Pretentii. Decizia nr. 1524/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1524/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 1621/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1524
Ședința publică de la 05.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 1956/04.09.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. V.și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra contenciosului administrativ fiscal de față:
Prin sentința civilă nr. 1956 din 04 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunaluluzi Ialomița în baza art. 137 Cod procedură civilă, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul I. V., excepție invocată de pârâta A.F.P. Slobozia.
A fost admisă ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Slobozia și s-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 6.819 lei cu titlu de taxă poluare, achitată necuvenit, cât și la dobânda legală eferentă, pentru perioada cuprinsă între momentul plății și achitarea efectivă a acestei sume.
A fost obligat chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze în contul pârâtei această sumă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Față de dispozițiile art.137 alin.1 C.pr,civ., instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, excepție ce urmează a fi respinsă ca nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Potrivit art.205 și art.207 alin.1 din Codul de procedură fiscală „ împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, sub sancțiunea decăderii” aceasta fiind și procedura prealabilă stabilită de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. Totodată, instanța, în raport de înscrisurile aflate la dosar, reține că reclamantul a respectat procedura prealabilă, adresându-se cu cerere către pârâta care i-a răspuns că solicitarea lui a fost respinsă.
Pe fondul cauzei. Din actele depuse instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Renault, tip Magnum, categoria N3.
Coroborând probatoriul administrat în cauză cu dispozițiile legale invocate de reclamant în susținerea acestei acțiuni, respectiv OG nr.50/2008 precum și cu art.70, paragraful din Tratatul Comunității Europene, apreciază că acțiunea promovată de acesta este fondată, întemeiată, drept pentru care va fi admisă. Instanța constată că prin cererea introductivă reclamantul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr.50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art.90 alin 1 din Tratatul Comunității Europene. Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care dispozițiile art.90 al Tratatului Comunității Europene îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este în apreciere unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica pereclitarea obiectivelor 23-25 din Tratatul Comunității Europene, respectiv realizarea unor măsuri normale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art.23 stabilește faptul că sunt interzise în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție, în cauza C-393/02 și C-41/05 „ art.70 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din operarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca independent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr.50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statului sub forma faptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză, nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele fabrici de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact a neutralității taxei. Dar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare, înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa.
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr.50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare. Printre argumente care au stat la baza adoptării acestor măsuri legislativ se află protejarea interne prin ” păstrarea locurilor de muncă în economia românească iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare”, așa cum rezultă din preambulul OUG nr.218/2008. De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice nu sunt scutirea de la plata taxei de poluare. In această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Curtea a constatat că actuala formă de reglementare națională a taxei de poluare conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
De altfel, cu aceeași argumentare Comisia Europeană a transmis României o scrisoare de somare „ ca primă etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzute de art.226 din Tratatul Comunității Europene.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Administrația Finanțelor Publice (AFP) Slobozia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, arătând în esență următoarele:
In data de 04.09.2012, pe rolul Tribunalului Ialomița s-a judecat cauza ce a avut obiect pretenții, la cererea reclamantului IIie V. cu domiciliul in Slobozia, ..MB20, ., județul Ialomița, in contradictoriu cu instituția noastră. Având in vedere faptul ca instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, formulam prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Reclamantul I. V. a solicitat stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule, in vederea înmatriculării autoturismului proprietate personala.
Potrivit dispozițiilor O.U.G. Nr.50/2008, pe baza documentelor anexate cererii de stabilire a taxei de poluare, inspectorii din cadrul Administrației Finanțelor Publice Slobozia, au emis Decizie de Calcul al taxei de poluare pentru autovehicule pe numele I. V. care reprezintă, potrivit Codului de Procedura Fiscala, act administrativ.
Reclamantul solicita ulterior restitutirea respectivei taxe, insa a primit răspuns negativ, deoarece conform dispozițiilor art.l 17 alin. 1 lit.a: "se restituie la cerere debitorului, sumele plătite fara existenta unui titlu de creanța". Insa in acest caza exista titlu de creanța, anume Decizia de calcul a taxei de poluare in baza căreia, reclamantul a achitat taxa de poluare in vederea înmatriculării autovehiculului respectiv.
Prin acțiunea formulata, reclamantul I. V. solicita restituirea taxei de poluare, in suma de 6.819 lei pe motiv ca dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, privind taxa pe poluare, sunt nelegale si neconforme cu prevederile Tratatele Uniunii Europene.
In cuprinsul acțiunii, reclamantul face in tot cuprinsul acțiunii referire la obligativitatea respectării tratatelor europene, insa dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeana, concludenta in acest sens fiind Comunicarea către membrii transmisa de Comisia pentru Petiții din C. Parlamentului European, potrivit căreia dispozițiile O.U.G. Nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, si care completează dispozițiile O.U.G.nr.50/2008, sunt conforme cu dreptul comunita, iar motivele care au stat la baza procedurii de incalcare au incetat sa existe si cazul a fost inchis.
Taxa de poluare este stabilita prin emiterea unei decizii, care reprezintă un act administrativ al organului fiscala unde își are domiciliul fiscal contribuabilul, in speța I. V.. În aceste condiții, încasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal si nu un act normativ, ca in cazul taxei de prima înmatriculare, situație in care consideram inutila referirea la Tratatele Europene, făcuta atat de reclamant cat si de instanța de fond.
Daca s-ar păstra aceeași doctrina cu privire la obligativitatea respectării tratatelor Uniunii Europene si la celelalte acte administrative emise de organul fiscal, am ajunge in situația in care orice taxa sau impozit ar putea fi contestata in instanța si câștigată, motivat fiind de faptul ca in tarile Uniunii Europene, nu sunt obligatorii.
Din Jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atat, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: " interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului asa cum este exprimata in lege".
Cu privire la capatul de cerere prin care reclamantul solicita restituirea taxei plus dobânda legala aferente, consideram ca instanța de fond in mod greșit a admis aceasta solicitare deoarece s-a produs o confuzie intre dobânda legala si rata inflației, cum in mod corect trebuia solicitat, deoarece organul fiscal nu este o instituție bancara, iar reclamanta nu a depus acești bani cu titlu de depozit pentru a i se calcula dobânda legala.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozițiile art.7 alin(l) din Legea nr.554/2004.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul a reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Renault, tip Magnum, categoria N3.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Curtea reține că în cauză fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și recuperarea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă o reprezintă acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 124 și urm. Cod pr. fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală la data plății efective.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 304 ind. 1 si 312 C. proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 1956/04.09.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. V.și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red. jud. V.D /2 ex./2013
Tribunalul Ialomița
Judecător fond: I. D.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5407/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 718/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
