Pretentii. Decizia nr. 5521/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5521/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4959/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 5521
Ședința publică de la 05.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-pârât S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE, împotriva sentinței civile nr. 74/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale C. Administrativ și F., în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant ȘANTABAN J., intimata-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI și intimatul-chemat în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant ȘANTABAN J., personal, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 12.11.2013, prin compartimentul Registratură, intimatul-reclamant și-a îndeplinit obligațiile dispuse prin încheierea de ședință de la termenul anterior, la data de 18.11.2013 intimata-pârâtă a depus înscrisuri, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul-reclamant, personal, pune în vedere instanței că și-a îndeplinit obligațiile dispuse de către instanță prin încheierea de la termenul anterior și solicită instanței să respingă recursul.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.74/23.01.2013 pronuntata de Tribunalul Teleorman s-au dispus urmatoarele:
,,Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Șantaban J. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, .. B, ., J. Teleorman în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede cu sediul în Roșiorii de Vede, J. Teleorman și Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul A., ., J. Teleorman și chematul în garanție M. M. și Pădurilor - Administrația Fondului de Mediu cu sediul în Sector 6, București, Splaiul Independenței, Corp A, Nr. 294.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta A.F.P. Roșiori de Vede și chematul în garanție Administrația Fondului de Mediu să restituie reclamantului suma de 2332 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobânda legală de la data încasării și până la restituirea sumei.
Respinge acțiunea față de pârâta DGFP Teleorman neavând calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâtele la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.”
Pentru a pronunta aceasta solutie ,tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantul Șantaban J. a achiziționat autoturismul marca VOLKSWAGEN tip 3C/AABLSXO/PASSAT, an de fabricație 2007, având numărul de omologare BFME151111J18R3/2004, numărul de identificare AA11133411C78E4, numărul de înmatriculare_, ce a fost înmatriculat într-un stat membru UE pentru prima dată la data de 27 septembrie 2006.
În vederea efectuării primei înmatriculării în România a autoturismului, i s-a calculat o taxă de poluarea în sumă de 2332 lei conform deciziei de calcul al taxei pe poluare numărul 4596 din data de 15 iunie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede, achitată potrivit chitanței . numărul_ din data de 15 iunie 2009.
Taxa de poluare a fost introdusă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 50/2008 și se percepea, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru UE, dacă erau înmatriculate pentru prima dată în România, fiind exceptate autoturismele care au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit articolului 90 paragraful 1 din TCE (articolul 110 TFUE), „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, în scopul de a se asigura libera circulație a mărfurilor”.
În jurisprudența sa Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cauza T., cauza N.) a statuat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
A stabilit CJUE că o taxă precum cea de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 50/2008 constituie un impozit intern ce intră sub incidența articolului 110 TFUE, astfel că argumentul în sensul că taxa în discuție, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, nu poate fi asimilată impozitelor interne, este lipsit de orice fundament și nu poate fi primit.
CJUE a reamintit scopul articolului 110 TFUE, acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, garantând astfel neutralitatea deplină a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Se reține astfel că reglementarea taxei de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 50/2008 avea caracter indirect discriminatoriu, favorizând piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul celor importate, și încalcă din acest motiv articolul 110 TFUE.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede a formulat recurs impotriva sentintei tribunalului, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
In motivarea recursului s-a aratat ca ,în mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere următoarele considerente:
Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, „obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România".
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, recurenta apreciază ca in speța nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Astfel, potrivit disp. OUG nr. 50/2008, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.
Taxa de poluare instituita de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin inmatricularea acestora in România, inteleg sa le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG nr. 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezulta din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumera categoria de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează sa fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o formula foarte potrivita, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme . prima înmatriculare, cum era cea prevăzuta de disp. art. 214A1 din Codul fiscal si apreciata ca nelegala de către instanțe.Instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel incat nnu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
În Infograma nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă U.E. - Bruxelles, se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25 iunie 2008 (formă care de altfel a și fost aprobată de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare, în versiunea inițială, chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a taxei de poluare achitată de catre acesta.
Față de toate aceste considerente, constatând legalitatea si temeinicia sentintei de fond, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE, împotriva sentinței civile nr. 74/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale C. Administrativ și F., în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant ȘANTABAN J., intimata-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI și intimatul-chemat în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red.PBL
Jud.fond V.V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4091/2013. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 5182/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
