Despăgubire. Decizia nr. 5875/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5875/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 3739/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.5875
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr.7776/20.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. B. P. și A. R. M., având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă a depus, prin registratura secției, note de ședință și cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor potrivit Legii nr.165/2013.
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a Vlll-a C. Administrativ și Fiscal la data de 19.04.2011, reclamanții llie B. P. și A. R. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea paratei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire ca răspuns la Dispoziția nr. 2177 din data de 21.03.2008 emisa de Primăria Municipiului Târgu J., obligarea paratei sa transmită această decizie Direcției pentru acordarea despăgubirilor in numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și obligarea paratei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7776/20.12.2011 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să emită decizia conținând titlul de despăgubire aferentă dispoziției nr. 2177/21.03.2008 emisă de Primăria Municipiului Tg. J., jud. Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 2177/21.03.2008 emisă de Primarul Municipiului Târgu J. s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent numitei G. A., pentru imobilul notificat, imposibil de restituit în natură.
Prin contractul de cesiune de drepturi nr. 718/09.03.2011 autentificat de BNP R. I., numita G. A. a cesionat reclamanților 25% din valoarea totală a măsurilor reparatorii ce se vor acorda în baza Dispoziției nr. 2177/21.03.2008, cesiunea fiind notificată pârâtei.
Dosarul aferent Dispoziției nr. 2177/21.03.2008 a fost înregistrat la C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC la data de 25.02.2010, fiind analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și transmis evaluatorului la data de 31.08.2011.
Deși raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat a fost înregistrat la C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 03.10.2011, până la data pronunțării prezentei hotărâri nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, fără ca pârâta să invoce vreun motiv care să justifice această întârziere.
Având în vedere că notificarea a fost formulată încă din 2001, iar dispoziția privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a fost emisă în 2008, Curtea a apreciat că tergiversarea de către pârâtă a soluționării cauzei după mai bine de 10 ani de la formularea notificării, fără a invoca niciun motiv pentru această întârziere, nu doar încalcă principiul termenului rezonabil, ci, mai mult decât atât, constituie în realitate un refuz nejustificat de a parcurge etapele prevăzute de lege în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând în esență că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin notele scrise depuse la dosar, recurenta a mai arătat că, urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, precum și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Conform art. 16 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, iar art. 21 alin. (6) stipulează că „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte”. De asemenea, potrivit alin. 9 al aceluiași articol, C. Națională de Compensare a Imobilelor emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv
Din analiza dispozițiilor legale sus amintite rezultă modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în sensul că evaluarea imobilului nu mai este realizată pe baza unui raport de evaluare, ci prin aplicarea grilei notariale, iar pentru soluționarea cererii nu mai este emis un titlu de despăgubire, ci o decizie de compensare prin puncte.
Curtea mai reține că art. 4 din actul normativ menționat prevede că dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în această situație aflându-se și cererea intimatei-reclamante.
Având în vedere cele reținute mai sus, Curtea constată că obligațiile stabilite de instanța de fond în sarcina autorității recurente nu mai au suport legal și în consecință, refuzul de efectuare a acestor operațiuni administrative apare ca justificat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, care prevede o altă procedură pentru soluționarea cererii formulate de intimata-reclamantă.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul și în temeiul art. 312 C. proc. civ. va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr.7776/20.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. B. P. și A. R. M..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.RI, tehnored.EC/2ex.
Instanța de fond. Curtea de Apel București - red.M.B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2645/2013. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5407/2013.... → |
|---|
