Anulare act administrativ. Decizia nr. 6899/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6899/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 3355/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6899
Ședința publică din data de 29 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: V. H.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV pentru SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VOLUNTARI împotriva sentinței civile nr.3671/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A. C., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul-reclamant nu a făcut dovada plății taxei pe poluare și că prin motivele de recurs recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3671/02.12.2013, Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul C. A. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov prin D.G.F.P. a Municipiului București, a anulat decizia de calcul nr._/03.09.2012, a obligat parata sa restituie reclamantului suma de 2047 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, la care se adăuga dobânda fiscala calculata începând cu data când a fost achitată taxa (05.09.2012), pana la data plății efective și a obligat parata sa plătească reclamantului suma de 539,30 lei reprezentând cheltuieli de judecata cu aplicarea disp. art.274 alin.3 C.pr.civ.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, că în fapt, reclamantul a achiziționat un vehicul marca IVECO având număr de identificare ZCFC_5 înmatriculat prima data în 2002 în Italia, stat membru al Uniunii Europene (f.28-76).
A mai reținut că pentru înmatricularea în România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr.9/2012, în suma de 2047 lei, astfel cum rezulta din decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante nr._/03.09.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari (fila 51) și a dovezii de înmatriculare a vehiculului pe numele reclamantului (f.35).
Totodată a reținut că potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin.5 din raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
A mai reținut că prin Decizia de recurs în interesul legii nr.24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr.9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin. 1 lit. d din același cod.
De asemenea a mai reținut că taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 și OUG nr. 118/2010. OUG nr.50/2008 a fost abrogată în mod expres prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare, la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de calculare a taxei. Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.". Aliniatul 2 a fost suspendat prin OUG nr.1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la 01.01.2013.
A reținut totodată că la momentul sesizării organului fiscal, urmare a suspendării dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 4 din Legea nr.9/2012, taxa era datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate și care sunt deja în circulație. Cu alte cuvinte, pentru un autoturism produs în România sau în alt stat membru al UE nu se percep taxe pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat în România, dar aceeași taxă se percepe dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
În consecință, tribunalul a constatat că dispozițiile Legii nr.9/2012 (forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere) sunt contrare art.110 din TFUE, fiind destinate să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de față. Or, după aderarea României la UE, această soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor. Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singura zona economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele care stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art.110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a unor taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție. Chiar dacă taxă instituită prin Legea nr.9/2012 nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniență din alte state UE, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
Tribunalul a apreciat că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
A mai reținut că în acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârile T. (C -402/09) și Nîșipeanu (C-263/2010) stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări ., dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără insă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
De asemenea a reținut că potrivit art.148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitara.
În privința obligării paratei și la plata dobânzii, tribunalul a avut în vedere dobânda fiscala, nu cea legala, urmând a fi acordata începând cu data achitării taxei și pana la momentul plății efective, raportat pe de o parte la dispoz. art.124 al.1 și 2 CPF iar pe de alta parte, la Hotărârea preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/11, I..
În privința cheltuielilor de judecata, a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 C.p.c. reținând culpa procesuala, dar a apreciat ca fiind excesiv onorariul de avocat în cuantum total de 800 lei raportat la complexitatea scăzuta a litigiului și durata redusa a procesului, astfel ca în baza art.274 alin.3 C.p.c. și a obligat parata câtre reclamant la plata sumei de 539,30 lei reprezentând cheltuieli de judecata (39 lei taxa judiciara, 0,30 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu de avocat redus).
Împotriva sentinței civile nr. 3691/02.12.2013 pronunțata de Tribunalul Ilfov - Secția a Civila, în dosarul mai sus menționat, a declarat recurs partea pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV pentru SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VOLUNTARI, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 18.03.2014, sub nr._ .
A arătat că sentința atacată a fost data cu aplicarea greșita a legii pentru următoarele motive
I. Precizări prealabile
A învederat faptul că, potrivit O.P.A.N.A.F.nr.3411/08.11.2011 " Cu data de 15.11.2011 se aprobă structura organizatorica a Direcției G. Regionala a Finanțelor Publice București pentru aparatul propriu și administrațiile finanțelor publice municipale și orășenești.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, a solicitat să se ia act de faptul ca începând cu data de 15.11.2011, recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, urmează sa fie reprezentata de către Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București - Biroul Juridic C. 6.
II. Excepția inadmisibilității acțiunii
A arătat că având în vedere solicitarea reclamantei de anulare a actului administrativ fiscal reprezentat de decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/28.06.2012 emisa de parata Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov. Împotriva deciziei de calcul al taxei, reclamanta avea posibilitatea legala de a solicita anularea actului pe cale administrativa în condițiile art.205 din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Ficala, care instituie o procedura administrativa jurisdicționala de contestare a actului administrativ fiscal.
III. În ceea ce privește fondul cauzei
A solicitat respingerea acțiunii arătând că urmare solicitării reclamantei, în temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, a procedat, în baza datelor înscrise în cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea și emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr_/28.06.2012, pentru suma de 3576 lei, taxa ce a fost calculata în raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul a taxei, depuse de către acesta.
A mai arătat că astfel cum se poate observa din motivele prezentei acțiuni, reclamanta nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut în Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
A arătat totodată că prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei:
De asemenea a arătat că regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat în vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr. 9/2012 și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinația de venit la bugetul Fondului pentru mediu fiind gestionata de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.
A mai arătat că atâta vreme cât legislația fiscala prevede în mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data în România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
În ceea ce privește prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat în vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule în conformitate cu dispozițiile art. 4.
Mai mult, a arătat că prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal și respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data în România, cat și pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul ca ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme și autovehicule plătită în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, respectiv: ". - (1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
Astfel, având în vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamanta în baza unor dispoziții legale în vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a arătat că apreciază că suma nu poate fi restituita, motiv pentru care solicită respingerea acțiunea ca neîntemeiata. Totodată, față de textul legal invocat, rezulta ca în cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
IV. În ceea ce privește cererea reclamantei de restituirea a sumei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, actualizată cu aplicarea dobânzii fiscale aferente.
A arătat că cererea este inadmisibila, având în vedere textele legale incidente.
De asemenea a arătat că referitor la restituirea sumei, a solicitat să se constate că reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul procedura fiscala pentru a fi îndreptățită la restituire, în conformitate cu art. 124 din același act normativ, taxa pe poluare fiind stabilita în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Referitor la plata dobânzii legale, a arătat că actul normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești este O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
A mai arătat că în cuprinsul art. 9 din OG nr. 13/2011 este prevăzut imperativ faptul ca: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
Totodată a arătat că acest text se coroborează cu dispozițiile Codului de procedura fiscala, potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul titlului ("cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legir - art. 117 alin. 1 lit. f) din O.G. nr. 92/2003.
A arătat de asemenea că potrivit art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările și modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Solicită a se constata că reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscala pentru a fi îndreptățita la restituirea sumei ci aceasta a fost stabilita în conformitate cu dispozițiile Legii 9/2012 și că solicitarea privind restituirea sumei de, actualizată cu aplicarea dobânzii legale, pe calea prezentei acțiuni, este inadmisibila.
- În ceea ce privește obligarea la plata sumei actualizata cu dobânda fiscala
A arătat că potrivit O.G. nr.13/2011, dobânda legala se aplica în raporturile civile și comerciale, nu și în materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.
A mai arătat că în acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările și modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, a arătat că în cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
VI.Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata.
A solicitat respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin.1 C.pr.civ.
A arătat că potrivit acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle în culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
A mai arătat că o alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de fata nu ne încadram în aceasta categorie.
De asemenea a arătat că nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina noastră pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata.
A solicitat să se observe că reclamanta nu invocă niciun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, emisă de către instituția noastră, ci caracterul ilicit al dispozițiilor Legii 9/2012 aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției noastre.
A mai arătat că în măsura în care cheltuielile de judecată la care a fost obligată intimata, includ și taxa de timbru, hotărârea recurată este nelegală, instanța de fond neaplicând corect dispozițiile legii, respectiv art. 19 alin.(i) din Legea 146/1997.
Totodată a arătat că potrivit art.19 alin.(1) din Legea 146/1997 "Taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în care își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul fiscal debitorul taxei. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxa judiciara de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.
A mai arătat că instanța de fond, pronunțând admiterea cererii de chemare în judecata, trebuia sa dispună restituirea taxei de timbru către reclamanta, iar nu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând și taxa de timbru.
A arătat de asemenea că în cazul în care Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov nu ar formula prezentul recurs și s-ar conforma hotărârii instanței de fond, plătind reclamantei taxa de timbru, aceasta, după rămânerea irevocabila a sentinței civile recurate ar beneficia, la cerere, și de restituirea taxei de timbru, imbogatindu-se fără just temei.
A mai arătat totodată că, după rămânerea irevocabila a hotărârii judecătorești de admitere a cererii de chemare în judecata, reclamanta poate cere instanței restituirea taxei judiciare de timbru, aceasta taxa fiind restituita de instituția care a încasat-o, respectiv Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 - organ al administrației publice locale (Primăria Sectorului 5) - diferit de Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, instituție fără personalitate juridica din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Ministerul Finanțelor Publice.
De asemenea a mai arătat că după obținerea sumei restituita de către DITL ILFOV, reclamanta s-ar putea îndrepta și împotriva Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov prin punerea în executare silita a hotărârii instanței de fond, și astfel ar obține încă o data aceeași suma, imbogatindu-se fără justa cauza.
Având în vedere cele prezentate mai sus, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și, în consecința, respingerea cererii de chemare în judecata formulata reclamant ca netemeinica și nelegala și respingerea cererii cu privire la restituirea taxei de poluare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304, alin.9 și art.304 ind.1 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, H.G. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României. Totodată a solicitat judecarea prezentei și în lipsa, în conformitate cu art. 242 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Intimatul-reclamant C. A. C., legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2014 instanța a dispus citarea intimatului-reclamant cu mențiunea de a face dovada plății taxei pe poluare, obligație neîndeplinită.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ.(1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), reține următoarele:
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul tribunalului, Curtea constată că intimatul-reclamant nu a făcut dovada că a achitat taxa pentru emisii poluante în cuantum de 2047 lei, a cărei restituire a solicitat-o prin cererea de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2014, Curtea a dispus citarea intimatului-reclamant cu mențiunea de a face dovada plății taxei, iar conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (f.17), intimatul-reclamant a fost citat cu această mențiune. Cu toate acestea, intimatul-reclamant nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Prin urmare, nefiind făcută dovada că s-a achitat taxa a cărei restituire s-a solicitat, recurenta-pârâta nu poate fi obligată la plata acestei taxe către intimatul-reclamant.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV pentru SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VOLUNTARI împotriva sentinței civile nr.3671/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A. C..
Modifică sentința recurată în sensul că.
Respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2014..
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. V. H.V. B.
GREFIER
P. B. B.
Red/Tehnored: ODP/PBB
2 ex. / 21.10.2014
Tribunalul Ilfov - Secția Civilă
Judecător: A. D.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2398/2014.... → |
|---|
