Pretentii. Decizia nr. 4391/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4391/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 3579/87/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4391
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 1085/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal – Complet Specializat în C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul-reclamant J. M., intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimatul-chemat în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI DCE MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită iar prin cererea de recurs formulată recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că în cauză s-a solicitat de către recurentul-pârâtă judecarea în lipsă, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1085/20.11.2012 Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul J. M. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și chematul în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI DCE MEDIU. În consecință, instanța a obligat pârâta și chematul în garanție să restituie suma de 4.410 lei taxă de poluare.
Instanța a reținut că decizia nr. 279/10.11.2008 - fila 5, Administrația Finanțelor Publice T. M. a calculat în sarcina reclamantului o taxă de poluare în valoare de 4.410 lei, pentru înmatricularea în România a unui autovehicul deja înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene la data de 27.03.1997, taxă plătită de reclamant cu chitanța nr._/10.11.2008.
Instanța a apreciat că taxa la care a fost obligat reclamantul este contrară TFUE.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând textual următoarele:
taxa specială auto se plătea cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (menționăm că de la 1.07.1998 nu era permisă Înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Conformându-se acestei cerințe, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. Of. nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită În continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului."
În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorata.
În conformitate cu art. 1- 33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 "Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar În ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea unei forme și a mijloacelor".
Învederăm instanței de judecată faptul că jurisprudența Curții a stabilit că art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este încălcat numai atunci când cuantumul taxei de poluare, calculat fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, exced cuantumul taxei reziduale încorporat în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja Înmatriculate pe teritoriul național.
Față de aceste aspecte, rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai În privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului. Arătăm în continuare că, potrivit art. 110 primul paragraf din Tratatul de lnstituire a Comunității Europene "Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, conform H.G. nr. 686/2008, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului "poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Legea - cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp, autorităților naționale competența În ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Având în vedere cele arătate, învederăm instanței de judecată că taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: "Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege" .
Apreciem că nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
Solicităm instanței să aibă în vedere următoarele aspecte:
O.U.G. 50/2008 stabilește, așa cum am mai arătat că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu. Acest Fond este gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru mediu;
Taxa este condiție obligatorie pentru înmatricularea autovehiculelor în România.
Mai mult, art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prevede în mod clar situația în care se restituie taxa de poluare, și anume:
"Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului in România, potrivit prevederilor alin: (2)".
Restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferențe de taxe platite, in anumite cazuri expres si limitativ prevăzute de lege, conform cap. VI din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
a) Se poate solicita restituirea diferenței de taxa in situația prevăzuta de art. 8 din O.U.G nr.50/2008 care prevede:,,(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului in România, potrivit prevederilor alin. (2).
(2) valoarea reziduala a taxei reprezintă taxa care ar fi plătita pentru respectivul autovehicul daca acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
b) Conform art. 10 din OUG nr. 50/2008, "suma reprezentând taxa, poate fi contestata atunci când persoana care urmează sa înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat . mare decât cea indicata de grila fixa."
Astfel art. 8 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, prevede situația in care se restituie sumele reprezentând diferențele de taxa de poluare rezultate in urma contestării taxei când aceasta a fost plătita.
Întrucât, acțiunea formulata de către intimatul reclamant nu se poate încadra in niciuna dintre cele 2 situații legale in care se poate solicita restituirea taxei de poluare, cererea acesteia este neîntemeiata in drept.
Cu privire la aspectele de ne legalitate ale la OUG nr. 50/ 2008, in baza căreia a fost calculata si plătita taxa de poluare, pe care le invoca intimata reclamanta, consideram ca acestea sunt aprecieri subiective, irelevante care nu pot fi apreciate ca fiind motive întemeiate in susținerea acțiunii.
Art. 1 din OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, "stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația fondului pentru Mediu. Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgenta se finanțează programe si proiecte pentru protecția mediului".
F. de prevederile OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa de poluare, nu reprezintă un impozit suplimentar, perceput de Statul R., ca urmare a primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României, ci a fost instituita in vederea constituirii si colectării de fonduri pentru protejarea mediului si a aerului, împotriva poluării acestuia.,
Este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscală competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu."
Întrucât taxa este în context cu principiul comunitar „poluatorul plătește” și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxare reprezintă sursă bugetară pentru fondul de mediu gestionat de Administrația Fondului de Mediu.
Restituirea sumei nu poate face obiectul, cauzei de fata, întrucât nu pot fi aplicate prevederile art. 117 alin. 1, lit. d din Codul de procedura fiscala, care se refera la restituirea taxei, având in vedere ca, nu se poate vorbi de aplicarea eronata a prevederilor legale, iar decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, este un act administrativ fiscal, ce se contesta conform Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, nu pot fi aplicate in aceasta cauza prevederile art. 135 din Codul de procedura fiscala care stipulează ca " Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire."
Textul de lege invocat, se refera la contribuabilii ce realizează venituri si sunt plătitori de taxe si impozite ce se fac venit la Bugetul general consolidat al statului (BGCS).
In cauza de fața, nu se poate vorbi. de aplicabilitatea acestui text de lege, întrucât, taxa de poluare, se face venit la Administrația Fondului pentru Mediu, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului, potrivit Legii n. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Tot in sprijinul motivării de mai sus, sunt și dispozițiile art. 5, alin. (3) al aceluiași act normativ, care prevede: "Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acesteia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4", sumele încasate fiind folosite in exclusivitate de către Administrația Fondului de Mediu.
In acest sens, solicitam instanței sa aibă in vedere si adresa nr._/24.07.2008 a MFP - Direcția Generala Trezorerie si contabilitate Publica, din care reiese ca suma încasata de la reclamant se virează in contul Administrației Fondului pentru Mediu.
Pentru aceste motive, solicitam admiterea recursului așa cum a fost formulat si motivat, modificarea sentinței recurate, in sensul respingerii acțiunii intimatului reclamant ca netemeinica si nelegala.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea are în vedere vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 07.04.2011 în cauza T. vs. Statul român și ulterior în cauza N. vs. Statul român, în care s-a reținut că taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art. 110din TFUE. În raport cu aceste hotărâri, obligatorii pentru instanțele naționale, Curtea va respinge criticile de fond formulate de recurentă și constatând că sentința atacată este legală și temeinică va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 1085/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal – Complet Specializat în C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul-reclamant J. M., intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimatul-chemat în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI DCE MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 Octombrie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. Tehnored. R.I.
2 ex.
………………………………………
Tribunalul Teleorman - Secția C.
Judecător: M. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 718/2013. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 3219/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
