Pretentii. Decizia nr. 283/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 48239/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 283
Ședința publică de la data de 21.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - V. B.
JUDECĂTOR - G. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr. 2250/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. T. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții- taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-reclamant B. T., personal, lipsind recurenta-pârâtă DGFPMB în reprezentarea AFP Sector 4 și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Intimatul-reclamant B. T. solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 16.06.2011 sub nr. dosar_ reclamantul Bălăioară T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Administrația Finanțelor Publice Sector 4, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i restituie taxa de poluare în cuantum de 3045 lei, plus dobânda aferentă.
Tribunalul, în calitatea de instanță de fond, prin sentința civilă nr. 2250 pronunțată la 23.05.2012, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea deciziei de calcul nt._/24.09.2010 emisă de AFP Sector 4, pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 3045 lei, plus dobânda fiscală aferentă, calculată de la data de 16.06.2011 și pânî la restituirea integrală.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism marca W.V. Polo, fabricat în 1999 și înmatriculat pentru prima dată în această țarî la data de 16.09.1999, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale de poluare în cuantum de 3045 lei, conform deciziei de calcul nr._/24.09.2010 și chitanței . nr._/24.11.2010.
Prin cererea depusă la data de 20.05.2011, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe,însă pârâta a respins solicitarea, fapt comunicat reclamantei prin adresa nr._/01.06.2011 cu motivarea că restituirea sumei respective nu este reglementată de OUG nr. 50/2008 sau de normale de aplicare a acesteia.
Tribunalul, analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, concluzionează că în conformitatea dispozițiilor legale precizate, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe, la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterioa înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin financiar, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, aces lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor, cât și un alt tip de discriminare, între persoanle care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care se înmatriculează ulterior.
Aceste tipuri de discriminări realizate de legiuitorul român prin OUG nr. 50/2008, contravine art. 110 din TFUE, jurisprudenței constante a Curții Europene de Justiție, cât și în raport de prevederile art. 2 și art. 6 din Constituția României.
În ceeea ce privește cererea pârâtei de chmeare îîn garanție a Administrației F. pentru Mediu, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată întrucât, deși este adevărat că potrivit art. 5 din OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare încasată se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se administrează de Administrația F. pentru Mediu, totuți conform art. 8 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 și art. 6 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008...
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs DGFPMB în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București pe care l-a declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația taxelor judiciare de timbru potrivit art. 17 din Legea 146/1997 și art. 229 Cod de procedură fiscală, recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secșia C. Administrativ și Fiscal la 05.07.2012 sub nr. dosar_ .
Precizând prealabil, situația de fapt reiterată în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, recurenta direcție susține că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală.
Invocă recurenta, ca prim motiv de recurs, faptul că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 4, în raport de dispozițiile art. 1 din OUG nr. 50/2008 și HG nr. 686/2008, taxa de poluarea fiind administrată și gestionată de Fondul pentru Mediu.
Pentru aceleași considerente, opinează recurenta că, în mod nelegal a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pe fond, ca ultim motiv de recurs, susține recurenta că dispozițiile OUG nr. 50/2008 sunt compatibile cu prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Curții Europene și jurisprudența Comunității Europene.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Legal citat intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.
Nu s-au cerut și nu au fost administrate probe noi în condițiile art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând recursul de față, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepțiile invocate de recurentă, susținute și analizate de instanța de fond, recursul nu poate fi primit.
Necondiționând faptul că, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, privind taxa de poluare și HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, instituția căreia îi revine obligația administrării și gestionării acestui buget în calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu.
Însă, cum în mod corect, în raport de prevederile art. 80 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 și art. 6 din norme, cererea de restituire se depune la organul fiscal competent, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 în speță, care a stabilit și încasat suma în cauză.
Mai mult, decizia de calcul a cărei anulare intimatul-reclamant a cerut-o și care constituie act administrativ fiscal contestat, a fost emis de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și nu de chematul în garanție.
Pe fond, Curtea reține, potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 211/2003. Conform art. 4 lit. a) din OUG nr. 50/2008 obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul legal să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele din afară, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Scopul urmărit de Guvernul României, intenția legiuitorului cu privire la natura reală a taxei de poluare - contrară normelor comunitare - reiese o data mai mult și din modificările succesive ale - OUG nr. 50/2008, anume din Ordonanța de urgenta nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, unde în preambulul actului normativ se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: „ - concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare si economice în luna octombrie, care releva o scădere importanta a piețelor auto si a producției industriei furnizoare, precum si masurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internaționala; - faptul ca Guvernul României se preocupa de luarea masurilor care sa asigure păstrarea locurilor de munca în economia românească.
Însă conform cu art. 90 par. 1 ( in prezent art. 110) din TUE, "nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Aceste dispoziții comunitare au prioritate fata de dreptul național atât în baza art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție ("ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2".), cat si in temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice norma comunitara are forța juridica superioara normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuata în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE in cauzele Flaminio-C. v. Enel (15j iunie 1964) si Amministratione dele Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a. (9 martie 1978), când Curtea de la Luxembourg a subliniat că, odată cu . TCE acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanța naționala este chemată, în limitele competentei sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare, contravin dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor. Astfel, analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezultă ca pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa pe poluare, diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul in speța, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Instanța de fond a mai remarcat și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, întrucât doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pe poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane.
Aceste tipuri de discriminări sunt realizate de legiuitorul român, care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică în mod firesc instituirea obligației de plată a unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în circulație, potrivit principiului general "poluatorul plătește".
Constatarea inexistenței unui drept de creanță fiscală, și corelativ, a obligației de achitare a taxei pe poluare din partea intimatului-reclamant pentru autoturismul importat, lipsește de temei refuzul autorității publice pârâte de a proceda la satisfacerea cererii intimatului-reclamant de restituire a taxei achitate, astfel că se impune sancționarea acestei obligații.
In temeiul dispozițiilor art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004 modificată prin raportare la textele de lege deja amintite, tribunalul în mod legal a admis acțiunea formulată, sens în care a dispus restituirea sumei care a făcut obiectul taxei pe poluare, aceasta fiind în mod evident o taxa nedatorată, ca efect direct a constatării încălcării dreptului comunitar.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 (1) Cod proc. civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr. 2250/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. T. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2013.
PreședinteJudecător Judecător
G. A. F. V. BîcuGheorghe G.
Grefier
M. H.
Red. G.G/H.M./2 ex.
Jud. Fond – D. D. M.
Trib. București – Secția a IXa SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 2339/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Hotărâre din 28-11-2013, Curtea de... → |
|---|
