Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5407/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5407/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 28293/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5407
Ședința publică de la 29.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 1842 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fisca la data de 05.04.2013 în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimata – pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta – reclamantă – prin reprezentant D. A., cu delegație la fila 6 dosar, lipsind intimata – pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurentei – reclamante depune la dosar chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe fondul recursului, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă, precizând totodată că nu mai are alte cereri și probe de administrat.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită, pe fondul recursului, admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat și motivat.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.07.2012 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta Primăria M. Bucuresti solicitând anularea și, totodată, suspendarea Dispoziției nr. 411/26.04.2012 emise de pârâtă până la soluționarea prezentei acțiunii.
Asupra excepției netimbrării, invocate din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru termenul de judecată din 05.04.2013, contestatoarea a fost citată la sediul indicat în acțiune, cu mențiunea de a depune o taxă de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei potrivit rezoluției instanței, aplicată la primirea cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 17 alin.2 din Legea nr.554/2004, pentru cererile formulate în contencios administrativ se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr.146/1997 pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
La termenul de judecată din data de 19.04.2013, reclamanta nu s-a prezentat și nu a depus dovada îndeplinirii obligației legale ce îi incumbă privind timbrarea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu art. 3 lit. m) din Legea nr.146/1997. Reclamanta a avut suficient timp la dispoziție de la data îndeplinirii procedurii de citare conform art. 92 C.pr.civ. să se conformeze legii, având în vedere și cuantumul redus al taxei de timbru.
Soluționarea cererilor de chemare în judecată nu se poate face decât în condițiile în care instanța de judecată este legal sesizată, ceea ce presupune achitarea anticipată a taxelor judiciare de timbru. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă acestea nu s-au achitat în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii se va pune în vedere părții să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
A mai arătat tribunalul că excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, ca excepție peremptorie, este prioritară în condițiile art. 137 C.pr.civ. față de orice altă excepție dilatorie, rațiunea taxelor judiciare fiind aceea de a acoperi costurile procedurii.
F. de aceste considerente, in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, văzând si dispozițiile art. 9 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 32/1995, instanța a anulat cererea de chemare in judecata ca netimbrata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta ., arătând că inițial, termenul de judecată a fost stabilit pentru 03.05.2013. După expirarea acestui termen a aflat de pe site-ul tribunalului că termenul a fost devansat pentru data de 05.04.2013. Neavând cunoștință de termenul din 05.04.2013, prezența nu a fost asigurată și nici taxa de timbru nu a fost depusă la dosar. In mod eronat, instanța de fond se bazează pe un termen fictiv de judecată de la 19.04.2013, fapt contrazis de Sentința civilă nr.1842 din 05.04.2013. a arătat că potrivit art. 88 alin. (1) pct. 5 indice 1 C.proc. civ.:(„mențiunea că, prin înmânarea citației, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, pentru un termen de judecatei, cel citat este prezumat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată") nu se prezumă cunoștința termenelor anterioare termenului stabilit inițial (la 03.05.2013) și menționat în citația din 13.08.2012.
În drept a invocat art. 304 pct. 5 C. proc.civ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.304 indice 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 87 pct. 2 C. persoanele juridice de drept privat se citează la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței. Se observă că reclamanta a fost citată la data de 19.03.2013 pentru termenul din 05.04.2013 cu mențiunea de a timbra cererea, sub sancțiunea anulării, la sediul indicat în cererea de chemare în judecată.
De asemenea procedura de citare s-a îndeplinit în conformitate cu art. 92 indice 1 C., prin afișare întrucât nicio persoană nu a fost găsită.
Referirea în cuprinsul sentinței recurate la data de 19.04.2013 reprezintă o simplă eroare materială, de vreme ce cauza s-a judecat la data de 05.04.2013, pentru când au fost și trimise citațiile.
Neputându-se reține nici un viciu în ceea ce privește îndeplinirea procedurii de citare, Curtea apreciază că în mod corect a procedat tribunalul aplicând art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 1842 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 05.04.2013 în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimata – pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – P.S./2 ex/27.12.2013
JUD. FOND I. M. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Despăgubire. Decizia nr. 5875/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1524/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
