Anulare act administrativ. Decizia nr. 1170/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1170/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 9028/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1170
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta reclamantă P. D. și recurentul intervenient P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 1762/13.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă P. D., personal și asistată de avocat B. Grabowski cu împuternicire avocațială la dosar, fila 21, și recurentul intervenient P. M. C., personal, lipsind intimata pârâtă CNCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 04.02.2014, recurentul intervenient P. M. C. a depus prin serviciul registratură, cerere de renunțare la pretențiile formulate prin cererea de asistența juridică gratuită, după care:
Recurentul intervenient P. M. C. depune în ședință publică un set de înscrisuri din care rezultă data depunerii plângerii prealabile, astfel cum i s-a pus în vedere și în temeiul dispozițiilor art. 201 C.pr.civ. și următoarele, solicită efectuarea în cauză a unei expertize contabile judiciare.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra probei cu expertiza solicitată de către recurentul intervenient.
Recurentul intervenient P. M. C. învederează faptul că prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt respectate întrutotul având în vedere că termenul de o lună a fost respectat. În ceea ce privește proba cu expertiza contabilă judiciară, în temeiul art. 8 alin. 1 și prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, consideră că este în măsură să solicite proba cu expertiza, administrarea acestei probe fiind utilă în soluționarea cauzei, fiind singura modalitate prin care se poate evidenția prejudiciul produs de către decizia ANRP.
Apărătorul recurentei reclamante consideră că proba cu expertiza este inadmisibilă în cadrul recursului.
Deliberând asupra probei cu expertiza contabilă judiciară solicitată de către recurentul intervenient P. M. C. în cadrul recursului, în raport de dispozițiile art. 305 C.pr.civ., potrivit cărora, în fața instanței de recurs nu pot fi administrate alte probe în afara înscrisurilor, Curtea apreciază că cererea de probatoriu formulată de către recurentul intervenient este inadmisibilă urmând a o respinge ca atare.
Nemaifiind cereri de formulat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond având în vedere faptul că decizia emisă de către CCSD la data de 19.01.2011 a fost comunicată la data de 28.04.2011, iar la data de 17.05.2011 a fost formulată plângerea prealabilă, așadar, în termenul legal de 30 zile și ca urmare, hotărârea instanței de fond este nelegală. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Recurentul intervenient solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare învederând faptul că plângerea prealabilă a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, la data de 17.05.2011, ea putând fi realizată până la data de 26.05.2011 de către P. M. C., respectiv, 27.05.2011 de către P. D.. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta reclamantă P. D. solicită admiterea acestuia.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul intervenient, apărătorul recurentei reclamante P. D. solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1762/13.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost admisă excepția inadmisibilității și în consecință au fost respinse acțiunea formulată de reclamanta P. D. și cererea de intervenție formulată de intervenientul în nume propriu P. M. C. în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca inadmisibile.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, Curtea a constatat că potrivit art. 7 alin. 1 din legea 554/2004 „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
Așadar nu este suficientă formularea unei plângeri prealabile ci persoana care se consideră vătămată trebuie să formuleze plângerea în termenul legal de 30 de zile, plângerea formulată de reclamantă și de intervenient neîndeplinind această condiție.
Față de aceste considerente, Curtea a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta P. D. solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În mod nelegal, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, neținând cont de înscrisurile depuse la dosar din care rezulta ca procedura prealabila a fost îndeplinită.
Împotriva Deciziei nr. 9463/19.01.2011 a formulat plângere prealabila în termen, ținând cont de dispozițiile Legii 247/2005 și Legii 554/2004 prin care a solicitat reevaluarea imobilelor și stabilirea c/v acestora în funcție de prevederile legii 10/2001 și a valorii de circulație.
La dosar a fost depusa copia plângerii prealabile înregistrată la ANRP sub nr._/17.05.2011, la aceasta plângere neprimindu-se niciun răspuns.
Plângerea prealabila a fost formulata respectând dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în drept, au fost invocate prev. art. 304 ind. 1 C.pr.civ.
Recurs a formulat împotriva aceleiași sentințe și intervenientul în nume propriu P. M. C. prin care a învederat următoarele:
La 19.01.2011 C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 9463/19.01.2011 privind acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII - Regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.
La 17.05.2011 s-a depus plângerea prealabila (nr._/RG), etapa cronologica și premergătoare, dinaintea expunerii cererii de chemare în judecata. Solicitarea s-a realizat prin dispunerea aplicării prevederilor Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
i.>
În acest interval, s-au efectuat Obiecțiuni la Raportul de Evaluare în doua situații similare, care se impuneau ca modalitate de contracarare (15.11.2010, respectiv 25.01.2011), considerentul major fiind acela al subevaluării produse, prin derularea și efectuarea expertizei tehnice, care pe lângă faptul ca a fost aprobata de către A.N.P.R., în pofida faptului concret care ii permitea Autorității sa apeleze la serviciile unui alt evaluator autorizat, a produs un prejudiciu vădit persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor, aspect ce trebuie de îndată amendat prin participarea procurorului la dezbaterea și înfăptuirea procesului civil, deoarece evaluarea propusa este cu mult inferioara chiar și valorii grilei notarilor, stabilita prin decizia ANEVAR.
În acest sens, evaluatorul desemnat a eludat cu premeditare dispozițiile punctului 16.13 din normele metodologice de aplicare a Legii 554/2004, evitând să pună la dispoziția persoanelor îndreptățite raportul detaliat al evaluării însoțit de anexele acestuia. În aceste condiții de nesocotire și încălcare flagranta a Legii 554/2004, urmate de normele metodologice, C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a parafat Decizia nr. 9463/19.01.2011, aspect total contrar aplicării legislației în vigoare. Mai mult, cererea înregistrata sub nr._/RG/2011 evoca ca neglijenta în serviciu atribuita răspunderii individuale a fiecărui funcționar public participant în mod direct la încălcarea legii, sa fie amendata în conformitate cu aplicarea Legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici. În acest context și demersul realizat prin plângerea prealabila înregistrată la secretariatul A.N.P.R - ului sub nr._/RG/17.05.2011 a rămas pana în momentul actual fără enunțarea unui răspuns oficial care sa confere autorității justificarea propriilor atribuții instituționale. În demonstrație, persoanele îndreptățite atesta faptul concret ca au depus în acest interval de timp nenumărate diligente forului competent, care a găsit de cuviința sa le ignore cu o lejeritate și pasivitate greu de acceptat.
În concluzie, prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 acorda pe deplin justificat dreptul introducerii acțiunii de recurs.
Efectul procedurii demersurilor declanșate fiind temeinic justificate prin aplicarea termenului de sase (6) luni de zile, prevăzut și ca termen de prescripție.
În drept, au fost invocate disp. art. 7 alin. (7), art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar în dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, expertiza tehnica, interogatoriu.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție însă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, la data de 26.02.2013 a fost preschimbat din oficiu termenul de judecată acordat inițial la data de 19.02.2014, scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul pe cale administrativă la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal.
În consecință, cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe ca și dosar de recurs, nr._ .
La data de 11.11.2013 intimata pârâtă C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, prin care a învederat următoarele:
I. Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la contestația formulată de către reclamantă și intervenientul în nume propriu la Decizia nr. 9463/19.01.2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, așa cu modificările și completările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, dreptul la acțiunea (în sens material) în contencios administrativ se naște după ce s-a pronunțat autoritatea administrativă asupra reclamației (recursul grațios sau, după caz, ierarhic), adică de la comunicarea soluției acesteia asupra reclamației administrative (sau de la expirarea termenului în care aceasta era obligată să rezolve reclamația). Acest drept se poate exercita în termen de 30 de zile. Cu alte cuvinte, potrivit aceluiași act normativ, procedura prealabilă condiționează acțiunea în contencios administrativ.
Pe cale de consecință, pentru a putea declanșa acțiunea în contencios, reclamanta trebuie să facă dovada că a îndeplinit cerința legii (cerința impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare) și a respectat procedura prealabilă, adică s-a adresat mai întâi autorității emitente și abia după refuzul acesteia, respectiv menținerea actului, se poate adresa instanței de judecată.
În acest sens sunt și prevederile conținute de art. 109 alin. (2) Teza a I- a din Codul de procedură Civilă, potrivit cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei procedurii prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
Potrivit art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 deciziile adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, așa cum a fost modificată și completată ulterior în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Reclamanta nu a urmat procedura prealabilă așa cum dispozițiile legale mai sus menționate o prevăd, întrucât aceasta nu a depus vreo plângere în termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, de la data comunicării actului.
Pe cale de consecință, s-a solicitat să se constate că reclamanta și intervenientul în nume propriu nu au urmat procedura plângerii prealabile.
În măsura în care s-ar trece peste excepția invocată, intimata pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În drept, au fost invocate Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, art. 115-119 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, s-au solicitat probele cu înscrisuri sau orice probe ce reies din dezbateri.
Deliberând asupra recursurilor formulate, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale relevante, Curtea constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:
În raport de situația de fapt și de drept reținute în sentința recurată, Curtea constată că potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Nu se va reține data emiterii deciziei criticate ci, potrivit textului de lege enunțat, data comunicării acestuia reclamantei și intervenientului în nume propriu.
Așadar, potrivit înscrisurilor noi depuse în recurs, Decizia nr. 9463/19.01.2011 a fost comunicată intervenientului la data de 26.04.2011, iar reclamantei la data de 28.04.2011 (f. 32-40).
Față de aceste date, contrar celor reținute de prima instanță, Curtea constată că formularea plângerii prealabile la data de 17.05.2011 a fost efectuată cu respectarea termenului legal de 30 de zile.
Pentru aceste considerente, apreciind incident cazul de casare prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și văzând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul disp. art. 299 și urm. coroborat cu art. 312 alin. 5 C.pr.civ. și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil al părților, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și, în temeiul disp. Legii nr. 2/2013 și disp. art. 725 C.pr.civ., va trimite cauza în vederea judecării pe fond la Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta reclamantă P. D. cu domiciliul ales la SCA Bustea Deheza și Asociații - București, ., . și recurentul intervenient P. M. C. cu domiciliul în București, .. 94, .. 2, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1762/13.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR) cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./Dact. MMP
2 ex. – 19.03.2014
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C.
Jud. fond S. D. G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4997/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 16/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
