Obligaţia de a face. Decizia nr. 2413/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2413/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 9352/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2413
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: V. E. C.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuientul M. C. V. împotriva deciziei civile nr. 4533/10.12.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul_/3/2012, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. DE E. A PERSOANELOR CU handicap ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, părțile au solicitat judecarea în lipsă, la data de 28.05.2013 intimatul-reclamant a depus prin compartimentul Registratură întâmpinare în 2 exemplare, după care,
Curtea pune în discuție din oficiu excepția inadmisibilității revizuirii și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 14 decembrie 2012, revizuientul M. C. V. a solicita revizuirea deciziei civile nr. 4533/10.12.2012 a Curții de Apel București, pronunțată în dosar nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimata C. DE E. A PERSOANELOR CU HANDICAP ILFOV.
În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că judecătorii instanței de recurs au mentalități securiste, că a solicitat în mod repetat Comisiei pârâte să-i elibereze certificat cu handicap gradul I (grav), că a contestat certificatul la C. superioară, că i s-a admis contestația, și s-a emis decizia nr._, că a depus la dosarul de recurs toate aceste dovezi.
Examinând cu precădere excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de instanță din oficiu, curtea reține următoarele:
1. Prin Decizia civilă 4533/10.12.2012 a Curții de Apel București, pronunțată în dosar nr._/3/2012, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant M. C. V. împotriva sentinței civile nr. 2938/27.06.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de E. a Persoanelor cu Handicap Ilfov.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că acesta este neîntemeiat, nefiind incident motivul de casare cu trimitere spre rejudecare, astfel cum a fost argumentat de recurentul-reclamant, întrucât în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, la termenul de încuviințare a probatoriului din 27.06.2012, cererea reclamantului de emitere a unei adrese către pârâtă cu mențiunea de a emite cele două certificate în baza dosarului medical existent, cu motivarea că aceasta nu este o cerere în probațiune, ci vizează chiar petitul acțiunii, urmând a fi soluționată pe baza probelor administrate în cauză.
Nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost argumentat de recurentul-reclamant, nu este întemeiat, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situația de fapt și la dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile legale incidente, că prin răspunsul comunicat în cadrul adresei nr. 28/06.07.2012 intimata-pârâtă nu a refuzat nejustificat soluționarea cererii recurentului-reclamant de emitere a două noi certificate, ci a indicat acestuia care sunt actele și dovezile necesare pentru analizarea și soluționarea solicitărilor sale.
Prin urmare, s-a reținut în mod corect că cerința esențială a excesului de putere nu este îndeplinită în cauză, în contextul în care intimata-pârâtă a emis adresa nr. 28/06.07.2012 în baza dispozițiilor legale aplicabile solicitărilor formulate de recurentul-reclamant prin cererea înregistrată sub nr. 5949/06.03.2012, comunicându-i acestuia următoarele: (a) în cazul agravării stării de sănătate se poate depune un nou dosar la C. de evaluare complexă Ilfov, dosar care trebuie să cuprindă actele administrative și medicale indicate în anexă; (b) pentru a beneficia de prevederile art. 58 alin. b din Legea nr. 256/2010 trebuie făcută dovada împrejurării că afecțiunea handicapantă este preexistentă calității de asigurat.
Acest răspuns al autorității publice se circumscrie dispozițiilor legale aplicabile situației invocate de recurent, astfel încât intimata nu și-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau a drepturilor și libertăților recurentului-reclamant.
Într-adevăr, solicitarea intimatei de depunere a unui nou dosar cuprinzând acte administrative și medicale, în situația în care se dorește efectuarea de către comisia de specialitate a unei noi evaluări, în vederea schimbării încadrării în grad de handicap, este pe deplin justificată prin dispozițiile art. 6 alin. 2-5 din HG nr. 430/2008 pentru aprobarea metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care prevăd necesitatea depunerii unei cereri-tip de evaluare complexă, însoțită de copii de pe documentele de identitate, documente medicale (referat privind situația medicală prezentă, întocmit de medicul specialist; scrisoare medicală-tip de la medicul de familie, numai în situația primei prezentări la serviciul de evaluare complexă; investigații paraclinice solicitate de serviciul de evaluare complexă) și ancheta socială efectuată de serviciul social specializat din cadrul primăriei în a cărei rază are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Este neîntemeiată susținerea recurentului, în sensul că intimata este obligată să se pronunțe pe baza dosarului existent în evidențele sale, întrucât această afirmație nu este susținută de dispozițiile legale precitate, care nu fac distincție între prima evaluare și o nouă evaluare, ca urmare a agravării stării de sănătate, astfel încât, în cazul ambelor evaluări, solicitantul are obligația de a depune cererea de evaluare, însoțită de documentele administrative și medicale menționate mai sus, obligație pe care însă recurentul nu a înțeles să o îndeplinească, invocând în mod surprinzător un refuz nejustificat din partea intimatei-pârâte.
De asemenea, solicitarea intimatei ca recurentul să facă dovada împrejurării că afecțiunea handicapantă este preexistentă calității de asigurat este justificată prin dispozițiile art. 58 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, care prevăd expres că „persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcție de gradul de handicap (…)”. Or, recurentul nu a făcut o astfel de dovadă, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că handicapul de care suferă a apărut la vârsta de 17 ani
3. Potrivit disp. art. 322 C.pr.civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate;
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.
4. După cum se poate observa din lectura motivelor invocate ca temei al revizuirii, cererea revizuientului nu se raportează la niciunul din motivele de revizuire prev. de art. 322 C.pr.civ., nici direct prin trimiterea expresă la vreunul din cazurile de revizuire, nici indirect, prin indicarea unor aspecte/chestiuni care să poată fi subsumate, prin interpretare, vreunuia din motivele de revizuire, limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, în raport de reglementările art. 322 C.pr.civ., curtea va respinge ca inadmisibilă prezenta cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M. C. V. împotriva deciziei civile nr. 4533/10.12.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul_/3/2012, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. DE E. A PERSOANELOR CU HANDICAP ILFOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | E. C. V. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
I. C. B. |
Red./dact. 2 ex.MN/MN
| ← Pretentii. Decizia nr. 4788/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
