Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din 21-01-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 37828/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 218
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2013
C. COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 4394 din data de 07.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. de C. a României.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – reclamantă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, prin consilier juridic G. C. L., care depune delegație de reprezentare la dosar, fila 41, și intimata – pârâtă C. de C. a României, prin consilier juridic A. I. S., cu delegație de reprezentare la dosar, fila 32.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta – reclamantă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi în recurs, respectiv o adresă emisă către Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, pentru a comunica stadiul soluționării cercetărilor privind plângerea penală pe care a formulat-o, atașată la dosar. A emis această adresă în data de 09.03.2011 și a primit răspuns de la Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București prin care i s-a transmis că dosarul nr. 5968/P/2010 se află în lucru la Poliția Sectorului 3 București – Serviciul de Investigare a Fraudelor, din data de 11.05.2010.
C. acordă cuvântul intimatei – pârâte pe proba cu înscrisuri noi solicitată de recurenta – reclamantă.
Intimata – pârâtă C. de C. a României, prin consilier juridic, arată că nu se opune administrării acestei probe, însă nu a luat cunoștință de conținutul acestor înscrisuri.
Recurenta – reclamantă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, prin consilier juridic, depune la dosarul cauzei înscrisurile despre care a făcut vorbire, comunicând un exemplar din înscrisuri reprezentantului intimatei – pârâte.
C., deliberând, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează pentru recurente – reclamantă proba cu înscrisuri noi în recurs. ia act că proba a fost administrată în cauză.
Intimata – pârâtă C. de C. a României, prin consilier juridic, arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate la acest termen de judecată, în ședință publică și nici lăsarea cauzei la a doua strigare.
Recurenta – reclamantă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Intimata – pârâtă C. de C. a României, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei – reclamante în susținerea cererii de recurs.
Recurenta – reclamantă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 4394 din data de 07.11.2012 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare formulată de DSVSA București, astfel cum a fost formulată.
Solicită admiterea recursului conform motivelor prezentate înscris, cu completarea că DSVSA București a continuat să depună toate diligențele pentru clarificarea aspectelor semnalate ulterior în Decizia nr. 90/2010, a cărei suspendare o solicită în cauza dedusă judecății.
Este lesne de observat coincidența dintre obiectul plângerii penale și măsura dispusă prin această Decizie nr. 90/16.11.2010, a cărei suspendare este absolut necesară, datorită faptului că oricum organele de cercetare penală investite cu efectuarea acestei anchete nu pot soluționa cauza fără efectuarea unei expertize tehnice judiciare, care s-ar suprapune unei eventuale cercetări administrative dispuse de conducerea instituției pârâte.
Pe cale de consecință, există posibilitatea unor rezultate contradictorii, raportat și la faptul că cercetarea administrativă, dacă s-ar efectua la nivelul instituției pârâte, ar fi efectuată de persoane neautorizate, a căror expertiză și obiectivitate nu pot echivala cu un expert autorizat în soluționarea unor astfel de spețe.
Apreciază că există suficiente motive bine justificate pentru care să fie admisă cererea de suspendare pe care a formulat-o.
În concluzie, solicită admiterea recursului, să se dispună modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare pe care a formulat-o și suspendarea aplicării măsurilor dispuse la punctul 1 din Decizia nr. 90/16.11.2010, respectiv evidențierea în contabilitate a creanței de 2.130.456,92 lei, urmărirea recuperării acestei sume și reîntregirea fondurilor plătite pe seama bugetului de stat.
C. acordă cuvântul intimatei – pârâte în combaterea cererii de recurs.
Intimata – pârâtă C. de C. a României, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, astfel cum a fost formulat, să se mențină ca temeinică și legală sentința recurată, să se observe că, în mod corect, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute în mod expres pentru suspendarea executării actului emis de C. de C. a României.
Recurenta – reclamantă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, prin consilier juridic, depune note scrise.
C. rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4394/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor a Municipiului București, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, având ca obiect suspendarea aplicării măsurilor cuprinse la pct. 1 din Decizia nr. 90/16.11.2010, respectiv evidențierea în contabilitate a creanței de 2.310.457 lei, urmărirea recuperării acestei sume și reîntregirea fondurilor plătite pe seama bugetului de stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Invocarea de către reclamantă a împrejurării potrivit căreia pârâta nu a arătat care sunt persoanele vinovate de producerea prejudiciului constatat nu reprezintă un caz bine justificat, întrucât art. 33 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 94/1992 prevede în mod expres că stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligația conducerii entității auditate.
Reclamanta nu probează iminența producerii unei pagube, în condițiile în care măsurile dispuse la pct. 1 din Decizia nr. 90/16.11.2010 nu sunt de natură să producă reclamantei vreun prejudiciu material, ci au drept scop repararea prejudiciului constatat de auditorii externi.
Împotriva Sentinței civile nr. 4394/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
La pronunțarea hotărârii, instanța de fond nu a ținut cont de două aspecte esențiale, respectiv:
1. Contradicțiile redării aspectelor constatate de auditorii Curții de C. care, prin Decizia nr. 90/16.11.2010, au reținut ca obligație în sarcina entității verificate „evidențierea în contabilitate a creanței de 2.310.456,92 lei, urmărirea recuperării acestei sumei și reîntregirea fondurilor plătite pe seama bugetului de stat”, deși aceiași auditori, în procesul - verbal de constatare din 12.10.2010 au reținut că „Din verificarea efectuată au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate care nu au determinat producerea de prejudicii, după cum urmează:
1. nerecuperarea din fonduri SAPARD a sumei de 2.310.456,92 lei achitată din bugetul statului …”.
Așadar, auditorii Curții de C. au reținut că nerecuperarea din fonduri SAPARD a sumei de 2.310.456,92 lei achitată din bugetul statului nu a determinat producerea de prejudicii și au obligat reclamanta să evidențieze această sumă ca și creanță în contabilitate și să urmărească recuperarea acestei sume. Or, nu se poate atrage răspunderea materială în vederea recuperării sumei de 2.310.456,92 lei, în lipsa unui prejudiciu.
2. Cu mai bine de 6 luni înaintea controlului efectuat de C. de C., D.S.V.S.A. București, prin Adresa nr. 6262/10.03.2010, înregistrată la C. de C. sub nr._/10.03.2010, a solicitat, în regim de urgență, o misiune de control asupra cauzelor care au dus la neonorarea în totalitate a celei de a treia tranșe, respectiv suma de 2.310.456,92 lei refuzată la plată în urma verificării documentelor puse la dispoziția experților SVT din cadrul APDRP – CRPDRP 8 București – Ilfov.
La adresa menționată, C. de C. a răspuns în data de 15.03.2010, cu Adresa nr._/., în sensul că operațiunile de audit extern la entitățile implicate în implementarea tehnică și financiară a fondurilor comunitare se efectuează pe baza propriului program de audit, rezultatele verificărilor efectuate fiind transmise Comisiei Europene.
Cu toate acestea, D.S.V.S.A. București a continuat demersurile pentru clarificarea aspectelor semnalate, în sensul că a formulat plângere penală înregistrată la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 6418/12.04.2010.
Având în vedere cele enunțate, precum și „coincidența” dintre obiectul plângerii penale și măsura dispusă prin Decizia nr. 90/16.11.2010, există suficiente motive bine justificate pentru admiterea cererii de suspendare a executării.
În speță, este îndeplinită și condiția pagubei iminente, având în vedere că, în situația în care ar evidenția în contabilitate ca și creanță suma de 2.130.456,92 lei, în lipsa calificării acesteia ca prejudiciu instituția s-ar afla în imposibilitate de a urmări această sumă prin atragerea răspunderii materiale a eventualilor vinovați.
Pe de altă parte, auditorii Curții de C. recunosc în procesul - verbal de constatare din 12.10.2010 că valoarea clădirii a fost majorată cu valoarea investiției, după încheierea lucrărilor de modernizare.
Cum în contabilitatea instituției a fost deja evidențiată suma pe care auditorii Curții de C. au dispus să fie evidențiată încă o dată, se produce o pagubă iminentă, așa cum aceasta este definită de art. 2 din Legea nr. 554/2004.
În considerarea celor expuse, recurenta a apreciat că în speță sunt dovedite cazul bine justificat și paguba iminentă și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării punctului 1 din Decizia nr. 90/16.11.2010.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimata C. de C. a României a formulat note scrise în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, C. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect instanța de fond a stabilit că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții reglementate de art. 14 din Legea nr. 544/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral și anume cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Conform art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În speța de față, C. constată că împrejurările evidențiate de reclamantă privitoare la: neindicarea prin decizia contestată a persoanelor vinovate de producerea prejudiciului, pretinsele neconcordanțe existente între constatările auditorilor Curții de C. prezentate în Procesul - verbal de constatare din data de 12.10.2010 și Decizia nr. 90/16.11.2010, precum și demersurile întreprinse de entitatea verificată pentru clarificarea aspectelor reținute prin decizia a cărei suspendare se solicită, nu sunt de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ, împrejurarea reținută corect de instanța de fond.
Nici condiția privind iminența producerii unei pagube, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită în cauză, în condițiile în care măsurile de evidențiere în contabilitate a creanței și de urmărire a recuperării acestei sume nu sunt de natură să creeze reclamantei un prejudiciu material, ci au drept scop repararea prejudiciului deja cauzat de reclamantă prin nerecuperarea sumei de 2.130.457 lei decontată de la bugetul de stat.
Față de aceste considerente, C. constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă și urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 4394 din data de 07.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. de C. a României, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. I. C. P. C. I. G. R. B.
Red. E.I.
Tehnored. R.B. /2 ex./19.02.2013
T.B. – S.9 – jud. fond M. D.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 5486/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4788/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
