Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6558/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 6558/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 140/3/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.6558

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.09.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

GREFIER: B. C.

Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1423/26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă E. Q. INTERNATIONAL SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Curtea constatând că recurenta pârâtă, prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 din Codul procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal sub nr. _ /CA/2013, astfel cum a fost precizata, reclamanta E. Q. INTERNATIONAL SRL contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat instantei sa dispuna anularea deciziei nr._ A emisa in data de 07.12.2012 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, in suma de 811 lei, restituirea acestei sume si acordarea de dobanzi fiscale si cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii reclamanta a sustinut in esenta ca a achizitionat un autoturism second hand marca FORD FIESTA avand numarul de identificare WFOHXXGAJH2U19447, inmatriculat prima data . UE, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania parata i-a impus, prin decizia de calcul contestata, sa achite o taxa pentru emisii poluante in cuantum de 811 lei pe care a platit-o conform chitantei . nr._/12.12.2012.

Considerand insa ca o astfel de taxa contravine prevederilor comunitare aplicabile in domeniu, respectiv art. 25, 28 si 110 din TFUE, a solicitat paratei AFPCMB, restituirea taxei, insa cererea a fost respinsa in mod nejustificat, in opinia reclamantei, astfel ca a formulat prezenta actiune.

In drept au fost invocate prevederile legii nr. 554/2004, art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie, art. 110 alin. 1 TFUE, jurisprudenta CJUE si ICCJ.

In sustinerea actiunii au fost depuse inscrisuri iar cererea a fost legal timbrata.

Prin sentința civilă nr. 1423/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta E. Q. INTERNATIONAL SRL, astfel cum a fost precizată și anulată decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ A/07.12.2012. A fost obligată pîrîta AFPCMB să restituie reclamantei suma de 811 lei reprezentînd taxă pentru emisiile poluante, cu dobînda aferentă de la data plății taxei și pînă la data restituirii efective. A fost obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 43,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta a achiziționat un autoturism marca FORD FIESTA avand numarul de identificare WFOHXXGAJH2U19447, inmatriculat prima data in Italia, la 23.07.2002, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania parata i-a impus, prin decizia de calcul contestata nr._ A emisa in data de 07.12.2012, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (f. 9), sa achite o taxa pentru emisii poluante in cuantum de 811 lei pe care a platit-o conform chitantei . nr._/12.12.2012 (f.10).

Ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei astfel percepute insa parata a refuzat conform adresei de la fila 32.

In aceste conditii, Tribunalul a considerat că sînt nelegale pretinderea și refuzul de restituire a taxei de către pîrîta AFPCMB, cea care a calculat și a încasat suma de la reclamanta.

Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care a abrogat OUG nr.50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.

Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.

Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.

Asadar, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul achitării taxei de către reclamanta, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.

Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.

Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Analizand dispozitiile legii nr.9/2012, rezulta ca, pe parcursul anului 2012, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua inmatriculare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.

Legea nr.9/2012 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.

Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturisme ulterior, doar aceste din urma persoane platesc taxa pentru emisiile poluante, desi este evident ca polueaza si autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei speciale de faptul inmatricularii, desi s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plateste.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că taxa a fost în mod nelegal pretinsă de organele fiscale reclamantei, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 al.1, 2 al.2 și 8 al.1 din legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art.18 al.1 din legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis in parte acțiunea, astfel cum a fost precizata, a anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ A/07.12.2012 si a obligat parata A.F.P.C.M.B sa restituie reclamantei suma de 811 lei achitata de aceasta cu titlu de taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, conform chitantei . nr._/12.12.2012, actualizata cu dobanda legala de la data platii pana la data restituirii efective a sumei, avand in vedere si jurisprudenta recenta a CJCE, respectiv, cauza I..

Totodata in baza art. 274 alin. 1 cpc, a obligat parata AFPCMB sa plateasca reclamantei suma 43,6 lei de reprezentand cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, arătând că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă).

Invocă excepția inadmisibilității în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate, având în vedere că, potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, "pentru sumele de Restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Aplicând cele doua texte legale art.124 sj art.117 din Codul de procedura fiscala, coroborate, la speța dedusa judecații, rezultă că aceasta solicitare a petentei, nu se incadreaza in niciuna din situatiile legale pentru a beneficia de dobanda aferenta.

Mai mult decât atat, in condițiile in care in dispozițiile normative invocate anterior s-a prevăzut in mod expres ca acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar reclamanta nu a solicitat organului fiscal in procedura prealabila dobanda legala, este evident ca solicitarea dobânzilor pentru prima data direct in fata instantei de contencios nu poate fi primita, de vreme ce dispozițiile mentionate condiționează acordarea acestora de existenta in prealabil a unei cereri adresata .organului fiscal competent.

Având in vedere dispozițiile normative aplicabile in cauza, solicita admiterea excepției inadmisibilitatii si in consecința respingerea capatului de cerere referitor la obligarea la plata dobânzii legale aferente.

In ceea ce priveste fondul cauzei, arata ca instanta de fond m mod nelegal a obligat instituția pârâtă la plata sumei de 811 lei, avându-se în vedere că regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr.9/2012 si care stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinatia de venit la bugetul Fondului pentru mediu fiind gestionata de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. .

Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu ocazia inmatricularii autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.

In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, arata ca prin Legea nr.9/2012 ce a intrat in vigoare incepand cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule în conformitate cu dispozițiile art.4 din Legea nr. 9/2012.

Astfel, avand in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamanta in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, considera ca suma nu poate fi restituita, motiv pentru care solicită respingerea actiunii ca neîntemeiata.

Referitor la obligarea instituției pârâte la plata sumei de 43.3 lei reprezentând cheltuieli de judecata, apreciază ca aceasta este nelegala întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.

De asemenea, nici aspecte privind reaua-credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina pârâtei pentru ca sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.

Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, taxa pe poluare fiind datorata in temeiul .legii, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capat de cerere.

Prin urmare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotararii atacata in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata si menținerii deciziei nr. 332876A/07.12.2012 emisa de către D.G.R.F.P.B. ca fiind temeinică și legală.

In drept: art.304 pct9 Cod procedură civilă, O.U.G nr. 50/2008.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare este soluția adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 stabilindu-se că procedura de contestare reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.

În mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii precizate în parte, având în vedere că reclamantul este indreptatit la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.

Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Potrivit art. 18 alin.1, 2 si 3 din Legea nr. 554/2004 Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar in cazul soluționării cererii instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.

OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.

Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plata a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;

b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;

c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;

(2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”

Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de urgenta nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.

Curtea constată că s-a invocat în susținerea acțiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor Legii nr.9/2012.

In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.

In conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incit descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.

Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.

Din dispozițiile legii nr. 9/2012 –forma in vigoare- rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.

Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art., 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,

Prin urmare, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.

La acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. raman actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.

In consecința, instanța retine ca Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.

Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate.

Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.

In consecința, instanța apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.

Pe cale de consecință, curtea constată că solicitarea de a restitui taxa este justificata, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Cu privire la critica recurentei pârâte privind dobânda calculată la suma înscată, Curtea nu o poate aprecia ca fiind întemeiată având în vedere că, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.

Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.

Pe de alta parte, jurisprudența Curții Europene de Justiție este in acelasi sens. Astfel, prin Hotărârea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii. Prin Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protecție efectiva a dreptului încălcat.

De asemenea, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-68/1979 – Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile – S.R.L., a stabilit că procedurile reglementate de statele membre pentru restituirea taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.

Curtea apreciază că aceste principii nu pot fi respectate prin aplicarea dispozițiilor legale în baza cărora taxa a fost percepută, ci numai prin aplicarea principiilor specifice instituției plății nedatorate, care impun repararea integrală a prejudiciului, prin restituirea sumei încasate cu titlu de taxă, precum și a dobânzii fiscale calculate de la data la care taxa a fost încasată și până la restituirea efectivă, ca beneficiu nerealizat.

De asemenea, Curtea constată că în mod legal, prima instanta a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata ca urmare a faptului ca parata a cazut in pretentii, fiind aplicabil art. 274 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1423/26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă E. Q. INTERNATIONAL SRL, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

V. D. U. D. B. V.

GREFIER

B. C.

Red.jud.UD

Tehnored.CD/2 ex.

T.B.-S.II C.

Jud.fond.S. G.

← Pretentii. Decizia nr. 9322/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Sentința nr. 1226/2014. Curtea de... →

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6558/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6558/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI