Anulare act administrativ. Sentința nr. 654/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 654/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 27533/299/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 654
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA, având ca obiect „anulare act administrativ anulare decizie, înlocuire măsură dispusă cu avertisment”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 29.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 05.02.2013. La data de 05.02.2013, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 12.02.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe in data de 24.06.2010, reclamantul M. I., in contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA a solicitat instanței anularea deciziei nr. 10/18.02.2010 a Asociației Nationale a Evaluatorilor din România iar in subsidiar, admiterea cererii si înlocuirea măsurii dispuse cu avertisment scris conform art. 21 alin 2 lit. a) din Statutul ANEVAR cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea in fapt acțiunii s-a arătat in esență că urmare a „sesizării" formulate de către ANRP - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor de a se analiza rapoartele de evaluare nr._/R/2008 si nr._/R/2008 având ca obiectiv același imobil-teren in localitatea Urziceni, jud. Ialomița, întocmite de către reclamant in calitate de expert, membru ANEVAR, s-a întocmit raportul de verificare de către dl. expert evaluator Visoiu G. si d-na expert evaluator S. F., prin care s-a constatat ca primul raport de evaluare întocmit de reclamant nu respecta Standardele Internaționale de Evaluare.
A arătat că prin referatul nr. 8/06.11.2009 al Comisiei de Etica si Disciplina s-a propus sancționarea disciplinara, sancțiunea fiind aprobata prin hotărârea Consiliului Director nr. H 03/05.02,2010 in sensul „suspendării calității de membru pe timp de 12 luni".
A criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât comisia nu a analizat si nu s-a pronunțat asupra apărărilor reclamantului si prin decizia luata nu a motivat de ce s-au reținut in sarcina sa prevederile invocate, iar Biroul, prin referatul emis, a încălcat prevederile art. 15 alin 4 din regulament având in vedere ca nu au fost analizate circumstanțele săvârșirii faptei, consecințele acesteia, nu sunt consemnate si analizate contraargumentele la părerile reclamantului iar intre motivarea in fapt si motivarea in drept este o vădita contradicție, in sensul ca se arata o fapta care nu se încadrează in prevederile legale Invocate ca fiind încălcate de către contestator.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a instanței și excepția lipsei de interes, în susținerea acesteia din urmă arătând în esență că pentru exercitarea profesiei de evaluator nu este necesară calitatea de membru ANEVAR.
Prin sentința civilă nr._/1.03.2011 Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, care la rândul ei și-a declarat competența în favoarea primei instanțe.
Soluționând conflictul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal a stabilit competența în favoarea Curții de Apel.
La data de 22.10.2012 reclamantul și-a completat motivarea acțiunii, arătând că decizia contestată a fost emisă cu depășirea termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că trimiterile pe care reclamantul le face la termenele și condițiile prevăzute de Codul Muncii nu sunt aplicabile în cauză.
Mai arată pârâta că susținerile reclamantului referitoare la nelegalitatea deciziei sunt nefondate, întrucât referatul comisiei de etică și disciplină nr. 8/06.11.2009 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor statutare, propunerea de sancționare este motivată în fapt, fiind întemeiate pe materialul probator administrat anterior luării deciziei de sancționare.
La dosarul cauzei s-au depus, în copie, decizia contestată, actele care au stat la baza acesteia și alte înscrisuri.
Analizând probele administrate, Curtea va respinge excepția liplsei de interes, cu motivarea că reclamantul, în calitate de membru al ANEVAR, are interesul de a obține anularea unei decizii de sancționare emisă de aceasta, independent de faptul că pentru exercitarea profesiei de evaluator nu este necesară calitatea de membru al acestei asociații. Câtă vreme reclamantul înțelege să fie membru al asociației pârâte are un interes actual în a-și proteja această calitate, inclusiv prin contestarea sancțiunilor pe care le apreciază ca fiind nelegal aplicate.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin decizia nr. 10/18.02.2010 reclamantul a fost sancționat cu suspendarea calității de membru al ANEVAR pe 12 luni, în temeiul prevederilor art. 21 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 3 lit. a din Statutul ANEVAR.
În cuprinsul deciziei s-a reținut că reclamantul a întocmit un raport de evaluare cu încălcarea Standardelor Internaționale de Evaluare.
Se mai menționează că obiecțiunile formulate de reclamant la Referatul nr. 8/06.11.2009 cuprinzând în principal comentarii cu privire la încadrarea situației de fapt în raport cu prevederile aplicabile ale Codului deontologic al profesiei de evaluator, anexă la Statutul ANEVAR, nu constituie apărări de fond de natură să conducă la aplicarea unei alte sancțiuni disciplinare decât cea propusă prin referat și ca atare nu pot fi reținute.
Din examinarea Referatului nr. 8/06.11.2009 Curtea reține că în cuprinsul acesteia este redată situația de fapt, iar după expunerea acesteia se concluzionează că reclamantul a încălcat prevederile art. 10 lit. b liniuța a treia din Statutul ANEVAR și ale punctelor 2.1.1 și 2.1.4 de la cap. 2.1 „Integritate”, 2.2.1 de la Cap. 2.2 „Conflicte de interese”, 2.4.2 și 2.4.6 de la Cap. 2.4 „Imparțialitate”, 3.0 Competență”, 3.3.2 și 3.3.3 de la Cap. 3.3 „Eficiență și conștiinciozitate” din Codul deontologic.
Curtea reține totodată că, potrivit art. 15 alin. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de etică și disciplină, biroul însărcinat cu cercetarea abaterii este obligat să întocmească un referat în care se menționează următoarele:
a) descrierea faptei, data și circumstanțele săvârșirii ei, precum și consecințele acesteia;
b) stabilirea persoanei vinovate;
c) contraargumentele la apărările persoanei vinovate;
d) menționarea sancțiunilor aplicate anterior persoanei vinovate, dacă este cazul;
e) sancțiunea propusă a se aplica, după caz, motivată în fapt și în drept;
f) semnătura Președintelui și a secretarului.
Raportând cele reținute la prevederile citate din regulament, Curtea constată că referatul nr. 8/06.11.2009 nu îndeplinește condițiile esențiale prevăzute pentru valabilitatea lui. Astfel, se constată că referatul nu menționează „contraargumentele persoanei vinovate”, ci doar cuprinde o mențiune lapidară conform căreia reclamantul a fost audiat.
Se mai constată că în finalul referatului se propune sancțiunea suspendării pe o perioadă de 12 luni, fără însă a se motiva în fapt și în drept modalitatea prin care biroul de analiză a optat pentru această sancțiune și nu pentru una mai puțin severă, în situația în care din motivarea actului nu reiese că reclamantul ar mai fi fost sancționat anterior.
Din cele expuse mai sus Curtea concluzionează că referatul care a stat la baza deciziei de sancționare este lovit de nulitate, fiind întocmit cu încălcarea art. 15 alin. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de etică și disciplină, iar această nulitate nu poate fi acoperită pe cale judiciară deoarece vizează elemente esențiale ale răspunderii disciplinare.
Mai mult, Curtea reține că reclamantul a formulat obiecțiuni la referatul nr. 8/06.11.2009, în care își manifestă explicit nelămurirea cu privire la criteriile avute în vedere la individualizarea sancțiunii și învederează faptul că biroul de analiză nu a luat în seamă contraargumentele sale.
În considerentele deciziei atacate, așa cum s-a arătat mai sus, nu este analizată niciuna din criticile formulate de reclamant cu privire la referatul de sancționare, acestea fiind expediate cu sintagma „nu constituie apărări de fond de natură să conducă la aplicarea unei alte sancțiuni disciplinare decât cea propusă prin referat și ca atare nu pot fi reținute”. Curtea constată că această mențiune nu poate substitui o analiză pertinentă a criticilor formulate de reclamant cu privire la referat, ceea ce constituie o cauză de nulitate a deciziei de sancționare, fiind încălcat în mod evident dreptul acestuia la apărare în cuprinsul procedurii de sancționare.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că acțiunea este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința anulării deciziei contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I., domiciliat în București, ., ., ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, ., sector 1.
Anulează decizia nr. 10/18.02.2010 emisă de pârâtă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. R. M. D.
Red./Tehnored. R.I.
2 ex. / ………….
| ← Pretentii. Decizia nr. 3483/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2100/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
