Anulare act administrativ. Decizia nr. 335/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 48253/3/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 335
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de reclamanta I. ASIGURĂRI DE VIAȚĂ S.A. și de pârâtul S. P. DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C. împotriva sentinței civile nr. 1074/28.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta – reclamantă I. Asigurări de Viață S.A., prin consilier juridic C. M., cu delegație pe care o depune la dosar, și recurentul – pârât S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C., prin avocat C. C., cu împuternicire avocațială la fila 13 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că s-a depus recurs și de către pârâtul S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C., care nu a fost comunicat, comunică un exemplar al recursului formulat de pârâtul S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C. recurentei – reclamante, prin consilier juridic.
Recurenta – reclamantă, prin consilier juridic, arată că l-a lecturat. Solicită rectificarea citativului în care figurează și U. V. - director.
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că U. V., conducătorul serviciului, nu e parte în acest proces.
Recurentul – pârât, prin avocat, depune hotărârea Curții de Apel C. prin care s-a constatat legalitatea Hotărârii nr. 500/2006 referitoare la instituirea taxelor și impozitelor, și înscrisuri, respectiv contractul de prestări servicii încheiat între Municipiul C. și Corpul Gardienilor Publici, cu actele adiționale la acesta, comunicând câte un exemplar recurentei – reclamante, prin consilier juridic.
Recurenta – reclamantă, prin consilier juridic, arată că nu solicită termen.
Curtea, după deliberare, admite proba cu înscrisuri noi solicitată de recurentul – pârât. Constată că proba a fost administrată. Nemaifiind alte cereri constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursurile formulate.
Recurenta – reclamantă I. Asigurări de Viață S.A., prin consilier juridic, solicită admiterea recursului său și anularea deciziei de impunere emisă de S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C. pentru motivele arătate în scris. Solicită să se aibă în vedere faptul că la agenția I. Asigurări de Viață din C. nu se desfășoară activități economice, ci doar administrative, de colectare a polițelor de asigurare și de transmitere către sediul central al I. din București, toate contractele fiind încheiate de I. – sediul central, din București. În ceea ce privește recursul formulat de S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C. pune concluzii de respingere a acestuia. Arată că există deja hotărâre a Curții de Apel C. prin care hotărârea aferentă anului 2006 în ceea ce privește taxa de liniște a fost anulată. La momentul la care a fost emisă decizia contestată acea hotărâre era anulată.
Recurentul – pârât S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C., prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de I. Asigurări de Viață S.A. arătând că nu poate fi primită susținerea recurentei – reclamante potrivit căreia faptul că nu are personalitate juridică și că nu a încheiat contracte în nume propriu califică activitatea sa ca nefiind economică. În opinia sa este o societate comercială. In ceea ce privește recursul său arată că instanța de fond a admis în parte acțiunea considerând aplicabilă decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel C. într-o cauză având ca reclamant un cabinet de avocatură. Apreciază că hotărârea depusă la acest termen are valoare superioară având în vedere că acțiunea a fost promovată de prefect. Solicită admiterea recursului său și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei. În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces urmează a le solicita pe cale separată.
În replică, recurenta – reclamantă, prin consilier juridic, învederează că în decizia invocată nu se arată că se anulează hotărârea Consiliului Local doar în ce privește cabinetul de avocatură respectiv, ci privește întreaga hotărâre a Consiliului Local în ceea ce privește taxa de liniște aferentă anului 2006.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 1074/28.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a admis in parte acțiunea reclamantei I. A. DE VIATA SA în contradictoriu cu pârâtul S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, s-a anulat in parte decizia de impunere pentru stabilirea taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice nr._/15.06.2012 emisa de parat numai in ceea ce priveste taxa aferenta anului 2007 (9131 lei debit si_ lei accesorii).
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca paratul S. P. de Impozite si Taxe Constanta a emis decizia de impunere nr._/15.06.2012 pentru stabilirea taxei pentru creșterea gradului de liniște si siguranța in derularea activităților economice in Municipiul Constanta (fila 10) prin care a stabilit in sarcina reclamantei I. Asigurări de Viata S.A obligatia de plata a sumei de 165.597 lei.
Reclamanta a formulat impotriva deciziei de impunere contestatia inregistrata sub nr.B26125/02.07.2012 (fila 16), nesolutionata de parat. In consecinta, reclamanta a introdus cerere de chemare in judecata prin care a solicitat anularea deciziei de impunere.
Tribunalul a retinut ca pentru anul 2007 reprezentând taxa pentru creșterea gradului de liniște si siguranța in derularea activităților economice in municipiul Constanta a fost stabilita prin HCL Constanta nr.500/2006 (fila 28)- Anexa 1.5, punctul 7 si Anexa 12, punctul 5.1. Acest act administrativ a fost insa anulat prin decizia civila nr.34/02.02.2009 a Curtii de Apel Constanta- Sectia Comerciala, Maritima si Fluviala, C. Administrativ si Fiscal (fila 23). In motivare Curtea de Apel Constantaa retinut ca HCL Constanta nr.500/2006 este contrara dispozitiilor Legii nr.371/2004 privind politia Comunitara si art.26 al.6 si 3 din OUG nr.45/2003. F. de aceasta solutie pronuntata de o instanta de recurs, tribunalul apreciaza ca efectele anularii unui act administrativ cu caracter normativ se produc erga omens, astfel ca la data emiterii deciziei de impunere nr._/15.06.2012 nu mai exista temei legal pentru instituirea acestei taxe.
Astfel s-a aprciat ca se impune anulare in parte a deciziei de impunere in ceea ce priveste taxa aferenta nului 2007, debit si accesorii.
Referitor la anii 2008-2012 taxa pentru creșterea gradului de liniște si siguranța in derularea activităților economice in Municipiul Constanta a fost stabilita prin HCL Constanta nr.360/2007- Anexa 1.5, punctul 7 si Anexa 12, punctul 5.1, nr.228/2008- Anexa 1.5, punctul 7 si Anexa 12, punctul 5.1, nr.467/2009- Anexa 1.5, punctul 7 si Anexa 12, punctul 5.1, nr.92/2010 - Anexa 5, punctul 7 si Anexa 16, punctul 5.1 si nr.145/2011- Anexa 5, punctul 6 si Anexa 16, punctul 5.1.
S-a retinut ca aceste hotarari de consiliu local nu au fost contestate in instanta, astfel ca la data emiterii deciziei de impunere contestate exista temei legal pentru instituirea taxei.
Aceste hotarari beneficiaza de prezumtia de legalitate la data solutionarii cererii de chemare in judecata.
Reclamanta nu a inteles sa conteste respectivele acte administrative prin care a fost instituita taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Mun. Constanta pentru anii 2008-2012, astfel ca instanta de fond a apreciat cererea reclamantei neintemeiata.
Tribunalul a mai aratat ca sustinerile reclamantei referitoare la nelegalitatea taxei vizeaza legalitatea si temeinicia actelor administrative prin care s-a instituit taxa pentru creșterea gradului de liniște si siguranța in derularea activităților economice in Municipiul Constanta pentru anii 2008-2012 respectiv HCL Constanta nr.360/2007, nr.228/2008, nr.467/2009, nr.92/2010 si nr.145/2011, iar instanta nu a fost investita cu actiune in anularea acestor HCL, astfel ca sustinerile reclaantei nu prezinta relevanta in cauza.
Nu au fost retinute ca relevante nici sustinerile reclamantei referitoare la faptul ca Agenția I. Asigurări de Viata din Constanta nu a desfășurat si nu desfășoară activitate economica in scopul realizării de venituri, ci doar activități administrative. Reclamanta nu a probat care sunt atributiile Agentiei Constanta, care este maniera de desfasurarea a activitatii Agentiei Constanta, iar la termenul din 28.02.2013 reprezentantul reclamantei a mentionat ca nu exista o nota de fundamentare/regulament intern privind activitatea desfasurata de Agentie. De asemenea, nu prezinta relevanta juridica faptul ca acesta agentie nu are personalitate juridica. In mod cert activitatea acesteia este una economica, pentru ca prin natura sa presupune realizarea de venituri ca urmare a politelor de asigurare incheiate pe teritoriul Municipiului Constanta.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs atat reclamanta cat si paratul.
Recurenta reclamanta a solicitat admiterea recursului si casarea sentintei atacate, aratand ca sentinta este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
Dupa ce recurenta a reluat aspecte din motivarea cererii de chemare in judecata a sustinut ca desi nu a solicitat anularea hotararilor Consiliului Local Costanta aferente anilor 2007-2012, intrucat aceste hotarari au stat la baza deciziei de impunere contestate, instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze si daca textele instituite prin aceste hotarari indeplinesc conditiile pentru a fi calificate drept taxe speciale si prin urmare daca pot sta la baza emiterii deciziei de impunere.
Aceasta verificare ar fi trebuit sa fie efectuata cu atat mai mult cu cat, instanța a admis parțial cererea de chemare in judecata (in sensul admiterii anularii deciziei de impunere pentru anul 2007), argumentând ca taxa instituita de Consiliul Local Constanta prin hotărârea numărul 500/2006 (taxa aferenta anului 2007) nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi calificata drept o taxa speciala, fiind anulata prin sentința civila nr. 34/CA din 02.02.2009 pronunțata de Curtea de Apel Constanta, Secția Comerciala, Maritima si Fluviala, C. Administrativ si Fiscal.
In aceste condiții, „prezumția de legalitate si temeinicie" a hotărârilor Consiliului Local Constanta invocata de instanța nu are susținere, atâta vreme cat instanța avea cunoștința de faptul ca una dintre hotărâri (HCL nr. 500/2006) fusese anulata in instanța, iar conținutul celorlalte 5 hotărâri in baza cărora s-a emis decizia de impunere atacata de I. Asigurări de Viata era similar cu hotărârea anulata in ceea ce privește taxa privind creșterea gradului de liniște si siguranța in derularea activităților economice.
A mai sustinut ca din actele dosarului nu reiese ca serviciul aferent taxei privind cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice a fost prestat.
Recurenta reclamanta a sustinut si ca serviciile de protectie si paza se desfasoara de o firma de paza si protectie conform contractului comercial depus.
A mai invederat ca instanta de fond nu a luat in considerare ca la agentia din Constanta nu se desfasoara activitate economica.
La 19.04.2013 a fost transmis si recursul paratului care a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei atacate si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata.
A sustinut ca sentinta este nelegala si netemeinica.
Prin Decizia civilă nr. 34/CA din 02.02.2009 s-a reținut inaplicabilitatea taxei de liniște și siguranță față de contestatoarea din acea speță, în considerarea caracteristicilor sale și nu raportat la toate subiectele de drept.
In opinia recurentului parat, împotriva hotărârilor emise de autoritățile locale prin care se introduc/reglementează taxe speciale este prevăzută o procedură specială de contestare, reglementată de art. 30 alin.4 și 5 din Legea 273/2006. dupa ce a citat acele prevederi recurentul a sustinut ca reclamanta nu a uzitat de procedura specaila astfel ca instanta de fond nu putea sa retina inaplicabilitatea acelei hotarari de consiliu local in ceea ce o priveste.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 si 3011 cod procedura civila.
La 20.01.2014 recurentul parat a depus un set de inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile art. 304 si 3041 cod procedura civila, curtea constata ca recursurile partilor sunt nefondate pentru urmatoarele considerente.
Astfel se retine ca in baza prinicipiului disponibilitatii instanta de fond nu se putea pronunta asupra legalitatii hotararilor Consiliului Local Constanta aferente anilor 2007-2012, nefiind investita cu o astfel de cerere si nici cu exceptia de nelegalitate a respectivelor hotarari.
Daca s-ar fi pronuntat asupra acestui aspect instanta de fond ar fi pronuntat o hotarare supusa casarii pentru motivul prevazut la art. 304 pct. 6 cod procedura civila, deoarece s-ar fi pronuntat pe ce nu s-a cerut.
Motivul pentru care a admis in parte actiunea reclamantei este acela ca hotararea nr. 500/2006 a fost anulata irevocabil prin sentinta civila nr. 34/2009 a Curtii de Apel Constanta in ceea ce priveste taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta si nu ca nu indeplina conditiile necesare pentru ca taxa sa fie calificata una speciala.
Fiind vorba despre o hotarare cu caracter normativ aceasta hotarare de anulare partiala a hotararii CL CONSTANTA nr. 500/2006 are efecte erga omnes fata de dispozitiile art. 23 din legea nr. 554/2004, care prevad ca hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ sunt general obligatorii.
F. de acest text este neintemeiata atat sustinerea recurentei reclamante ca instanta de fond ar fi admis partial cererea pentru ca taxa nu putea fi calificata drept taxa speciala si ca astfel prezumtia de legalitate nu ar mai exista in cazul celorlalte hotarari cat si sustinerea recurentului parat in sensul ca sentinta prin care ar fi fost anulata paratial hotararea prin care a fost reglementata taxa pentru anul 2007 nu ar fi opozabila erga omnes ci doar reclamantei din dosarul in care a fost pronuntata sentinta.
Fiind vorba despre o taxa locala si nu de un contract intre parati instanta de fond nu trebuia sa analizeze daca serviciul a fost prestat sau nu asa cum sustine recurenta reclamanta.
Nu are de asemenea nicio relevanta faptul ca reclamanta are incheiat un contract pentru paza agentiei din Constanta cu o societate privata, atata timp cat taxa a fost impusa prin acte normative care nefiind anulate sau revocate, isi produc si trebuie sa isi produca efectele juridice.
Actele normative in cauza nu contin o norma in sensul ca persoanele fizice sau juridice care au contracte de paza incheiate cu agenti sau societati specializate ar fi scutite de plata taxei privind cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice.
Nu se poate retine nici sustinerea reclamantei in sensul ca la agentia din Constanta nu s-ar desfasura activitati economice, deoarece activitatea economica are un continut complex si este activitate economica si colectarea documentelor si transmiterea lor catre un alt sediu, acestea fiind acte si activitati premergatoare necesare incheierii contractelor.
Nerelevant este si aspectul ca agentia nu are personalitate juridica.
Referitor la recursul paratului am vazut ca o hotarare de anulare act normativ are efect general obligatoriu, deci erga omnes, astfel ca nu mai era necesara atacarea actului potrivit dispozitiilor invocate de recurentul parat, respectiv cele din legea nr. 273/2006 de catre reclamanta.
Existenta unor alte hotarari prin care au fost respinse cererile prin care s-a solicitat anularea aceluiasi act normativ nu au relevanta deoarece efectul general obligatoriu il are doar hotararea de anulare a unui astfel de act.
Nu au relevanta motivele pentru care a fost anulata paratial hotarea nr. 500/2006 a CL Constanta in privinta taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice, deoarece textele ce au vizat aceasta taxa nu au fost anulate doar in ceea ce priveste o anumita categorie de persoane in hotararea instantei neregasindu-se o sintagma de genul « taxa este nelegala … », ori « anuleaza … in masura in care textul este aplicabil … » unei anumite situatii ori categorii de persoane.
F. de cele retinute mai sus se constata nefondate recursurile si legala si temeinica hotararea atacata, data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii.
In baza art. 20 din legea nr. 554/2004 si a art. 304 pct. 9, 3041 Cod procedura civila (1865) va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta I. ASIGURĂRI DE VIAȚĂ S.A. și de pârâtul S. P. DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C. împotriva sentinței civile nr. 1074/28.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red. C.P. /2 ex./
Jud. Fond. I. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 9473/2014. Curtea de Apel... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 144/2014.... → |
|---|
