conferă dreptul la numirea pe o anumită funcție determinată.

Apreciază intervenienta că, promovarea concursului nu da reclamantei dreptul de a fi numită în funcția de subprefect al municipiului București, ci numai vocația de a ocupa în viitor o funcție corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici.

Mai arată de asemenea că, la data emiterii H.G. nr.1273/2009, reclamanta nu dobândise calitatea de înalt funcționar public, deoarece simpla comunicare a comisiei de concurs nu îi conferă aceasta calitate, neexistând și un act administrativ de numire în această funcție publica.

Cu privire la susținerile reclamantei potrivit cărora, odată promovat concursul, H.G nr.259/2009 prin care a fost desemnată să exercite temporar funcția de subprefect s-a "transformat" în ocuparea definitivă a postului, o apreciază ca fiind lipsită de fundament juridic.

Numirea în orice funcție publică se face prin act administrativ, în condițiile legii, iar H.G nr. 259/2009 este un act administrativ emis pentru o perioada de timp determinată, respectiv pentru perioada maximă prevăzută de lege.

Cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamantă, intervenienta arată că aceasta a beneficiat de drepturile salariale aferente funcției de subprefect numai temporar și numai ca urmare a detașării sale pe aceasta funcție, iar nu în calitate de înalt funcționar public, calitate pe care nu a dobândit-o nici în prezent.

În aceste condiții, intervenienta apreciază că afirmația reclamantei cu privire la lipsirea sa nelegală de drepturile salariale aferente funcției de subprefect nu are suport legal și nici suport probator.

Cu privire la susținerile privind perturbarea activității instituției prefectului ca urmare a imposibilității reclamantei de a mai participa la activitățile sau ședințele comisiilor în care participa în calitate de subprefect, intervenienta arătă că prefectul nominalizează prin ordin subprefectul care urmează să facă parte din diversele comisii prevăzute de actele normative în vigoare.

Ca urmare, subprefectul face parte de drept din aceste comisii pe durata exercitării funcției, urmând ca la încetarea exercitării acestei funcții atribuțiile respective să fie preluate și exercitate de drept persoana desemnată să exercite funcția de subprefect.

Cu privire la susținerile potrivit cărora aplicarea principiului mobilității s-a dispus de către Guvern din "rațiuni exclusiv de ordin subiectiv și politic", intervenienta susține că acestea rămân simple afirmații nedovedite.

Referitor la daunele morale solicitate, intervenienta arată că reclamanta nu a făcut dovada ca prin emiterea actelor administrative a căror anulare o solicită i s-ar fi produs un prejudiciu moral, iar afirmațiile în sensul ca i-ar fi fost afectată onoarea și reputația profesională rămân simple afirmații atât timp cât nu sunt sprijinite de probe.

În drept, își întemeiază cererea pe prevederile art. 49 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr.554/2004, Legea nr.188/1999 și actele normative subsecvente.

La data de 04.12.2012 (fila 225 dosar) pârâta Instituția P. Municipiului București a formulat întâmpinare învederând instanței că prin întâmpinarea formulată pentru termenul din data de 06.11.2012 Guvernului R. a solicitat introducerea în cauză a sa în baza art.16 indice. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, pentru opozabilitatea și punerea în executare a sentinței pronunțate, în calitate de angajator.

Învederează instanței că în conformitate cu prevederile art.6 al Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor, prefectul având obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare, numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.

Astfel, M. Administrației și Internelor are calitatea de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare, aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Cu privire la fondul cauzei, precizează că prin HG nr. 259/2009, reclamanta a fost desemnată să exercite cu caracter temporar funcția publică de subprefect al municipiului București, funcție publică vacantă până la data organizării și promovării concursului de ocupare definitivă a acestui post, în baza art.43 din HG nr.341/2007 privind . funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici și a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Reclamanta a fost numită temporar în funcția publică de subprefect, conform art. 92 din Legea nr.188/1999, de la Primăria Sectorului 5 București, unde ocupa funcția de Șef birou Integrare Europeană.

Pentru a putea ocupa definitiv o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, așa cum s-a stipulat în HG nr.259/2009, reclamanta avea obligația de a participa la cursurile organizate de Institutul Național de Administrație în vederea recrutării în Corpul înalților funcționari publici.

Luând în considerare prevederile menționate privind obligativitatea efectuării cursurilor de înalt funcționar public, M. Administrației și Internelor, prin adresa înregistrată la Instituția P. Municipiului București sub nr. 9038/27.03.2009, în calitate de ordonator principal de credite și-a exprimat acordul atât în privința participării domnului prefect cât și a celor doi subprefecți, printre care se afla și reclamanta, la programul de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici,organizat de către Institutul Național de Administrație, precum și la suportarea cheltuielilor aferente acestui curs.

Astfel, pentru reclamantă, Instituția P. Municipiului București a achitat suma de 8.600 lei, conform dispoziției de plată nr. 114/29.05.2009.

Prin adresele nr.7828/MFV/27.07.2009 și nr.8042/MVF/24.08.2009, M. Administrației și Internelor a făcut cunoscut Instituției P. Municipiului București solicitarea către Agenția Națională a Funcționarilor Publici astfel încât să dispună măsurile necesare inițierii procedurii de concurs pentru ocuparea funcțiilor publice vacante, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, în conformitate cu prevederile art. 58 alin.(l) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, cu modificările și completările ulterioare și a art. VI din OUG nr. 90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul administrației publice.

Învederează instanței că M. Administrației și Internelor a transmis atât Instituției P. Municipiului București, cât și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în data de 26.08.2009, Nota-Raport nr._/26.08.2009, prin care, în calitate de ordonator principal de credite a aprobat bugetul privind inițierea procedurii de concurs pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționarilor publici printre care și aceea de prefect al municipiului București (1 post) și subprefect al municipiului București (2 posturi).

Precizează că în data de 29.09.2009, pe unul din cele două posturi vacante de subprefect al municipiului București a candidat și reclamanta.

Totodată, în data de 08.10.2009, Comisia de concurs pentru recrutarea înalților funcționari publici a comunicat Instituției P. Municipiului București prin adresa nr.57, sub semnătura președintelui comisiei de concurs, rezultatul final al concursului susținut în data de 29.09.2009 pentru ocuparea funcției publice de subprefect al municipiului București: 86,16 puncte, drept pentru care reclamanta a fost declarată „admis ".

Raportat la cele învederate anterior, Instituția P. Municipiului București apreciază că, HG nr. 107/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 109/18.02.2010, privind ,,constatarea încetării de drept a aplicabilității Hotărârii Guvernului nr. 259/2009 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al municipiului București de către doamna C. M." a fost emisă în perioada în care între reclamantă și Instituția P. Municipiului București nu mai existau raporturi de muncă.

Susține că prin sentința civilă nr.668/05.02.2010, Curtea de Apel București a dispus suspendarea celor două hotărâri ale Guvernului, precum și reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior, de subprefect al municipiului București.

Prin adresa înregistrată la Instituția P. Municipiului București sub nr.3869/10.02.2010, reclamanta i-a solicitat reintegrarea pe postul de subprefect al municipiului București, dar prefectul municipiului București i-a comunicat acesteia faptul că raportat la prevederile Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, coroborat cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, respectiv ale HG nr.341/2007 privind . funcționari publici, competența de numire în funcția publică de subprefect aparține în mod exclusiv Guvernului.

Învederează instanței că, în paralel cu demersurile reclamantei în fața instanțelor de judecată, aceasta a depus o . solicitări atât către Guvern, cât și către Instituția P. Municipiului București privind reintegrarea sa în funcția publică de subprefect al municipiului București, primind răspunsuri din care rezultă că motivul pentru care G. nu a procedat la numirea definitivă a reclamantei în funcția publică de subprefect al municipiului București a fost acela că pe rolul instanțelor judecătorești se afla dosarul nr._ ce avea ca obiect anularea concursurilor organizate în data de 28 și 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect și subprefect.

De asemenea, precizează că prin sentința civilă nr. 2976/15.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1985/19.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție concursul a fost declarat legal de către instanțele judecătorești.

În drept își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și pe prevederile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, republicată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin Hotărârea nr. 107/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 109/18.02.2010 s-a constatat încetarea de drept a aplicării H.G nr. 259/2009 privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de Subprefect al Municipiului București de către reclamantă, ca urmare a expirării perioadei de timp pentru care a fost emisă.

De asemenea, prin H.G nr. 109/2010 s-a făcut aplicarea mobilității pentru d-na C. C. E. în funcția publică de subprefect al Municipiului București.

G. R. a invocat excepția autorității de lucru judecat arătând că pe rolul instanței s-a aflat o cerere identică formulată de reclamantă ce a format obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 6181/31.10.2012.

Curtea reține că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.03.2010 sub nr._, reclamanta a solicitat anularea unor alte hotărâri de Guvern, respectiv nr. 1273/28.10.2009 și nr. 1274/28.10.2009 și obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să dispună numirea sa în funcția de subprefect al Municipiului București.

În ceea ce privește cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod proc. civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Curții de Apel București în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6181/31.10.2012 (fila235 dosar) Curtea reține că este neîntemeiată.

Cauza ce constituie obiectul dosarului_ soluționat prin sentința civilă nr. 6181/31.10.2012 .și aflat în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal are ca obiect anularea a două Hotărâri de Guvern emise anterior Hotărârilor de Guvern a căror anulare se solicită în prezenta cauză.

În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civilă, respectiv dezlegarea prezentei cauzei nu depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În fapt, prin Hotărârea nr. 107/2010 s-a constatat încetarea de drept a aplicării HG nr. 259/2009 privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de Subprefect al Municipiului București de către reclamantă ca urmare a expirării perioadei de timp pentru care a fost emisă.

G. R. a invocat în preambulul acestui act dispozițiile art. 19, 89 și 92 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999 numirea modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, precum și sancționarea disciplinară a înalților funcționari publici se face în condițiile legii de către a) Guvern, pentru funcții publice prevăzute la art. 12 lit. a), c), e) respectiv pentru categoria înalților funcționari publici numiți în funcții de: secretar adjunct al Guvernului, prefect, subprefect.

Art. 92 din Legea nr. 188/1999 prevede la art. 1 Art. 92 din Legea nr. 188/1999 prevede la art. 11 „în mod excepțional, la propunerea justificată a conducătorului autorității sau instituției publice în al cărei stat de funcții există funcția publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă, exercitarea cu caracter temporar a acesteia poate fi exercitată de funcționari publici sau, după caz, de funcționari publici cu statut special care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. 1, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Această măsură se dispune prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, în condițiile în care, din motive obiective, funcția publică nu a putut fi ocupată prin mobilitate.”

La alin. 2 se prevede că „dacă funcția publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. 1 se dispune de către persoana care are competența numirii în funcția publică pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.”

De asemenea s-a prevăzut la alin. 3, al art. 92 că „în mod excepțional, perioada prevăzut la alin. 2 poate fi prelungită cu maxim 3 luni cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici dacă autoritatea sau instituția publică a organizat concursul de recrutare sau promovare și funcția publică nu a fost ocupată, în condițiile legii.”

În raport de acest cadru legislativ, se constată că în speță reclamanta C. M. a fost numită de Guvern prin Hotărârea nr. 259 din 11.03.2009 să exercite, cu caracter temporar funcția publică de subprefect al Municipiului București până la organizarea concursului în vederea ocupări definitive a postului (file 26 dosar).

Concursul pentru ocuparea definitivă a postului de subprefect al Municipiului București a fost organizat de M. Administrației și Internelor - Agenția Națională a Funcționarilor Publici la 29 septembrie 2009.

După organizarea concursului și ocuparea funcției de subprefect reclamanta nu mai putea exercita funcția cu caracter temporar.

HG nr. 259/11.03.2009 este un act administrativ care a fost emis pe o perioadă determinată, respectiv 6 luni și excepțional încă 3 luni, iar în cadrul acestui interval, perioada de numire pentru exercitarea cu caracter temporar a funcției de subprefect al Municipiului București înceta și înainte de 6 luni sau excepțional înainte de împlinirea celor 9 luni, dacă se constata îndeplinită condiția ocupării funcției de subprefect al Municipiului București prin concurs.

Reclamanta critică în principal hotărârea de Guvern prin care s-a constatat încetarea exercitării funcției de subprefect motivând faptul că tot ea este cea care a câștigat examenul de ocupare a funcției de subprefect al Municipiului București.

Împrejurarea că reclamanta a promovat concursul național de ocupare a funcției de subprefect al Municipiului București organizat la data de 29.05.2009 nu prezintă relevanță față de faptul că prin Hotărârea nr. 107/2010 a fost constatată încetarea de drept a unei măsuri administrative temporare dispuse prin Hotărârea nr. 259/2009.

Numirea reclamantei pe funcția de subprefect al Municipiului București ca urmare a promovării concursului național urmează să se realizeze prin valorificarea rezultatelor concursului, prin emiterea uni noi Hotărâri de Guvern și nicidecum prin prelungirea efectelor unei Hotărâri (HG nr. 259/2009) emisă pentru dispunerea unei măsuri cu caracter temporar .

Este adevărat că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal constatarea nulității concursului de ocupare a funcțiilor vacante corespunzătoare categoriei de înalți funcționari publici desfășurat în data de 28.09.2009, însă prin sentința civilă nr. 2976/15.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București acțiunea a fost respinsă. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor conform deciziei nr. 1985 din data de 19.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal.

Așadar, reținând că prin adresa nr. 57/08.10.2009 (fila 105 dosar) reclamantei i-a fost transmis rezultatul final al concursului susținut în data de 29.09.2009 pentru ocuparea funcției de subprefect al Municipiului București, și anume 86,16 puncte, fiind declarată admisă, coroborat cu faptul că prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost menținută soluția de respingere a contestației formulată cu privire la rezultatul final, Curtea apreciază ca întemeiată cererea formulată de reclamantă privind obligarea Guvernului R. la numirea sa ca urmare a promovării concursului național desfășurat în data de 29.09.2009, obligație ce urmează a fi îndeplinită de autoritatea pârâtă în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

Va fi respinsă cererea de anulare a Hotărârii de Guvern nr. 107/2010, având în vedere că prin acest act administrativ s-a constatat încetarea de drept a aplicării HG nr. 259/2009 vizând o măsură temporară de executare a funcției publice de subprefect, până la organizarea concursului de ocupare a funcției publice.

De asemenea, după emiterea de către G. R. a Hotărârii de Guvern nr. 109/2010 prin care a aplicat intervenientei C. C. E. mobilitatea pe funcția publică de subprefect al Municipiului București este conformă cu dispozițiile art. 92 alin. 11 din Legea nr. 188/1999, deci este legală.

Dacă în cazul reclamantei numirea pe funcția publică urmează să se facă ca o consecință a promovării concursului, pentru intervenienta C. C. E. numirea pe funcția publică de subprefect s-a realizat prin mobilitate.

Pentru reclamantă în primul rând trebuia să se constate încetarea exercitării temporare a funcției (prin emiterea unei Hotărâri de Guvern) și apoi numirea în funcție, ca urmare a valorificării rezultatelor concursului pentru cele două posturi de subprefect al Municipiului București.

De asemenea exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de subprefect se face numai de persoane ce au calitatea de funcționar public, iar pe perioada exercitării funcției cu caracter temporar raportul de serviciu anterior se suspenda.

Anterior emiterii HG nr. 259/2009, reclamanta ocupa funcția publică de șef birou Integrare Europeană în cadrul Primăriei Sectorului 5 București, iar la data încetării exercitării funcției publice cu caracter temporar a încetat și suspendarea raportului de serviciu cu Primăria Sectorului 5 București, astfel că acesta a devenit actual, reclamanta beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare.

Curtea reține că dispozițiile art. 92 alin. 11 din Legea nr. 188/1999 permit exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de subprefect numai dacă din motive obiective funcția publică nu a fost ocupată prin mobilitate, iar prin HG nr. 107/2010 s-a constatat încetarea exercitării temporare a funcției ca urmare a existenței posibilități ca aceasta să fie ocupată prin mobilitate, aplicându-se mobilitatea intervenientei C. C. E., care era înalt funcționar public și putea ocupa o astfel de funcție.

Dobândirea calității de înalt funcționar public de către reclamantă ca urmare a promovării concursului din data de 29.09.2009 de ocupare a unuia dintre cele două funcții de subprefect al Municipiului București scoase la concurs, se putea efectua numai după valorificarea rezultatelor finale ale acestuia și nu în baza HG nr. 259/2009.

Rezultă așadar că, G. R. nu a dispus discreționar de dreptul conferit prin art. 19 și art. 92 din Legea nr. 188/1999 prin emiterea celor două Hotărâri de Guvern atacate, astfel că acestea sunt legale, cererea de anulare a acestora urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la capătul de cerere privind drepturile salariale, respectiv obligarea la plata drepturilor salariale și/sau prestațiile de asigurări sociale de la eliberarea nelegală din funcție -28.10.2009 până la efectiva reîncadrare a reclamantei și la daunele morale în cuantum de 40.000 lei, Curtea constată că în cauză nu s-a reținut că eliberarea din funcția publică de subprefect al Municipiului București ar fi fost nelegală.

Curtea a reținut că HG nr. 107/2010 prin care s-a constatat încetarea exercitării temporare a funcției de subprefect este legală și temeinică. Mai mult decât atât, în această perioadă reclamanta și-a reluat raportul de serviciu cu Primăria Sectorului 5 București ca Șef Birou Integrare Europeană, autoritate care i-a achitat și drepturile salariale corespunzătoare în această perioadă de timp.

De asemenea, pagubele materiale și morale nu pot fi solicitate emitenților actelor administrative atacate, atâta timp cât acestea au fost emise în condițiile și limitele legii.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite în parte cererea precizată la data de 25.09.2012 formulată de C. M. în contradictoriu cu pârâții G. R. și Instituția P. Municipiului București, urmând a obliga pârâtul G. R. la numirea reclamantei în funcția publică de Subprefect al Municipiului București ca urmare a promovării concursului național pentru recrutarea înalților funcționari publici, organizat la data de 29.09.2009, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

Va admite cererea de intervenție principală formulată de C. E. C. și cererea de intervenție în interesul Guvernului formulată de M. Administrației și Internelor și va respinge, cererea de anulare a HG nr. 107/2010 și HG nr. 109/2010, ca neîntemeiată.

Totodată Curtea respinge cererea de obligare a pârâtului G. R. la plata unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale și/sau prestațiile de asigurări sociale de la momentul eliberării nelegale din funcția de subprefect (28.10.2009) până la efectiva reîncadrare și la plata daunelor morale în cuantum de 40.000 lei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod proc. civilă formulată de pârâtul G. R..

Respinge, ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de G. R..

Admite în parte cererea precizată la data de 25.09.2012 formulată de C. M. cu domiciliul în București, sector 2, .. 23-25, etaj 5, . cu pârâții G. R. cu sediul în București, sector 1, Piața Victoriei, nr. 1 și Instituția P. Municipiului București cu sediul în București, sector 5, B.-dul Regina E., nr. 47.

Obligă pârâtul G. R. la numirea reclamantei în funcția publică de Subprefect al Municipiului București ca urmare a promovării concursului național pentru recrutarea înalților funcționari publici, organizat la data de 29.09.2009, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

Admite cererea de intervenție principală formulată de C. E. C. (fila 209 dosar) citată la locul de muncă din cadrul Prefecturii Municipiului București cu sediul în București, sector 5, B.-dul Regina E., nr. 47 și cererea de intervenție în interesul Guvernului formulată de M. Administrației și Internelor cu sediul în București, sector 1, Piața Revoluției, nr. 1A, în interesul pârâtului G. R. (fila 63 dosar).

Respinge, cererea de anulare a HG nr. 107/2010 și HG nr. 109/2010 ca neîntemeiată.

Respinge cererea de obligare a pârâtului G. R. la plata unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale și/sau prestațiile de asigurări sociale de la momentul eliberării nelegale din funcția de subprefect (28.10.2009) până la efectiva reîncadrare și la plata daunelor morale în cuantum de 40.000lei ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2013.

Președinte, Grefier,

S. D. A. A. C.

Red. Jud. S.D.A 6 ex

Tehnored. A.C./

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3196/2013. Curtea de Apel...  Anulare act administrativ. Sentința nr. 1199/2013. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 742/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI