Pretentii. Decizia nr. 5466/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5466/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 700/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 5466
Ședința publică de la 02 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 3491/23.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul pârât T. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reclamantă, prin consilier juridic Ș. A., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă, prin avocat, solicită instanței admiterea recursului și, procedând la rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii. Depune la dosar practică judiciară.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – SCAF sub nr._ 2013 la data de 26.01.2012, reclamanta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a chemat în judecată pârâtul T. C., solicitând ca prin hotărârea ce a va pronunța să fie obligat la plata sumei de 3.253 lei reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin fapta culpabilă a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 3491/23.05.2012 curtea a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, curtea a reținut următoarele:
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma unui control al Curții de Conturi, s-a constatat prin procesul verbal nr. 5039/10.12.2010, printre alte abateri și aceea constând în faptul că nu s-au luat măsurile legale în vederea recuperării sumei de 6.634 lei în cadrul termenului legal de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, stabilindu-se prin decizia 2/21.01.2011, în sarcina reclamantei obligația recuperării prejudiciului.
Pentru executarea deciziei emisă de Curtea de Conturi s-a constituit o comisie care a întocmit un raport în care a apreciat că singurele persoane de la care se poate recupera suma sunt N. C., semnatara statelor de salarii și T. C., în calitate de director general.
S-a mai arătat că inițial a fost emis ordinul de imputare nr. 64/14.10.2011 prin care reclamantului i s-a imputat suma de 3.253 lei care însă a fost revocat întrucât se împlinise termenul de prescripție pentru emiterea acestui ordin.
Reclamanta precizează că, în această situație, modalitatea de recuperare a acestui prejudiciu rămâne acțiunea de față întemeiată pe dispozițiile art. 1357-1359 din Noul Codo Civil (art. 998-999 din Vechiul Cod Civil), acțiunea care nu este prescrisă întrucât termenul de prescripție a început să curgă la data la care reclamanta a luat cunoștință de decizia nr. 2/21.01.2011 a Curții de Conturi.
La data de 26.03.2012, pârâtul T. C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârât, prin întâmpinarea, dintre care apreciază că mai întâi trebuie analizată excepția inadmisibilității acțiunii.
În susținerea acestei excepții pârâtul a arătat că reclamanta nu se poate adresa cu acțiune în fața instanței judecătorești în lipsa unui ordin de imputare emis de Președintele ANSVSA.
Pârâtul consideră că modalitatea aleasă de reclamantă este fundamental greșită întrucât, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, angajarea răspunderii funcționarului public urmează regulile procedurale stabilite de dispozițiile art. 84 și urm."din Legea 188/1999.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin acțiune reclamanta solicită obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzată instituției prin fapta constată la pct. 3 din Decizia nr. 2/21.01.2011 a Curții de Conturi, invocând răspundere civilă delictuală reglementată de dispozițiile Codului Civil.
Având în vedere că reclamanta invocă faptul că prejudiciul respectiv s-a produs prin exercitarea necorespunzătoare a funcției pârâtului de director general al instituției, se pune problema dacă răspunderea materială a funcționarului public se poate angaja atât în temeiul dispozițiilor speciale prev. de Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public cât și în temeiul răspunderii civile delictuale prev. de Codul Civil.
Astfel, potrivit art. 84 din Legea 188/1999 „răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Recurenta a susținut că art.85 din Legea nr. 188/1999 nu înlătură posibilitatea acesteia de a formula acțiuni în justiție pentru recuperarea prejudiciului în conformitate cu disp. art. 1357-1359 ale Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.
Examinând actele dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În fapt, în urma unui control al Curții de Conturi, s-a constatat prin procesul verbal nr. 5039/10.12.2010, printre alte abateri și aceea constând în faptul că nu s-au luat măsurile legale în vederea recuperării sumei de 6.634 lei în cadrul termenului legal de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, stabilindu-se prin decizia 2/21.01.2011, în sarcina reclamantei obligația recuperării prejudiciului.
Pentru executarea deciziei emisă de Curtea de Conturi s-a constituit o comisie care a întocmit un raport în care a apreciat că singurele persoane de la care se poate recupera suma sunt N. C., semnatara statelor de salarii și T. C., în calitate de director general. S-a mai arătat că inițial a fost emis ordinul de imputare nr. 64/14.10.2011 prin care reclamantului i s-a imputat suma de 3.253 lei care însă a fost revocat întrucât se împlinise termenul de prescripție pentru emiterea acestui ordin.
Curtea a apreciat că recurenta nu avea un drept de opțiune între normele legale.
Potrivit art. 85 din Legea 188/1999 „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.(2) împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei".
Curtea a apreciat că dispozițiile legale de mai sus care reglementează răspunderea materială a funcționarilor publici au caracter special față de dispozițiile generale ale Codului civil care reglementează răspunderea civilă delictuală a oricărei persoane.
Prin urmare, potrivit principiului „specialia generalibus derogant", în cazul de față se aplică dispozițiile speciale din Legea 188/1999, reclamanta neavând un drept de opțiune între aplicarea acestor dispoziții și cele din Codul civil.
Având în vedere că reclamanta nu a urmat procedura specială prev. de art. 85 din legea 188/1999, ce presupune emiterea unui ordin sau dispoziții de imputare de către conducătorul instituției publice, ci s-a adresat direct instanței de contencios administrativ, Curtea a apreciat că recursul este nefondat, conform art.312-315 cpciv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 3491/23.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul pârât T. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2771/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2231/2013. Curtea de... → |
|---|
