Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1678/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1678/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 3449/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1678
Ședința publică de la data de 28.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
GREFIER – M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI în contradictoriu cu pârâtul A. M., având ca obiect „custodie publică - prelungire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul I. G. pentru Imigrări, reprezentat de consilier juridic și pârâtul A. M., personal și asistat de traducător Heidari Abdolreza, în baza autorizației nr._, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin fax.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, pârâtul arată că cunoaște motivul pentru care se află în fața instanței.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de prelungire a custodiei publice.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și prelungirea măsurii de luare în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni, având în vedere că nu există un document pentru a fi pusă în executare măsura de escortă. Arată că în prezenta cauză nu există nici un caz de interzicere a îndepărtării prevăzut de art. 92 din OUG nr. 194/2002 și decizia de îndepărtare poate fi pusă în executare.
Pârâtul A. M. aduce la cunoștință instanței că are familie și copil în România. Arată că a avut interzicere de prelungire viză, are dovezi din care să rezulte că pentru anumite motive i-a fost respinsă cererea de prelungire viză. Soția sa a venit în București și a dat declarații la Serviciul Pașapoarte. Arată că nu este de acord cu prelungirea custodiei și solicită eliberarea sa pe teritoriul României. Consideră că poate fi sprijin pentru familia sa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată. Arată că se impune prelungirea perioadei de luare în custodie publică față de pârât, întrucât reclamanta a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii documentelor de la ambasada țării de origine a cetățeanului străin. Aspectele relatate de pârât, la existența unui caz de interdicție de îndepărtare de pe teritoriul României prevăzut de art. 92 alin. 1 lit. c din Ordonanța privind regimul străinilor în România au fost analizate de instanța de judecată, respectiv de Curtea de Apel București în dosarul nr._, instanța pronunțându-se în mod irevocabil în sensul respingerii contestației împotriva deciziei de returnare emisă de I. de imigrări față de pârât. Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ I. G. pentru Imigrări a solicitat prelungirea duratei de luare în custodie publică a cetățeanului iranian A. M., fiul lui Hassan și Surur, născut la 25.08.1970 în Teheran-Iran, fără pașaport, aflat în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică - Otopeni.
În motivarea cererii sale, petenta arată că la data de 30.04.2014 intimatul a fost depistat de către lucrătorii Serviciului Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București, în . 1, având ședere ilegală pe teritoriul României.
Din verificările efectuate a rezultat că sus-numitul a intrat în România la 24.07.1992, prin PTF G. rutier, cu pașaportul național nr._ în baza unei vize de afaceri, acordată de reprezentanța diplomatică a României la Teheran, valabilă 20 de zile.
Intimatul a avut prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României în scop de afaceri, până la data de 15.10.1993, dată Ia care a rămas în ședere ilegală,
În anul 16.09.1996 cetățeanul iranian a solicitat acordarea statutului de refugiat pe teritoriul României, solicitare respinsă definitiv și irevocabil de O.N.R. la data de 13.01.1998 (dosar 470/96).
În data de 28.12.1996, străinul a încheiat căsătoria cu cetățeana română A. (fostă Dumbrăvan) A., ns. la 04.10.1979, cnp._, act înregistrat la Consiliul local al sectorului 6 București, . nr._.
Cetățeanul iranian a fost depistat cu ședere ilegală la data de 27.04.1998, ocazie cu care, la data de 28.04.1998 a fost îndepărtat de pe teritoriul României, prin PTF Henri C., dispunându-se totodată și măsura nepermiterii intrării în România până la data de 07.05.2000.
La data de 29.10.1999, Ambasada României la Teheran i-a acordat străinului viză de intrare în România, în baza unor documente false, ocazie cu care la data de 19.11.1999 acesta s-a prezentat la . PTF Otopeni constatându-se astfel că este una și aceeași persoană cu cea care se identifică cu măsura de nepermitere în țară, fiindu-i refuzată astfel . iranian este depistat la data de 03.07.2002 de lucrătorii Serviciului pentru Imigrări Bihor, pe raza de competență,ocazie cu care, la data de 28.01.2003 a fost luat în custodie publică în baza Rezoluției nr. 274/II-5/2063 și introdus în Centrul de cazare a străinilor Otopeni, acesta declarând că a intrat ilegal în România în cursul anului 2001.
La data de 17.07.2002 străinul a formulat o nouă cerere de acordare a statutului de refugiat, solicitare respinsă definitiv de Tribunalul municipiului București prin decizia nr. 336 din 15.02.2003.
Străinul a fost scos din Centrul de cazare a străinilor Otopeni la data de 27.07.2003, ca urmare a încetării custodiei publice, fiindu-i aprobată tolerarea rămânerii pe teritoriul României, statut de care a beneficiat până în anul 2005.
Cetățeanul iranian a fost depistat cu ședere ilegală la data de 25.04.2006, pe raza municipiului Bihor, ocazie cu care a fost luat în custodie publică și introdus în Centrul de cazare a străinilor A..
Sus-numitul a fost scos din Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică A. la data de 24.05.2006, acordându-i-se tolerarea rămânerii pe teritoriul României până la data de 28.06.2007.
Străinul figurează în evidențe – “Penali” pentru săvârșirea faptei de falsificare de monede, cu mențiunea condamnării la închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și expulzarea acestuia. Ulterior, prin decizia penală nr. 364/A/2007 Tribunalul Bihor - Secția Penală, în dosarul nr._ decide înlăturarea expulzării inculpatului de pe teritoriul României.
La data de 07.08.2007 cetățeanului iranian i-a fost prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României, în perioada 07.07._12 în scop de reîntregirea familiei, ca urmare a căsătoriei cu cetățeana română A. (fostă Dumbrăvan) A., ns. la 04.10.1979, cnp._, act înregistrat la Consiliul local al sectorului 6 București, . nr._.
Străinul este depistat cu ședere ilegală la data de 16.05.2013 și ulterior la data de 22.08.2013, de către lucrătorii Serviciului nostru, ocazie cu care i se pune în vedere să-și reglementeze dreptul de ședere pe teritoriul României.
Cetățeanul iranian se adresează D.I.M.B. la data de 07.10.2013 cu solicitare privind acordarea dreptului de ședere pe teritoriul României în calitate de tată al minorei A. AZITA N., ns. la 11.06.2002, fapt atestat de certificatul de naștere . nr._.
Din declarațiile olografe ale numiților A. M. și A. A. rezultă faptul că, deși căsătoria nu a fost desfăcută, nu mai există relație maritală între cei doi soți, fiind despărțiți și locuind în orașe diferite de 11 ani. Totodată străinul nu a participat efectiv la creșterea minorei sub nicio formă.
De asemenea, la data de 04.11.2013 ,D.G,A.S.P.C. Oradea trimite Raportul de Anchetă socială care atestă lucrurile sus-menționate, în fapt minora locuiește împreună cu mama sa în municipiul Oradea, fără să mai existe legătură maritală între cei doi soți.
Urmare a acestui fapt, la data de 21.11.2013 cererea străinului de obținere a dreptului de ședere este respinsă, măsura fiindu-i adusă la cunoștință prin decizia de returnare nr._, valabilă 30 de zile, și de care a luat la cunoștință, sub semnătură, la aceeași dată.
Cetățeanul iranian a contestat în instanță refuzul prelungirii dreptului de ședere, la data de 03.12.2013, ocazie cu care, la data de 07.04.2014, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1142, respinge acțiunea străinului ca neîntemeiată.
Întrucât persoana în cauză nu a părăsit teritoriul României la expirarea termenului deciziei de returnare, împotriva sa a fost dispusă măsura îndepărtării sub escortă de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile art.87 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare (Decizia de returnare nr._ din 21.11.2013).
Având în vedere ca numitul A. M. nu poseda nici un document de călătorie, îndepărtarea sub escortă a cestuia nu s-a putut efectua în termenul de 24 ore prevăzut de art. 88 alin.2 din actul normativ sus-menționat, motiv pentru care I. G. pentru Imigrări a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București luarea străinului în custodie publică.
Prin Rezoluția nr. 738/II-5/30.04.2014, procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus luarea în custodie publică a străinului pentru o perioadă de 30 zile, respectiv până la 29.05.2014.
Cel în cauză nu se află sub incidența prevederilor art. 92 și art.921 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, privind interzicerea și suspendarea îndepărtării de pe teritoriul României.
I. G. pentru Imigrări a întreprins toate demersurile necesare, pe lângă Ambasada Republicii Islamice Iran la București, în vederea obținerii documentului de călătorie, necesar punerii în aplicare a măsurii de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României a celui în cauză, dar până în prezent nu s-a eliberat documentul solicitat.
Întrucât cele 30 de zile dispuse de P. de pe lângă Curtea de Apel București expiră la data de 29.05.2014, petenta solicită prelungirea duratei luării în custodie publică a numitului a A. M. pentru o perioadă de 5 luni urmând ca, în momentul obținerii documentului de călătorie, străinul să fie îndepărtat de pe teritoriul României.
În drept, petenta s-a prevalat de dispozițiile art.97 alin.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va admite cererea petentului și va dispune prelungirea duratei măsurii luării în custodie publică a intimatului pentru o perioadă de cel mult 5 luni, începând cu data de 30.05.2014.
Pentru a dispune astfel, curtea constată că împotriva intimatului a fost emisă decizia de returnare de pe teritoriul României nr. nr._ din 21.11.2013, nefiind posibilă îndepărtarea sub escortă a acestuia, în termenul de 24 de ore prevăzut de art. 88 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care I. G. pentru Imigrări a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București luarea străinului în custodie publică.
Prin Rezoluția nr. nr. 738/II-5/30.04.2014, procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus luarea în custodie publică a străinului pentru o perioadă de 30 zile, acesta fiind introdus în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică - Otopeni.
Potrivit art.97 alin.4 din O.U.G. nr.194/2002, republicată, cu modificări și completări ulterioare, prelungirea duratei de luare în custodie publică prevăzute la alin. (2) pentru străinii care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări.
I. G. pentru Imigrări a întreprins toate demersurile necesare, pe lângă Ambasada Republicii Islamice Iran la București, în vederea obținerii documentului de călătorie, necesar punerii în aplicare a măsurii de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României a celui în cauză, dar până în prezent nu s-a eliberat documentul solicitat.
Argumentele pentru care intimatul a solicitat respingerea solicitării petentului nu sunt relevante pentru soluționarea prezentei cauze, întrucât pun în discuție legalitatea și temeinicia deciziei de îndepărtare de pe teritoriul României, or o atare critică decizie nu poate forma obiectul prezentei cauze.
Obținerea documentației necesare îndepărtării și riscul sustragerii de la măsura îndepărtării constituie motive întemeiate de prelungire a duratei luării în custodie publică, fiind evident că în lipsa unui document de călătorie intimatul nu poate fi îndepărtat de pe teritoriul României, astfel că instanța apreciază întemeiată solicitarea petentului, urmând a fi admisă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, cu sediul în București, .. 15A, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul A. M., fiul lui Hassan și Surur, născut la 25.08.1970 în Teheran – Iran, fără pașaport, aflat în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică – Otopeni.
Dispune prelungirea duratei măsurii luării în custodie publică a intimatului pentru o perioadă de cel mult 5 luni, începând cu data de 30.05.2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7676/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3106/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
