Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6798/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6798/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 24659/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6798
Ședința publică din data de 25.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs în contencios administrativ formulată de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 457/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. D., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 17.07.2014 recurenta a depus răspuns la întâmpinare.
Curtea îi comunică intimatului-reclamant un exemplar de pe răspunsul la întâmpinare, după care nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Instanța de fond a stabilit că Dispoziția emisă de CAS este lovită de nulitate. Pârâta nu a formulat niciun motiv de recurs prin care să combată netemeinicia soluției pronunțate cu privire la anularea Deciziei. Singurul motiv de recurs, este acela că reclamantul nu a achitat integral cota de contribuție la asigurările sociale de sănătate, ci doar parțial. La dosar există dovezi din care rezultă faptul că a achitat toate contribuțiile la asigurările de sănătate, integral. Recurenta nu a prezentat niciun calcul sau dovadă a faptului că nu au fost achitate integral contribuțiile.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 457/23.01.2014 Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și a anulat dispoziția nr. 17836T/21.06.2013 și decizia de impunere nr._/22.04.2013 și a exonerat reclamantul de la plata sumei de 9981 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând casarea sentinței și rejudecând să se respingă acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Reclamantului B. D. i s-a adus la cunoștință că figurează în evidențele fiscale ale CASMB cu restanțe la Fondul Național Unic al Asigurărilor de Sănătate, ca urmare a veniturilor obținute din activități independente.
Instanța de fond nu a reținut că plățile efectuate de reclamant la FNUASS au fost parțiale, întrucât acesta a calculat si a achitat contribuția la cota de 5,5% și nu de 6,5%. Deci, instanța nu a interpretat corect dispozițiile OUG nr. 226/2008 - legea bugetului de stat, care în textul său prevăd modificarea cotelor de contribuție pentru angajați și angajatori, nu si pentru persoane care desfășoară profesii libere si comerciale. Așadar, instanța nu a ținut cont de prevederile legislative din care rezultă că acesta are de achitat o diferența, ca urmare a calculului insuficient.
Prin urmare, instanța de fond nu a reținut că sumele indicate în titlul executoriu sunt certe, lichide și exigibile și că titlul de creanță devine executoriu de la data scadentei obligațiilor de plată, conform art. 35 alin 2 din Ordinul nr.617/2007.
În concluzie, apreciază că reclamantul nu este vătămat în vreun drept recunoscut de lege prin actele contestate pentru a fi întrunite condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în vederea anularii deciziei și înlăturării obligației de plată la FNUASS.
În drept, întemeiem prezenta pe dispozițiile art. 486 Cod de Procedură.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât recurenta nu a formulat niciun motiv de recurs prin care sa combată netemeinicia sentinței instanței de fond cu privire la constatarea de către tribunal a nulității absolute a Adresei nr. 17836T/21.06.2013, ca urmarea a neîndeplinirii condițiilor de forma si de fond prevăzute de lege sub aceasta sancțiune.
Mai precis, recurenta nu a înțeles să critice soluția pronunțata de instanța de fond, și anume aceea de anulare a Dispoziției nr. 17836T/21.06.2013.
CASMB nu a combătut în niciun fel, nici în fața instanței de fond și nici prin recursul formulat susținerile sale în sensul că în mod evident a achitat integral cota de contribuție la asigurările sociale de sănătate aferenta veniturilor pe care le-a realizat atât din activitățile independente desfășurate in calitate de persoana fizica autorizata - PFA B. D., cât și in calitate de salariat. Toate aceste susțineri au fost dovedite de către reclamant in fata instanței de fond cu înscrisuri care se afla la dosarul cauzei, fapt reținut si prin Sentința Civila nr. 457/2014 (pag. 4 ), in comparație cu CASMB care nu si-a dovedit in niciun fel susținerile si nu o face nici in prezenta cale de atac, toate mențiunile intimatei rămânând la stadiu de simple afirmații. „Dispoziția" nr. 17836T/21,06.2013 emisa de CASMB este nula absolut fiind emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 209, art. 210 rap la art. 211 din OG nr. 92/2003.
Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Referitor la nelegalitatea titlului executoriu invocată de reclamant, învederează faptul că, potrivit dispozițiilor art. 46 din Codul de procedură fiscală, nulitatea actului administrativ fiscal este dată doar de lipsa unora dintre elementele actului administrativ, elemente prevăzute la art. 43: - numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal; - numele și prenumele ori denumirea contribuabilului;- obiectul actului administrativ, semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal, aceste elemente regăsindu-se în titlul executoriu emis de pârâtă.
Reclamantul încearcă să ducă în eroare instanța, catalogând un răspuns la o petiție primită de la instituția pârâtă drept „o dispoziție nr.17836T/21.06.2013 "(anexată de reclamant) care încalcă prevederile OG nr.92/2003. Aspect total neadevărat, fiind vorba doar de o simplă petiție.
Reclamantul nu înțelege că suma achitată la FNUASS este insuficientă, întrucât acesta a calculat contribuția la cota de 5,5% și nu la cota corectă de 6,5%.
De asemenea, nici instanța de fond nu a ținut cont de prevederile OUG nr. 226/2008-legea bugetului de stat, care în textul său prevăd modificarea cotelor de contribuție pentru angajați și angajatori, nu si pentru persoane care desfășoară profesii libere si comerciale.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivarea actului administrativ reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cetățenilor cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ, reprezentând în același timp și o garanție a unei analize temeinice și obiective a împrejurărilor de fapt, a cunoașterii aprofundate și a unei aplicări corespunzătoare a normelor legale în vigoare la fiecare speță, a alegerii soluției optime de către organul de decizie.
Motivarea actului administrativ sporește spiritul de răspundere al funcționarilor și permite un control eficient al legalității emiterii acestuia, preîntâmpinându-se astfel eventualele abuzuri de putere și arbitrariul. Necesitatea prezentării tuturor motivelor de fapt si de drept pe care autoritatea administrativă si-a întemeiat actul de autoritate emis reprezintă o condiție esențială, de validitate a actului.
In jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene se reține constant că, în elaborarea actului administrativ, o parte importantă o constituie motivarea manifestării de voință a administrației. Indiferent de caracterul normativ sau individual, actul trebuie să prezinte de o manieră explicită, clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, pentru ca destinatarul sau destinatarii săi să poată înțelege raționamentele care au determinat emiterea sa.
Totodată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene reține în cadrul mai multor decizii, că „amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor (...)”.
Curtea constată că sunt nefondate criticile recurentei aduse sentinței instanței de fond, cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor OUG nr. 226/2008.
Astfel, deși recurenta-pârâtă a susținut că pârâtul mai are de achitat o diferență de contribuție la FNUASS, aceasta nu a precizat în decizia de impunere care este suma totală datorată, cât s-a achitat din această sumă, ce reprezintă sumele menționate în decizie și nici nu indică ori depune actele care au stat la baza emiterii. Din contră, pârâta a comunicat reclamantului că orice plată efectuală nu se regăsește în evidențele CASMB întrucât începând cu data de 01.07.2012 ANAF a preluat competența de administrare și colectare a contribuțiilor pentru asigurările sociale de sănătate.
Potrivit art. 35 alin. 1 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 „În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
Or, în lipsa documentației ce a stat la baza emiterii deciziei, Curtea se află în imposibilitate de a verifica corectitudinea informațiilor avute in vedere de parata la emiterea deciziei.
De asemenea, art. 7 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 în forma în vigoare în perioada de referință prevedea „Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția aplicată asupra:
a) venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, conform prevederilor Codului fiscal, realizate de persoanele care desfășoară activități independente ale căror venituri sunt determinate pe baza contabilității în partidă simplă;
b) venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, determinate pe baza normelor de venit stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor prin nomenclatorul activităților pentru care venitul se stabilește pe bază de norme de venit, în cazul persoanelor ale căror venituri sunt determinate pe bază de norme de venit.”
Or, din rubrica „venit bază de calcul” nu rezultă tipul venitului, dacă este net ori brut.
Curtea apreciază că neindicarea elementelor enumerate la art. 46 CPF atrage nulitatea expresă a actului administrativ-fiscal (vătămarea fiind așadar prezumată, iar partea interesată fiind scutită de a mai face dovada producerii unei vătămări), însă lipsa altor elemente neindicate de textul legal respectiv poate atrage nulitatea (virtuală) în condițiile art. 105 alin. 2 C., întrucât, potrivit art. 2 alin. 3 CPF, unde Codul de procedură fiscală nu dispune se aplică Codul de procedură civilă.
Or, este evidentă vătămarea suferită de intimatul reclamant prin emiterea unui act administrativ fiscal pentru suma de 9981 lei, din care nu rezultă tipul veniturilor realizate pentru care se calculează contribuția, modul de calcul al contribuției, perioada avută în vedere nu poate fi verificată datorită lipsei documentației ce ar fi trebuit să stea la baza emiterii, precum și faptul că în cauză această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei de impunere, care nu cuprinde în mod corespunzător toate elementele obligatorii stabilite de art. 87 și 43 CPF.
De asemenea în mod corect a apreciat instanța de fond că pârâta avea obligația de a emite o decizie în soluționarea contestației, adresa nr. 17836T/21.06.2013 neîndeplinind condițiile de formă și de fond prevăzute de dispozițiile art. 209, art. 210 rap. la art. 211 din OG nr. 92/2003. Curtea constată că reclamantul nu a formulat o „simplă petiție”, din chiar titlul său rezultă că este o contestație împotriva deciziei de impunere, astfel încât recurenta-pârâtă trebuia să emită o decizie, ci nu o adresă de răspuns care nu întrunește cerințele prevăzute de lege.
Față de aceste considerente, apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 496 alin. 1 C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, sector 2, ., nr. 1-3 împotriva sentinței civile nr. 457/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. D., CNP_, domiciliat în București, ., nr. 75, sector 1, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored. jud. S.P./4 ex./07.10.2014
Judecător de fond: S. V. - Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2762/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2627/2014. Curtea de... → |
|---|
