Pretentii. Decizia nr. 3359/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3359/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 170/98/2013
osar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3359
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 607/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită iar prin cererea de recurs formulată recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 16.01.2013, sub nr._, reclamantul M. N. a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.093 lei, achitată în mod necuvenit, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, sumă actualizată cu dobânda legală până la data restituirii efective.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că la data de 09.07.2012 a cumpărat autoturismul second-hand, provenind dintr-un stat comunitar, marca AUDI, Tipul A3, categoria auto M1, nr. identificare/. WAUZZZ8LZYAO17961, nr. omologare ABAU141G11C47, an fabricație 2000, . auto J623531, data primei înmatriculări 07.10.1999, iar pentru a putea circula cu acesta pe drumurile publice este necesară înmatricularea acestuia în România, fiind obligată să achite, pe lângă celelalte taxe aferente și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 5.093 lei, sens în care a fost emisă decizia de calcul din data de_ din data de 18.12.2012.
Reclamantul consideră că, procedându-se astfel, se încalcă normele comunitare, întrucât impunerea taxei de poluare are un caracter discriminatoriu deoarece aceasta se percepe doar la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un stat comunitar, fără a se percepe și la înmatricularea altor autovehicule similare achiziționate de pe piața internă, astfel încât refuzul paratului de a înmatricula autovehiculul fără plata acestei taxe apare ca un refuz nejustificat care poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Cum potrivit art.148 din Constituția României normele comunitare prevalează fată de legislația națională, în cauză trebuie să se aplice normele europene care interzic perceperea unei taxe de natura celei reglementate de O.U.G. nr.50/2008.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 110 T.F.C.E., art. 148 Constituția României, Decizia nr. 24/17.11.2011 a I.C.C.J., Hotărârea Curții de Justiție a din data de 7 aprilie 2011, Lg. nr. 9/2012, O.U.G. nr. 1/2012, art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Legal citată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Slobozia nu a formulat apărări în cauză.
Prin sentinta civilă nr. 607/05.02.2013, Tribunalul I. a admis cererea si a obligat pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA să restituie reclamantului suma de 5.093 lei, contravaloare taxă pentru emisii poluante, încasată necuvenit și plata dobânzii legale calculată potrivit art.124 Cod procedură fiscală, începând cu data 5 februarie 2013 și până la plata efectivă a debitului.
Pentru a pronunta această sentintă, instanta de fond a retinut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a achiziționat la data de 09.07.2012, autoturismul second-hand, provenind dintr-un stat comunitar (conform contractului de vânzare-cumpărare referitor la un autovehicul rulat – pag. 17 dosar), marca AUDI, Tipul A3, categoria auto M1, nr. identificare/. WAUZZZ8LZYAO17961, nr. omologare ABAU141G11C47, an fabricație 2000, . auto J623531, data primei înmatriculări 07.10.1999, pentru care a fost condiționat să achite suma de 5.093 lei, potrivit chitanței . nr._/18.12.2012 cu titlul de taxă pentru emisii poluante, suma respectivă fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule nr._ din data de 18.12.2012, emise de pârâtă.
La data de 09.01.2013, reclamantul s-a adresat cu o cerere A.F.P. Slobozia, prin care a solicitat restituirea taxei pentru emisii poluante, achitată.
Prin adresa nr. 998//09.01.2013, pârâta a comunicat că nu poate da curs favorabil cererii reclamantului.
Prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea
judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.4 alin.2 din lege, rezultă că plata taxei de emisii poluante nu se percepe pentru autovehiculele rezultate cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autoturisme reglementată de Codul fiscală sau taxă auto de poluare, prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 .
În atare situație, prin exceptarea acestei categorii de autovehicule de la plata taxei de emisii poluante se instituie o taxă discriminatorie între aceste vehicule și autovehicule rulate provenite de U.E, legea internă intrând din nou în conflict cu normele europene .
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Dispozițiile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 sunt contrare art.110 din T.F.U.E, întrucât această lege este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul că O.U.G. nr.50/2008 și, pentru identitate de rațiune și reglementările Legii nr.9/2012, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr.1/2012 s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțând o hotărâre preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a înmatricula autoturismul proprietatea reclamantului este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere, motiv pentru care paratul urmează a fi obligat să procedeze la înmatriculare fără achitarea taxei auto de poluare .
Trebuie arătat în același timp că însăși Î.C.C.J., prin plenul ei, a pronunțat decizia nr.24/17 noiembrie 2011, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta AFP Slobozia, solicitând modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„ In cuprinsul acțiunii, reclamantul face in tot cuprinsul acțiunii referire la obligativitatea respectării tratatelor europene, insa taxa achitata de reclamant s-a efectuat in baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012, care abroga prevederile OUG nr.50/2008. În aceste condiții, toate precizările vis a vis de practica Uniunii Europene, potrivit căreia prevederile OUG nr.50/2008 sunt neconforme cu legislația europeana, nu are suport, deoarece acest act normativ a fost abrogat anterior emiterii Deciziei de calcul al taxei depoluare, iar întemeierea unei acțiuni pe acte normative abrogate apare ca neîntemeiata.
Din Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
În relație cu art.90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul In statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atât, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art. 13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: „interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata in lege”.
In drept, dispozițiile art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozițiile Legii nr. 9/2012. „
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Curtea constată că reclamantul a achitat taxa de poluare sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012. Potrivit jurisprudenței CJUE – hotărârile pronunțate în cauzele T. (hotărârea din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10), art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare.
În acord cu această jurisprudență, Curtea apreciază, asemenea instanței de fond, că și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată de Legea nr. 9/2012 este contrară dispozițiilor art. 110 din TFUE, având în vedere că se menține efectul de descurajare a punerii în circulație în România a unor autovehicule second hand, cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule second hand, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aceasta în condițiile în care dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 (potrivit cărora obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării) au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013 prin art. 1 din OUG nr. 1/2012, iar prin art. 2 alin. 1 din același act normativ s-a prevăzut dreptul contribuabililor care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, de a solicita restituirea acesteia.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 50/2008 – așa cum rezultă din conținutul acesteia, reclamantul invocă neconcordanța dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu art. 110 TFUE, în raport de jurisprudența CJUE
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 607/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. N., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Septembrie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2231/2013. Curtea de... | Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din... → |
|---|
